2,161 matches
-
Fu poruncă de la Suceava (reprezentată în 1927 la Teatrul Național din Craiova) și publică în „Universul literar” (1926) „actul provincial” Primăvara ce s-a dus, tentativă de dramă psihologică degajând o delicată poezie melancolică. Piesa Domnișoara Nastasia evocă, asemenea ciclului romanesc Bariera, dar cu un plus de tragism și cu mai nuanțate sondări ale psihicului, mahalaua, văzută altfel decât la I. L. Caragiale, dar la fel de complex cum o adusese pe scenă celălalt promotor al comediei tragice, Mihail Sorbul. Amintind și umanitatea din
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
I, 80-81; Manolescu, Lecturi, 27-45; Negoițescu, Scriitori, 99-133; Săndulescu, Pagini, 5-94; Streinu, Pagini, IV, 266-269; Georgescu, Polivalența, 217-221; Zaciu, Masca, 69-102; Stănuța Crețu, Duiliu Zamfirescu poet, ALIL, t. XX, 1969; Mihai Gafița, Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 7-42; Al. Săndulescu, Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Zaciu, Glose, 33-38; Barbu, Sine ira, 251-253; Păcurariu, Clas. rom., 175-184; Rotaru, O ist., I, 609-621; Gabriela Oniscu, Duiliu Zamfirescu (1858-1922). Biobibliografie, Iași, 1972; Piru, Varia, I, 8-9; Săndulescu, Lit. epistolară
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
În ciuda unei rubricaturi variate - „Idei. Oameni. Fapte”, „Cronica literară”, „Cărți. Reviste. Ziare”, „Cronica plastică”, „Cronica teatrală”, „Cronica revistelor” -, adesea sumarul se dovedește puțin consistent. Romeo Simulescu publică fragmente din romanul Porți ce nu se deschid, Paul I. Papadopol recenzează narațiuni romanești semnate de Zaharia G. Buruiană (Fecioarele orizontale) și Luca Gheorghiade (A doua viață a lui Șerban Varu) ori comentează plachete de Virginia Gheorghiu, Cristian Sârbu, V. I. Bergheanu. Alți colaboratori: Dem. Bassarabeanu, Teodor Scarlat, G. Murnu, Nicolae Nedelcu, Nicolae Gherculescu
SUFLET ROMANESC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290014_a_291343]
-
să asedieze „Troia romanului” prin „șiretlicul unui cal de lemn”, primele trei volume de proză scurtă, Oul, apoi Antrenorul și zeul (1969) și Lucrări și zile din viața lui Nick (1972), sunt asumate ca etape pregătitoare ale unei viitoare opere romanești, „ciorne” în care scriitorul ar învăța detaliile creării unei scene, exerciții pentru închegarea atmosferei ori pentru surprinderea gândurilor vreunui personaj. El apelează la formule hibrid, unde, în lipsa nervului central unificator, propune ca liant pentru o suită de povestiri fie unitatea
SUCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
la Campionatele Europene - junioare și locul IV la Campionatele Europene juniori. 1990 - locul V la Campionatele Europene - juniori. 1990 - 2005 - perioada de revitalizarea a baschetului pe plan național la toate nivelele. 2005 - după o perioada lungă o echipă de baschet romanescă C.S.U. AseSoft Ploiești câștigă o cupă continentală - FIBA Europe Cup. I.2. Principale părți constitutive ale baschetului Practica jocului de baschet a determinat apariția unui domeniu de activitate socială. Există o masă deloc de neglijat, care trăiește din și
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
ca formă de expunere-expresie, este în raport cu nivelul de inteligență al bolnavului și cu bagajul său cultural. În sensul acesta, vom prezenta în continuare cele mai frecvente situații. Limbajul nevrotic, specific bolnavilor cu tulburări nevrotice, are caracterul unei narațiuni de factură romanescă. Este un „fragment psihobiografic” de factură patografică, în care este cuprinsă, adesea într-o manieră „dramatică”, „istoria nevrozei” persoanei respective. Interesant este faptul că bolnavul nu numai că relatează, dar concomitent caută să „explice” și să „argumenteze” această „narațiune clinică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
editorialist cultural la „Curierul Atenei”. Debutează la „Viața românească”, în 1980, cu un fragment din Zilele cele scurte, roman publicat integral în 1988, reprezentând debutul său editorial. Mai colaborează cu proză și articole la „Amfiteatru”, „România literară”, „Steaua” ș.a. Povestea romanescă din Zilele cele scurte, țesută în jurul unei familii boierești, se va continua în Cumpenele (1985). T. este interesat, asemenea multor prozatori din epocă, de enigmele trecutului, de relația, ambiguă și periculoasă, cu prezentul. Se utilizează motivul narațiunii relatate de un
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
O zi fără anotimp (1980) și romanul Câmpia singuratică (1981; Premiul revistei „Săptămâna”) aduc, ca și celelalte pagini de proză, texte de observație și acțiune, „scrise într-un ritm viu, care se citesc pe nerăsuflate” (Sorin Titel). O nouă alcătuire romanescă, Taina stelelor (1982), ori nuvelele din Ispita speranței (1983) surprind prin dezinvoltura cu care autorul trece de la cel mai acut realism la magia onirică și deschiderile poetice. Același amestec de gingășie și brutalitate, de naturalism abrupt întrerupt prin cădere în
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
știință a spiritului”, o „știință a culturii” care să suscite exclusiv decriptări de sensuri prin metode hermeneutice. Viața omului nu este un simplu text religios sau beletristic. Doar prin raționamente analogice o putem asimila unei „prescripții sacre” sau unei „descrieri romanești”. Aceste analogii permit interpretări și demersuri hermeneutice adesea uimitoare, revelatoare: sensuri și semnificații pe care viața obișnuită le tăinuiește. Dar atare decriptări de „mistere ale vieții” rămân eforturi de raționare analogică și atât; rezultatele nu sunt „adevăruri” în sensul celor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
TR, 1985, 9; Valentin Tașcu, Realitatea realului, CNT, 1985, 16; Ioan Holban, „Ascensiune nocturnă”, CRC, 1985, 18; Valeriu Cristea, „Ascensiune nocturnă”, RL, 1985, 20; Valentin Tașcu, „Ascensiune nocturnă”, CNT, 1985, 26; Gheorghe Schwartz, „Ascensiune nocturnă”, O, 1986, 17; Eugen Simion, Romanescul cotidianului, RL, 1987, 17; Ioana Bot, O zi care începe bine, TR, 1987, 21; Petru Poantă, Un prozator tânăr, ST, 1987, 10; Cristea, A scrie, 210-215; Țeposu, Istoria, 129-131; Lovinescu, Unde scurte, IV, 249-253; Negoițescu, Scriitori contemporani, 472-474; Petraș, Lit.
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
cu Ion Vlasiu), TR, 1972, 22; Ardeleanu, „A urî”, 42-46; Vlad, Convergențe, 329-342; Dan Culcer, „În spațiu și timp”, VTRA, 1973, 8; Baltazar, Evocări, 287-301; Anton Cosma, Univers epic transilvan, VTRA, 1979, 5; Zaciu, Lancea, 33-38; Edgar Papu, O sinteză romanescă, LCF, 1984, 8; Negoiță Lăptoiu, [Ion Vlasiu], ST, 1984, 5; Călin Demetrescu, Ion Vlasiu, București, 1984; Dan Grigorescu, Autoportretul lui Ion Vlasiu, RL, 1985, 10; Anton Cosma, Ion Vlasiu, VTRA, 1985, 3; Cornel Ungureanu, Jurnalul lui Ion Vlasiu, O, 1985
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
vorbește de novatori (Camil Petrescu, Anton Holban - cu modalitatea vagului sau a fragmentarului), iar în capitolul Oglinda și reversul ei îi are în vedere pe André Gide, Lawrence Durrell, D. H. Lawrence, M. Blecher și Liviu Rebreanu, urmărind „metamorfozele personajului romanesc”. Monografia Albert Camus sau Tragicul exilului (1968) trece existențialismul tot prin grilă marxistă, deși limbajul critic este mai relaxat. Discutând proza unui contemporan în monografia Alexandru Ivasiuc. Înfruntarea contrariilor (1980), V. susține că fenomenalul are în proza acestuia o situație
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
misiune, pentru a cărei îndeplinire face o mare călătorie, ajungând în Statele Unite ale Americii pe calea cea mai lungă - Vladivostok - Japonia - și trăind o experiență deosebită, relatată în volumul Înconjurul lumii fără voie (1927) și prelucrată literar într-o trilogie romanescă. Revenit în țară, publică proză în „Renașterea română” (Sibiu), „Izbânda” și scoate altă serie de volume, iar în 1926-1927 este director la „Gazeta Prahovei” (Ploiești), pe care o scrie aproape singur, semnând diverse rubrici - „Vorbe de clacă”, „Licăriri”, „Lucruri simple
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
de autor, apar ca primitivi, puerili, naivi și ușor de manipulat), care, încercând să nu o supere cu nimic, devin mai buni, mai solidari, mai productivi. Dorind să fructifice impresiile călătoriei în Japonia și SUA, P. le dă o formă romanescă. Americana îndrăgostită (1920) e o poveste oarecum insolită, făcând loc mai ales ideilor și atitudinilor feministe. Celelalte două volume ale ciclului - Cuceritorul de inimi (1921), Vândută de propria-i mamă (1922) - sunt însăilări de peripeții ale unor personaje care de
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
citit îndeosebi de adolescenți, pentru care a scris numeroase romane de acțiune. Ultima aventură „relatează” peripețiile unor tineri aventurieri, călători în Spania și în zona amazoniană a Braziliei, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Un băiat privește marea... (1960), construcție romanescă precară, înglobând clișee realist-socialiste, își fixează acțiunea în perioada interbelică, personajul, un hamal în port, având nu atât o existență picarescă, cât experiențe care îi hotărăsc orientarea politică. În spiritul conjunctural al epocii este alcătuită și culegerea de nuvele, axate
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
Cetatea Soarelui (1996) abordează probleme contemporane cu optica unui militant (apoi fost militant) politic, însă cu o gesticulație care afectează libertate de spirit, lărgime de vederi, intelectualitate, moralism clasic. În proza narativă P. debutează, imprevizibil, cu o construcție amplă - trilogia romanescă Pumnul și palma (1980-1982). Trecerea era totuși doar în aparență nepregătită, întrucât nu eposul definește natura scrierii, ci efervescența publicistică, ideologică. Osatura epică structurează cadrul unor dezbateri de idei, al unor confruntări de natură etico-socială. Prin rememorarea prilejuită de moartea
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
unor dezbateri de idei, al unor confruntări de natură etico-socială. Prin rememorarea prilejuită de moartea unui înalt funcționar de partid, a raporturilor acestuia, timp de aproximativ două decenii, cu un alt activist, un timp colaboratorul său cel mai apropiat, discursul romanesc devine o dezbatere pe tema exercitării puterii, „exemplificarea” fiind orientată tezist. Confruntări de opinii tensionate, care vor să pună în lumină două moduri de a concepe puterea și, implicit, două atitudini ideologice, reflectând, la scară redusă și cu un tezism
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
vor mai fi atinse cadențele vrăjite și intensitatea vizionară din Umbria inaugurală. P. este și autorul unor volume de proză, Tânărul Francisc (1992) și Cortegiul magilor (1996), în care reia, în stilul unei hagiografii romanțate, biografia Sfântului Francisc ori rescrie romanesc tema călătoriei inițiatice a celor trei magi, într-un discurs narativ reușit (mai puțin finalul, nonficțional), la persoana întâi (ceea ce îi conferă o anumită ingenuitate), combinând oniricul, proza de atmosferă fantastică și narația de tip istoriografic. Eseurile din Spuma și
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
de sămănătorism, în romane el rămâne captiv, deliberat și cu o anume frenezie, al inventarului de teme al curentului, avându-l de cele mai multe ori companion și pe Mihail Sadoveanu. Mai mult decât atât, P. își propune să dea o dimensiune romanescă, o arhitectură și o tipologie specifică marilor motive sămănătoriste, care până la el avuseseră doar reprezentări minore. El va crea, de pildă, adevărate cicluri de romane pe tema omului robit de „rodul pământului” sau de nostalgia obârșiei; al omului cu educație
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Mitică obraznic și fără scrupule, care pătrunde în „orașul patriarhal” creându-și, ca om de București, o mitologie de persoană cu mari reușite și relații sus-puse, prin care îi subjugă pe toți. În genere însă, Oraș patriarhal este o construcție romanescă viabilă, impunând prin arhitectura epică balzaciană, reușind să dea culoare și dimensiuni stereoscopice ambianței orașului românesc de provincie și aureolând-o cu tristețea dramei dezrădăcinării. De altfel, prin aceste două romane P. și-a propus să reprezinte în panorama sa
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
cult constant pentru poet. Fiindcă este și perioada când apar marile inițiative exegetice și de editare științifică (I. Crețu, D. Caracostea, Perpessicius, G. Călinescu), îndrăznește o abordare a biografiei acestuia și îmbină documentul cu ficțiunea într-o narațiune de tip romanesc. Autorul mărturisește că nu și-a propus să realizeze o biografie, și cu atât mai puțin una romanțată, ci să interpreteze „o viață cu toate mijloacele, dar și cu toată libertatea genului”, scopul fiind „o sinteză a vieții interioare și
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
contemporane, axate mai cu seamă pe problemele configurării direcției psihologice în literatura noastră, ca reflectare specifică a modelului introspectiv european. Romanul psihologic românesc (1978) aprofundează cercetarea anterioară și se impune drept cea dintâi lucrare de sinteză asupra psihologismului în construcțiile romanești de la noi. După ce stabilește premisele teoretice ale analizei, fundamentate pe importante lucrări de estetică a romanului, criticul realizează un tablou aproape exhaustiv al speciei pentru epoca interbelică. Chiar dacă uneori ezită în demarcarea vechiului roman de analiză de noul roman psihologic
PROTOPOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
RL, 1968, 4; Magda Ursache, „Exilul imaginar”, CRC, 1968, 11; Nicolae Motoc, „Exilul imaginar”, TMS, 1968, 12; Mircea Iorgulescu, „Volumul și esența”, RL, 1973, 27; Alex. Ștefănescu, „Volumul și esența”, TMS, 1973, 8; Iorgulescu, Scriitori, 340-341; Nicolae Manolescu, Psihologie și romanesc, RL, 1978, 25; Dan C. Mihăilescu, Critica romanului psihologic, TR, 1980, 38; Al. Piru, Marginalia, București, 1980, 137-140; Ștefănescu, Jurnal, 62-63; Grigurcu, Critici, 413-420; Simuț, Diferența, 97-102; Grigurcu, Între critici, 280-284; Vasile Andru, Un boem atipic, VR, 1995, 5-6; Rachieru
PROTOPOPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289048_a_290377]
-
început, trăsături ce o particularizează. Realismul aspru, rebrenian, încorporează, prin crearea atmosferei, un lirism mai intens și mai subtil decât în scrierile lui Ioan Slavici și Ion Agârbiceanu, sensurile celor mai rezistente narațiuni concentrându-se în simboluri. Preludii ale creației romanești majore a lui P. includ nu atât povestirile din culegerea Fuga și romanul Vara oltenilor (1964; Premiul Uniunii Scriitorilor), îndatorate schematismului din epocă, cât unele nuvele. O caracteristică a acestora e dilatarea percepției realului până la fabulos și mitic. Cadrul multor
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
strâmbe ale realismului socialist, ci din orice tipare consacrate ale literarului și devin în romanele de maturitate constituenți formativi ai unui stil de o noutate deconcertantă. Printre cei dintâi, P. a dărâmat zăgazurile din calea invenției în materie de tehnică romanescă, fără a nimici însă realismul. A substituit oricărui realism limitativ, chiar și celui mai puțin rigid, „realismul nețărmurit”. În proza românească nu existau romane construite asemenea celor din ciclul ce debutează cu F (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor) și din cel
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]