3,443 matches
-
care țin în labe câte o furcă. - Sunt străjerii babei, duhurile rele care îi sperie pe hoți. - Să-i ignorăm și să dăm buzna peste cotoroanță. Ca la comandă lovesc împreună cu umărul în ușa care sare din balamale și se rostogolesc în mijlocul unicei camere a bojdeucii. - Eheeei! Cei cu voi nepoftiților de-mi deranjați consiliul? pițigăie cu voioșie baba. Tinerii rămân înmărmuriți de scena din fața ochilor. Se găsesc în mijlocul unei adunări prezidată chiar de vrăjitoare. De jur împrejur le rânjesc jivine
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
rațiune-sentiment îi individualizează, iar respectivele creații literare trezesc deplin interes prin semnificațiile speciale sau prin mijloacele de expresivitate artistică. Secțiunile de poezie și proză conturează robuste biografii ale căror creații literare apar ca o măsură compensatorie a neopritelor gânduri, care rostogolesc estetica ideilor în marea bătălie a timpului. Primul capitol reunește poeți de o factură extrem de sensibilă, ce se remarcă prin diversitatea stilurilor și afinităților nebănuite: Adrian BOTEZ, Adrian ERBICEANU, Al. Florin ȚENE, Anca Florentina POPESCU, Camelia Ioniță MIKESCH, Cristina ȘTEFAN
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
De malul tău abrupt și-ncercănat. Mi-am tot propus o mie de soroace Ca să mă-ntorc... dar drumul m-a uitat Și nu-mi mai șlefuiește ca odată Pietre de râs la fiecare ceas. Cotește tot mai des spre niciodată, Rostogolește umbre de pripas Și-adună-n colb de arșiți, veri năuce Cu-albastrul deșirat prin zări de fum Ce-au atârnat de sfori,să se usuce Zmeie de cântec și-au adus duium De amintiri cu gust de pârg tomnatic. Stau mai
TĂCUTĂ MARE de AURA POPA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349780_a_351109]
-
parcă pentru noi ori..așa îl simțim; tresari la foșnetul pădurii ce-și spune mai departe povestea. Gândești la noi? Atunci nu ești departe! În memoria retinei ne-au rămas o creastă de munte, cerboaice și brazi, verde ce se rostogolește molcom printre izvoarele reci. Azi nu-i nimic potrivnic, ci simplă devenire. În vene-ți curge clipa ce ne-a rotit în ceruri, iar dorul e cunună de maci însângerați ce-n zbor de libelule atinge cu aripa azurul dăruit
AMPRENTARE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349862_a_351191]
-
de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349920_a_351249]
-
lui. Ăstea bătrâne, rămase în urmă, îți reveniră din mirare, dar căzură pe gânduri și le atinse filozofia: ‒Vezi, fa, Marioaro, vezi, că vine vorba aia din bătrâni, că orice sac își găsăște petecu’!? Se adeveri, fă, aha! ............................................................................................................. Vestea veni, rostogolindu-se ca un bolovan imens, tulburând viața liniștită a satului: ‒ S-a spânzurat Adriana lu Ridichie! zise Mița Fofeaza. Păi,cum? sări alta; aia a lu’ Piuliță. ‒ Auzi, că o găsi bietu’ Silviu, agățată de frânghie în pătul. ‒ Hai, fă
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
durut. Un grăunte doar, un grăunte... A crescut în mine aerul durerii și-al vieții netrăite, și-al mușcăturii falsității. Se-nvârte pământul cu mine dar e bine... nu mă mai simt singură. Hei, Țărână amăgitoare, să nu te oprești...Rostogolește-te printre iluziile de foc, de apă, de verde, până când cerul îți va amorți mișcarea într-un bob de rouă blând, gingaș, nicicând fals. Mă voi ascunde într-un spin, să privesc cum crește coroana tuturor spinilor pe fruntea credinței
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
fals. Mă voi ascunde într-un spin, să privesc cum crește coroana tuturor spinilor pe fruntea credinței, pe fruntea iubirii curate, pe fruntea cuvântului născut, nu făcut, în visul deplin al Celui Ce Știe ce este Omul... Doar tu, Țărână, rostogolește-te, te rog... Rostogolește-te... ............................................. Într-o zi îmi voi lua zborul în pumni și-l voi zdrobi, uitând să-i întorc aripile. Voi asculta la braț cu tăcerea chinurile ultimelor zbateri ale sămânței de zbor. Voi răscoli apoi jarul
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
într-un spin, să privesc cum crește coroana tuturor spinilor pe fruntea credinței, pe fruntea iubirii curate, pe fruntea cuvântului născut, nu făcut, în visul deplin al Celui Ce Știe ce este Omul... Doar tu, Țărână, rostogolește-te, te rog... Rostogolește-te... ............................................. Într-o zi îmi voi lua zborul în pumni și-l voi zdrobi, uitând să-i întorc aripile. Voi asculta la braț cu tăcerea chinurile ultimelor zbateri ale sămânței de zbor. Voi răscoli apoi jarul, aprinzând focul tainelor nedescoperite
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
pe care mă așterni în boare de rouă cu miros de primăvară. OBOSEALĂ TÂRZIE Am venit de departe pentru această oră târzie să-ți cumpăr taina cu umbre arse pe buzele tale din care mai răsar trandafiri pe chipul globului rostogolit în aceeași veșnică oră, obosită... târzie... TOT CE VĂ SPUN Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stânci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvântul ca să înțelegeți tot ce vă spun și, mai ales... ce nu vă spun
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
momentului pe care mi l-am dăruit și am simțit tristețea gândului... Era regretul pentru atâtea alte momente din viață, pierdute cu veșnica fugă... Oare de ce ne dăm seama de ”timpul pierdut” abia atunci când...auzim scâncetul ultimilor clipe care se rostogolesc pe un cadran de ceas vechi și prăfuit...? Puțini sunt acei oameni, care la ”sfârșitul drumului” sunt mulțumiți cu toate cele trăite și cu toate realizările avute pe acest Drum. Spre deosebire de ei, mult mai mulți oameni spun cu regret și
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
cădeau ploaie de confetti prin sângele care croia tiparul atingerilor îmbrăcându-le în noua colecție din numere pe treptele murdare de sălbăticie dorințele se dezechilibrau și piereau în marea cu lucruri nefolositoare muntele de voci ascultate la timp inutil se rostogolea în avalanșă de tăcere înghețând precum imaginea dintr-o fotografie sufletul era ca o inerție extensibilă pe care se tolăneau golurile depline din gânduri rămăseseră vii izvoarele de vise ce curgeau cuminți printre bolovanii cu amintiri peste ceilalți vara se
POEM PANORAMIC de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344591_a_345920]
-
moartea mamei. Era punctul meu slab ... călcâiul lui Achile. Însă nu m-am lăsat înfrânt. După un timp și mama și-a dat seama că nu mai poate continua această situație. Pe câmpie-n sus, alerg fără de lanțuri Mărgăritare se rostogolesc din ochi, Umplând negre abisuri. După ce în1980 am renunțat la cetățenia română, mama a fost de acord să părăsesc țara. ,,Adrian, mi-a spus, ai grijă ce faci în locurile unde ai să ajungi. Fii atent cu cine și, mai
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
de-acasă în noapte neagră. Era înnorat, deabia vedeau pe unde calcă. Ce le-a venit în minte? De ce să ducă pe spinare sacul cel plin cu alți sacii, ce-ar fi să-i dea drumul la vale, să se rostogolească singur până în pârâu. I-au dar drumul, iar sacul, zburdalnic, s-a tot dus hurdupăind la vale. Ei s-au dus în urma sacului, pe întuneric, să-l caute. Sacul parcă intră în pământ. Nu era nicăieri. Tot căutau, tot căutau
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
și coboară apoi cuibărindu-se pentru eternitate în locurile nepătrunse de izul profan, în biblioteci, expoziții, laboratoare, muzee, teatre. Literatul se alătură nemuririi prin irealul imaginii materializate a ideilor, care sunt într-o continuă mișcare, urcând și atingând culmea angelică, rostogolindu-se apoi cu toată forța spre golul teluric, ridicate după aceea de gândirea umană și curățate de toată nimicnicia energiilor profane, ca o reîntoarcere în universul simțirilor. În romanul superrealist amicalul succede spontanului, încuviințând liberă trecere fiindului plecat spre dorul
FRACTALUL FIINDULUI AMICAL ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348066_a_349395]
-
Alții, ceva mai documentați, ar spune: “Este tânărul acela înalt care cântă în cvartetul de la biserica Elim din Phoenix”. Mai recent, însă, cei mai mulți l-ar putea identifica, ca fiind unul dintre cei cinci tineri aflați în mașina care s-a rostogolit de câteva ori sâmbătă, 14 octombrie, 2006, în drum spre “Grand Canyon” (carosabilul fiind umed a intervenit acvaplanarea). În timp ce doi dintre ei au fost răniți, unul fiind actualmente la reanimare, Felix nu s-a ales nici măcar cu o zgârâietură. În cadrul
EDUCAŢIA ESTE CEL MAI IMPORTANT LUCRU ÎN AMERICA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348112_a_349441]
-
în aerul expirat de flaut aud Corul sclavilor, urcă în mine întrebarea pe care o caut, răspunsul e ca o mușcătură de nurcă. E o înfrângere stăpânul meu să fiu când ascult vântul ce-mi intră în auz, imaginea se rostogolește târziu în timpul meu de care mă amuz Victoria e să-i fiu lui Verdi sclav și trubadur s-alerg printre note musicale și atunci când sub un ev slav mă simțeam liber pe cruce răstignit în vale Nana Mouskouri mi-a
MIEZUL SUNETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348225_a_349554]
-
m-ai iubit sau doar iubeai cuvintele mele ciobite de dor. Mă priveai cu sufletu-aprins de dorință iar eu agățam cuvintele în ferestrele cerurilor tale astrale și puneam dealurile să se plimbe printre râuri și văi și aduceam cântecele munților rostogolite-n curcubeie. A fost incandescența simțirii, lumea devenea un arc de lumină și din ea țâșneau vorbele mele flămânde, mult prea flămânde... Dar bolta, bolta curcubeului s-a zdrobit de pământ, iar eu am rămas doar o cochilie uscată prin
TRISTEŢE de LEONID IACOB în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348237_a_349566]
-
în lume Cu o inimă și un suflet învelit În trup sfințit În sfântul botez Ce tot creștinul Îl face crez Când inima în noi Tot bate Să-și găsească cadența Și vibrația 33 a luminii Unde sunetele toate Se rostogolesc În sfântă simfonie E iubire E armonie Cele șapte note Din gamă Se arcuiesc Și se destramă Într-o rugăciune Cântată de fiecare Inimă ce stă sub soare Sub cele 33 de raze curcubeu Ale Domnului petale. Doamne Dumnezeul meu
LUMINA INIMII de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347548_a_348877]
-
ei, care mă înnebunea. Simțeam mirosul irezistibil de fripturi și de cozonaci ridicându-se în văzduh până la mine, de-mi venea să strănut de plăcere și poftă. - Și? Și? Ce-ai făcut ? - Ei, Pufosule, am luat-o tiptil la vale, rostogolindu-mă ușurel să nu mă simtă turiștii. Am ajuns în spatele brazilor unde erau ei, și-am început să ascult. Tocmai a strigat cineva din grupul lor: Iulia, nu ne aduci ceva de mâncare, că ne este foame de leșinăm. Dar
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
brațele Veșniciei în care se leagănă Nemărginirea, de-a lungul și de-a latul ei, Frumusețea și-a țesut sufletul din mireasma diafană a Naturii plină de sărbătoare și din șiragul de stele ce poleiește bolta albastră de Voroneț, se rostogolește ca-ntr-o îmbrățișare însetată de Dor, Cântarea lor, ca o Cântare a Cântărilor - Icoană a tuturor celor înflăcărați de văpaia focului din inima lor. Toți îndrăgostiții cuminecați din potirul cu dor și logodiți cu anafura frumuseții pure sunt Mirii
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
simțea zăpada, doar capul îi vâjâia cumplit, iar durerile rănilor erau de neîndurat. Nici n-avea putere să mai strige. Și-apoi, cine l-ar fi auzit în acea pustietate? Cu chinuri cumplite reuși să se târască de sub brad. Se rostogoli în pârâu, unde dădu de zăpadă multă și rece, ca gheața. Un firicel de apă ce nu înghețase încă de tot curgea în vale, doar cât să-i ude hainele de pe el. Încă mai putea gândi, așa că încercă să facă
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
spațiu, autorul atinge prin cuvânt stadiul iluminării, atunci, când ”Fântâna” se află într-un anume loc: În amonte/ departe, unde izvorăște râul/ trăiește cuvântul/ răbdător așteaptă/ retragerea nopții/ răsăritul/ fluxul crescător al luminii. (pag. 60), fiindcă ”așa de sălbatice/ se rostogolesc uneori versurile/ și se destramă/ chiar înainte de a trece proba de foc/ a timpului (pag.61 - ”Inspirație”), ”deși poezia tânjește/ după foaie/ în alb imaculat” (pag.78). Într-o ”Zi ploioasă” timpul se concentrează în clipă, cu ”ore apatice, oarbe
ELISABETA IOSIF ”ÎN CURGEREA TIMPULUI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350026_a_351355]
-
Acasa > Poeme > Devotament > EXPERIMENTÂND VEȘNICIA Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Și se făcea din ce în ce mai mare Iubirea noastră, bulgăre de-omăt Rostogolit prin valuri de splendoare Cu sidefii reflexii... Îndărăt Nu privea nimeni, nimeni cu mânie Și nici cu jind măcar după ceva Ce nu a fost și-ar fi putut să fie. Pe fiecare drum spre undeva Mergeam de mână și
EXPERIMENTÂND VEŞNICIA de AURA POPA în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350080_a_351409]
-
Pe fiecare drum spre undeva Mergeam de mână și priveam ’nainte În toate rândurile tu și eu Ne înflorea tandrețea în cuvinte Și-n vise înălțam același zmeu. Și se făcea din ce în ce mai mare Iubirea noastră... Pe-un tăpșan de gând Rostogoleam doar bulgării de soare Unul în pieptul celuilalt arzând... Referință Bibliografică: Experimentând veșnicia / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1483, Anul V, 22 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
EXPERIMENTÂND VEŞNICIA de AURA POPA în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350080_a_351409]