10,776 matches
-
devine fantastic de incomodă. Poetul nu mai este susținut de nimeni și de nimic. Nu îi mai stă la dispoziție nici un alter-ego în fața căruia să se proțăpească. Apare senzația de gol, de surpare interioară, de vină, comparabilă cu sentimentul de rușine. În mod obișnuit, această emoție survine în momentul confruntării sinelui cu idealul. Culpabilitatea implică, în plus, sentimentul de transgresiune, ea se naște din supunerea eului la judecata cenzurii morale. Faptul că poetul este copleșit de rușine și vină este tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
comparabilă cu sentimentul de rușine. În mod obișnuit, această emoție survine în momentul confruntării sinelui cu idealul. Culpabilitatea implică, în plus, sentimentul de transgresiune, ea se naște din supunerea eului la judecata cenzurii morale. Faptul că poetul este copleșit de rușine și vină este tocmai ceea ce îl salvează de crunta dezonoare a morții, pentru a-l arunca în batjocura înstrăinării de sine. Dilema este fără ieșire și fără sfârșit. Cuvintele nu salvează, ci mimează. Ele nu îl fac mai rezistent, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o trecut pământul la notar pe numele lui și că imediat fac și nunta ... o nuntă ca în povești! Altă dată, la sfântul așteaptă! A tot așteptat Ileana mult și bine, că până la urmă a plecat în alt sat de rușine. Și cum nu ar fi fost îndeajuns numai atâta, au mai urmat și altele, mai cu vârf și mai îndesate. A venit vremea și s-a însurat Chimircan, luând o fată frumoasă și harnică. În vreo patru ani de zile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
soare. Nu fuma, nu era bețiv. Butnaru i s-a spus pentru că făcea butoaie și era singurul meseriaș între ale dogăriei. S-a însurat cu Ilinca, o femeie frumoasă, adusă tocmai de la Suhuleț. Dar nici cu Butnaru nu îmi era rușine, era frumos, harnic, sfătos și șugubăț nevoie mare. Când îmbârliga doagele la butoi, strângându-l cu o șufă groasă mulți bărbați îl ajutau, numai să-l audă cum le spune tot felul de glume și de bancuri. Casa lui era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe bolnav. Pentru a scăpa de îngrijirea bătrânului, Ghiță, că așa îl chema pe feciorul moșneagului, a făcut învoiala. M..... a spus că ea nu se mărită, că ea vrea să mai stea. Ghiță i-a replicat: Nu ți-e rușine ? Ne pui opinca în nas. Te măriți și cu asta s-a terminat! Începând de mâine Petrache se va muta aici ca să aibă cine să-l ajute pe tata, că tu ești fată și îi este rușine moșneagului. Așa s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Nu ți-e rușine ? Ne pui opinca în nas. Te măriți și cu asta s-a terminat! Începând de mâine Petrache se va muta aici ca să aibă cine să-l ajute pe tata, că tu ești fată și îi este rușine moșneagului. Așa s-a făcut. Petrache s-a mutat la M...., apoi, între timp, au mers și au citit cununia la Țibănești. Au îngrijit de tata socru vreo două luni de zile în acea iarnă, că tata socru atât a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Infractorii sunt primitivii actuali, pentru că ei nu sunt adaptabili la morala zilnică și o calcă fiind liberi. Am învățat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd și lipsit de rușine. Nu îi e rușine să-și chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul pușcăriei — numai omul e capabil de asemenea nebunie. Libertatea omului e partea divină din el. LIMBA
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pentru că ei nu sunt adaptabili la morala zilnică și o calcă fiind liberi. Am învățat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd și lipsit de rușine. Nu îi e rușine să-și chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul pușcăriei — numai omul e capabil de asemenea nebunie. Libertatea omului e partea divină din el. LIMBA ROMÂNĂ Limba română are
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Când te ocupă și te declari de acord, spun că ești progresist, iar când le rupi fălcile, că ești fascist și reacționar. Rușii sunt mai abili politic decât germanii. Dovadă că au reușit să facă din brașoava asta roșie, din rușinea asta care e bolșevismul, o supraputere mondială, să impună Statelor Unite situarea bolșevismului la rang de supraputere. Mă întreba un rus, cu ani în urmă: Domnule Țuțea, cum vă explicați dumneavoastră că noi, rușii, întindem mâna Europei și ea o refuză
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de pe scaun gata să-l ia de guler. Ce-i În capul tău copile? Ți-ai pierdut mințile? Noi suntem creștini ortodocși de rit vechi, iar ea nu este ca noi. Cum crezi tu că voi permite eu așa o rușine? Dar tată, nu am stabilit nimic, ea este fata care-mi place...ce dacă nu este pe rit vechi? În casa mea nu are ce căuta. Niciodată să nu mai pomenești cuiva, despre așa o prostie. Ori vrei să fim
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fă să nu mă mai trezesc niciodată. Am Îndurat multe.... Era așa de fericit, că nici pe la cârciumă nu a mai intrat, a dat fuga acasă să-i dea nevestei sale vestea cea mare. N-am să-l fac de rușine, gândea omul pedalând pe bicicletă, am să muncesc zi și noapte dacă trebuie, numai să-mi pot da copiii la școală, să nu rămână ca mine cu patru clase și fără nici o calificare. Măcar ei să ducă o viață mai
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mă mândream cu tăria ei, a fost o fire puternică, foarte puternică, a știut să lupte cu boala, venea la sărbătorile mele la școală, fără mână, iar, după chimioterapie, când firele de păr cad, venea cu perucă. Nu-i era rușine, nu-i păsa de ceea ce zic alții, și nu-i plăcea să fie jelită, căci ea era prea puternică pentru așa ceva. Și, poate, câteva dintre trăsăturile ei mi le-am însușit și eu și îmi face plăcere să știu că
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în rutieră. A ajuns un om sănătos să ceară milostenie, să-l ajute. Și știu cum era în rutieră; o mulțimea de oameni a întins mâna spre mama. Și mama mea i-a zis omului că trebuie să-i fie rușine că e sănătos și umblă cu cerutul, pe când ea nu are mâna dreaptă și nu cere de la nimeni nimic. Cred că trebuie să-i fi fost greu, dar știu că mulți au fost de acord cu cele spuse de ea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
clădesc unele viziuni și îmi arată ce trebuie să schimb la mine. Dar sunt foarte fricoasă și-mi este foarte greu să iau o decizie. Îmi este frică să nu dezamăgesc, să nu mă vorbească lumea, să nu le fie rușine rudelor mele. Mereu, am făcut toate aceste lucruri pentru ei și pentru mine, dar, mai mult, pentru gura lumii. Majoritatea oamenilor care mă cunosc vor zice de bine despre mine. Unii vor spune că nu pot să-mi țin părerile
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
deja ies din ea, poate chiar am ieșit. De aceea, nu trebuie să-mi stea în cale persoanele care nu doresc să vadă ceea ce văd eu. Eu voi fi fericită, și sunt fericită și știu cum e fericirea. Ne este rușine să vorbim despre problemele financiare, pentru că dorim să fim în ochii lumii fericiți. Dar noi ne trăim viața pentru lume? Eu îmi trăiesc viața pentru mine și am aflat în ultimul timp cum poți trăi bine! Dacă ești bogat, nu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ai!... Merită să-ți pun la cap, cînd vei muri, o tăbliță de asta, pe care să scriu cu litere de aur: "Aici doarme Ilinca, cea mai frumoasă fată de la marginea satului". Huuu! făcu Ilinca scoțînd limba. Să-ți fie rușine! Și-și văzu mai departe de treabă, păstrînd pentru un moment mai potrivit un dinte de otravă rezervat Bărzăunului. Curioasă din fire însă, nu-și putea alunga deloc din minte gîndul la tăblițele descoperite de Bărzăun. Dar dacă pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și așteptam să vină specialiștii, să înceapă lucrarea. Dar ei tot nu s-au astîmpărat și uite ce erau să facă, dacă nu-i prindeam la timp! Deși toții copiii țineau ochii în pămînt și nici măcar nu mai clipeau de rușine, nu se mai temura totuși de asprimea vocii domnului Nicanor. Încet-încet își ridicară privirile spe el, dar cu mult mai mare respect ca pînă atunci. Degeaba l-au crezut ei așa și așa. Domnul Nicanor avusese dreptate! Haidem cu toții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu niște priviri în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa? se răsti și Ilinca. Virgil și Nuțu, porniți și ei pe reproșuri sonore, rămaseră cu gurile căscate, fără să mai aibă timp să pronunțe măcar o vorbă. Bărzăunul nu mai spuse nimic, ci se dădu puțin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui cam așa: "cît de nefericiți trebuie să fie oamenii care n-au mîncat încă păstrăvi fripți pe piatră!". Apoi continuă cu voce tare: Chiar nu știi cum se frig păstrăvii pe piatră? N-nu, răspunse Nuțu înroșindu-se de rușine. Se cunoaște că trăiești la oraș! îl compătimi Bărzăunul. Păi uite cum, Nuțule: prinzi păstrăvii, dacă-i poți, că nu se prind deloc ușor, îi cureți, îi speli și-i sărezi bine. Buun... Pe urmă faci un foc zdravăn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el în peșteră să-și caute lanterna, pentru că n-a mai vrut să intre nimeni cu el. Toți erau înfricoșați și extenuați. Pe mine personal m-a îndurerat foarte mult întîmplarea lor dramatică și mai ales faptul că Virgil, de rușine, nu mai scoase nici o vorbă pînă-n sat. Atîta i-a spus doar Bărzăunului, înainte de a se despărți, că el s-a hotărît să nu mai iasă din curtea casei pînă la sfîrșitul vacanței. Adevărul e că Virgil a fost totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Și eu, și nen-tu Iancu și domnul Nicanor... și toți din cămin!... Ne-ai făcut de rîs în fața satului, dobitocule! Cine te-a pus s-o faci pe grozavul tocmai cînd eram și eu acolo? N-ai nici un pic de rușine?... Și crezi tu c-ai să scapi nepăruit pentru asta? Bărzăunul o făcea în continuare pe același nedumerit de tot ce auzea. Încruntă din sprîncene, ca și cum ar fi vrut să-și amintească ceva petrecut cu foarte mult timp în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu ține, va tăcea în continuare... înseamnă că nu ține și gata! Săgeata însă nimeri drept la țintă. Nici nu trecuse bine un ceas și jumătate de la expedierea scrisorii, că se și pomeni cu Ilinca în grădină. Să-ți fie rușine! strigă ea săltîndu-și fruntea și suflîndu-și o șuviță din ochi. Bărzăunul se făcu că-i tot numai ochi și urechi, dar nu răspunse nimic. Luă deci poziția nedreptățitului. Să-ți fie rușine, mă, n-auzi!? repetă Ilinca înaintînd spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pomeni cu Ilinca în grădină. Să-ți fie rușine! strigă ea săltîndu-și fruntea și suflîndu-și o șuviță din ochi. Bărzăunul se făcu că-i tot numai ochi și urechi, dar nu răspunse nimic. Luă deci poziția nedreptățitului. Să-ți fie rușine, mă, n-auzi!? repetă Ilinca înaintînd spre el și vrînd să pară cît mai furioasă. De ce minți ca o gogoașă?... Cine ți-a spus că eu aș fi discutat cu Virgil despre poezia ta? Adică mă crezi pe mine fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rosti rar și apăsat Ilinca. Ne lăsăm furați de cei mari?... După ce că noi am descoperit scheletele acelea din Peștera Liliecilor și ne-am și spetit cărîndu-le pînă la școală, ați văzut cu ochii voștri cine s-au dat drept descoperitori! Rușine! Rușine și pentru ei, că-s oameni cu pretenții de mari învățați și specialiști și rușine și pentru noi că, în loc să ne batem pentru a arăta întregii lumi adevărul, stăm ca niște papă-lapte și așteptăm să ne pice para mălăiața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rar și apăsat Ilinca. Ne lăsăm furați de cei mari?... După ce că noi am descoperit scheletele acelea din Peștera Liliecilor și ne-am și spetit cărîndu-le pînă la școală, ați văzut cu ochii voștri cine s-au dat drept descoperitori! Rușine! Rușine și pentru ei, că-s oameni cu pretenții de mari învățați și specialiști și rușine și pentru noi că, în loc să ne batem pentru a arăta întregii lumi adevărul, stăm ca niște papă-lapte și așteptăm să ne pice para mălăiața drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]