KorAP: Find »[drukola/base=rucsac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...69 >

1,724 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

recunoscut compartimentul după ușa rămasă deschisă. Compartimentele următoare erau goale, iar ușa din capăt se deschidea spre un vagon cisternă folosit pentru transportarea petrolului. Așa că m-am întors în compartimentul meu și, după ce am închis ușa, am observat un mic rucsac pe plasa de deasupra locului din colț. Asta m-a făcut să fiu prudent. De cînd mă trezisem, mă simțeam extraordinar de liber și de relaxat. Eram mulțumit că eram singur și amuzat că acel vagon era atașat la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
locului din colț. Asta m-a făcut să fiu prudent. De cînd mă trezisem, mă simțeam extraordinar de liber și de relaxat. Eram mulțumit că eram singur și amuzat că acel vagon era atașat la un tren de marfă, dar rucsacul acela mă înspăimînta. Știam că e al meu și conținea ceva periculos, dar nici nu-mi venea să-l arunc pe fereastră. Așa că l-am dat jos cu prudență, spunîndu-mi că nu mă vede nimeni și nu trebuie să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trebuie să mă preocup de ce descopăr. La început m-am uitat în cele două buzunare exterioare și am găsit lucruri inofensive: o trusă de bărbierit într-un plic de plastic, niște șosete și o busolă care nu mergea. Am deschis rucsacul și am găsit o pelerină neagră, niște chiloți murdari și o pijama. Dedesubt se aflau o hartă împăturită și un portofel plin de hîrtii, așa că am deschis fereastra, le-am aruncat și am tras-o la loc. Simțindu-mă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și o pijama. Dedesubt se aflau o hartă împăturită și un portofel plin de hîrtii, așa că am deschis fereastra, le-am aruncat și am tras-o la loc. Simțindu-mă din nou în siguranță, am vîrît restul lucrurilor înapoi în rucsac, l-am pus în plasa de deasupra și apoi îpentru că treaba cu rucsacul mă îndemna să o fac) m-am căutat prin buzunare. Nu aveam decît pietriș și cîteva scoici mici. Am mai găsit o batistă, un stilou, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
hîrtii, așa că am deschis fereastra, le-am aruncat și am tras-o la loc. Simțindu-mă din nou în siguranță, am vîrît restul lucrurilor înapoi în rucsac, l-am pus în plasa de deasupra și apoi îpentru că treaba cu rucsacul mă îndemna să o fac) m-am căutat prin buzunare. Nu aveam decît pietriș și cîteva scoici mici. Am mai găsit o batistă, un stilou, o cheie și o agendă de buzunar. Am aruncat cheia și agenda pe fereastră după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
semnalizatoare de cale ferată ițindu-se din ele. Cerul se întunecase și mai mult. Am rămas o vreme în ungherul meu călduros, nedorind să-l părăsesc pe o vreme atît de urîtă. Apoi lumina s-a stins, așa că mi-am pus rucsacul în spate, am ieșit pe coridor, am deschis o ușă și am sărit. Am rămas între două șiruri cu vagoane. Ploua mărunt, așa că am pus rucsacul jos și mi-am scos pelerina. în timp ce mă îmbrăcam, am văzut că spre mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o vreme atît de urîtă. Apoi lumina s-a stins, așa că mi-am pus rucsacul în spate, am ieșit pe coridor, am deschis o ușă și am sărit. Am rămas între două șiruri cu vagoane. Ploua mărunt, așa că am pus rucsacul jos și mi-am scos pelerina. în timp ce mă îmbrăcam, am văzut că spre mine vine un ins în salopetă neagră și cu șapcă; se uita atent la vagoanele trenului și-și nota ceva cu creionul într-un caiet, cînd se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-mă să mă urc? A insistat să intre în fiecare compartiment și să se uite sub scaune. A chicotit cînd l-am ajutat să coboare și m-a spus că sînt foarte puternic. Apoi s-a oferit să-mi ducă rucsacul, dar eu mi l-am pus mai bine pe umeri și l-am rugat să-mi sugereze unde aș putea să-mi petrec noaptea. — Bineînțeles! a zis el. De aceea sînt aici! O să vă duc la pensiunea mea, avem o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
petrec noaptea. — Bineînțeles! a zis el. De aceea sînt aici! O să vă duc la pensiunea mea, avem o cameră liberă. I-am spus că nu puteam sta la pensiune pentru că nu aveam bani. — Bineînțeles că nu aveți bani! O să lăsăm rucsacul la pensiunea mea și apoi o să mergem la serviciul de protecție socială și or să vă dea ei bani. Am ieșit dintre vagoane și am traversat niște șine. Luminile orașului sclipeau între două dealuri din fața noastră. Acum era întuneric, ploua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Th sau Gr, dar mi s-a șters din minte. Primul nume pe care mi-l aminteam era unul tipărit sub o fotografie maronie cu turle și copaci pe vîrful unui deal, fixată pe peretele compartimentului. O văzusem cînd dădusem rucsacul jos. I-am spus că mă cheamă Lanark. A scris numele pe fișă zicînd: — Duceți-o la cabinet și dați-o doctorului care o să vă examineze. L-am întrebat în ce scop mă examinează. Nu era obișnuit să i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
alpiniștii, iar celorlalți pasageri li se spuse că puteau să-și dezmorțească picioarele cinci minute. Thaw coborî cu greu și se așeză pe un petic de iarbă încălzită, la marginea drumului. Ruth se alătură grupului de alpiniști care își luau rucsacurile din portbagaj și intră în vorbă cu o persoană pe care o cunoscuse cînd făcuse ascensiuni împreună cu tatăl ei. Ceilalți pasageri pălăvrăgeau și se uitau la culmile din jur cu o expresie de satisfacție sau priviri încurcat-resentimentare. Un bătrîn i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pietrișul peste pantele acoperite de iarbă aspră, asemeni unei umpluturi care se revărsa în mormane de cenușă de cărbune. Un băiat și o fată în șorturi și bocanci trecură pe lîngă el cu pași mari, coborînd drumul, băiatul cu un rucsac mic lovindu-i-se de umeri. Alpiniștii de lîngă autobuz ovaționară și fluierară în urma lor; cei doi se luară de mînă și rînjiră fără să se simtă jenați. Siguranța băiatului, frumusețea convențională a fetei, felul lor relaxat declanșară în Thaw

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Thaw nu îi spuse adresa. Spuse c-o să-l viziteze pe domnul Thaw cînd o să iasă de acolo, deși, nu avea nici cea mai mică intenție. I s-a dat drumul, s-a dus acasă, și-a strîns într-un rucsac de pînză cîteva haine și aparatul de ras. — Ai spus că nu se mai bărbierea. A reînceput după ce a văzut articolul din Evening News, nu dorea să semene cu fotografia din ziar. în rucsac era una dintre vechile busole ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
acasă, și-a strîns într-un rucsac de pînză cîteva haine și aparatul de ras. — Ai spus că nu se mai bărbierea. A reînceput după ce a văzut articolul din Evening News, nu dorea să semene cu fotografia din ziar. în rucsac era una dintre vechile busole ale domnului Thaw. Cu nouă lire și ceva în buzunar, se duse în stația de autobuz de la capătul din Parliamentary Road. Intenționa să se ducă la Londra, să alunce pe glob, cît mai la sud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
zicîndu-și: Mă doare și nu-mi place. Pe un picior are o zgîrietură care sîngerează și îl doare umărul. Se simte lipicios și transpirat, inima îi bate cu putere și își zice: Trebuie să fac o baie. își dă jos rucsacul, paltonul, haina, puloverul, apoi i se face frig și coboară pe o plajă abruptă, cu pietre mari ca niște ouă sau cartofi de piatră. Acestea alunecă greoi. Se împiedică de ele. Primul val nu-l șochează, dar plaja coboară abrupt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ea jignită. — Foarte bine. Atunci, demonstreaz-o, te rog. Auziră cum tehnicienii își iau aparatele și pleacă din salon. Mai rămăseseră doar cîțiva doctori în spatele paravanelor, și o soră veni la Rima și Lanark cu brațul încărcat de haine și două rucsacuri umflate. Doctorul Munro dorește să vă îmbrăcați în acest moment. Zice că în rucsacuri aveți mîncare pentru drum, și că puteți începe să mîncați cînd doriți. Rima puse mîna pe veșmintele femeiești și le mîngîie cu vîrfurile degetelor. Erau blonde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și pleacă din salon. Mai rămăseseră doar cîțiva doctori în spatele paravanelor, și o soră veni la Rima și Lanark cu brațul încărcat de haine și două rucsacuri umflate. Doctorul Munro dorește să vă îmbrăcați în acest moment. Zice că în rucsacuri aveți mîncare pentru drum, și că puteți începe să mîncați cînd doriți. Rima puse mîna pe veșmintele femeiești și le mîngîie cu vîrfurile degetelor. Erau blonde și catifelate. Buzele i se curbară într-un zîmbet însuflețit. — O să mă îmbrac în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
veșmintele femeiești și le mîngîie cu vîrfurile degetelor. Erau blonde și catifelate. Buzele i se curbară într-un zîmbet însuflețit. — O să mă îmbrac în baie, zise ea sărind goală din pat. Alergă spre ușa de la capătul salonului și Lanark examină rucsacurile. în ambele era o haină din piele rulată și mici bucăți de fructe și carne comprimate și învelite în hîrtie din orez. într-unul era un termos roșu cu cafea și o butelcă plată cu cognac, în celălalt, o trusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Nancy. Mîncă o singură bucată și, peste o clipă, Lanark rămase mut văzînd-o pe Rima cum mănîncă restul privindu-l sfidător printre îmbucături. El se prefăcu imediat că nu o vede și ciuguli dintr-o bucată de ciocolată tare din rucsac. Gustul ei acru era atît de respingător, că se întinse pe pat și încercă să doarmă, dar imaginația lui proiecta peisaje urbane în spatele pleoapelor: priveliști lunecătoare cu stadioane, fabrici, închisori, palate, piețe, bulevarde și poduri. Conversația Rimei cu Nancy i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o mapă, iar în dreapta un baston din abanos cu măciulie din argint. Fața lui însă îi surprinse mai mult ca orice, pentru că era a lui Munro. — Doctore Munro! exclamă Lanark. — în acest moment nu sînt doctor, ci șambelan. Luați-vă rucsacurile. Lanark își aruncă rucsacul pe un umăr, și pe celălalt îl luă în mînă. Rima își luă la revedere de la Nan, care-și liniștea copilul care plîngea. Munro se întoarse și bătu cu bastonul în ușile mari, care răsunară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
un baston din abanos cu măciulie din argint. Fața lui însă îi surprinse mai mult ca orice, pentru că era a lui Munro. — Doctore Munro! exclamă Lanark. — în acest moment nu sînt doctor, ci șambelan. Luați-vă rucsacurile. Lanark își aruncă rucsacul pe un umăr, și pe celălalt îl luă în mînă. Rima își luă la revedere de la Nan, care-și liniștea copilul care plîngea. Munro se întoarse și bătu cu bastonul în ușile mari, care răsunară și se deschiseră spre înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lord-președinte și director pe deasupra, dar nu și acum. Era mult prea în vîrstă. Munro se plimba în jurul pedestalului și Lanrak îi strigă: — Unde vom merge după ce-l vom întîlni pe Lordul Monboddo? Vom vedea mai întîi ce spune. — Dar aceste rucsacuri au fost pregătite pentru un traseu anume! — Plecați la cererea voastră, așa că va trebui să mergeți pe jos. E tardiv să discutăm asta. Ușile se deschiseră și o persoană îmbrăcată la fel ca Munro conduse înăuntru doi bărbați grăsulii, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
oameni, unii negri și orientali. De la ferestrele de sus se auzeau aplauzele unor adunări depărtate, sunetul slab al fanfarelor și orchestrelor, murmurul și huruitul motoarelor. Bărbați și femei vioaie, bine îmbrăcate veneau și treceau prin uși pe ambele părți, iar rucsacurile pe care le căra îl făceau pe Lanark să se simtă nefiresc printre cei care duceau mape și serviete. Dacă Rima s-ar fi oferit să și-l ducă pe-al ei, l-ar fi făcut să simtă că are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pare dificilă ajung în partea cealaltă chiar în ultimele momente ale disperării. — Vă mulțumim, scînci Rima. E foarte încurajator. Ați face bine să vă îmbrăcați. Acolo-i frig. Hainele erau pînă la gleznă, cu glugi și căptușeală mițoasă. își traseră rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele monumentului. Stînca gigantică atîrna deasupra treptelor ca un bolovan care stătea în echilibru deasupra unei piramide. Umbrele aruncate de lumină conturau în crăpături siluete meditative

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Lanark. Poate-o să ai încredere în mine cînd o să fii mai bătrîn. Lanark nu răspunse. Ușa se trînti în spatele lui. Merseră în ceață, ghidați de linia galbenă dintre ei. — îmi vine să cînt, zise Lanark. Știi vreun marș? — Nu. Rucsacul ăsta mă lovește în spate și am mîinile înghețate. Lanark încercă să zărească ceva prin albeața groasă și amușină adierea. Peisajul era invizibil, dar mirosea a mare și auzea valuri în depărtare. Drumul părea să pornească în pantă abruptă, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]