1,294 matches
-
bun, cele două stări se Împletesc Într-un proces de visare, de reverie, care topește totul Într-o stare de preaplin sufletesc, de revelație existențială, de elevare spirituală. Iată un asemenea poem : Țurțuri picurând - bătrânul strânge-n palmă un ceas ruginit Eduard Țară Procedînd didactic, tema poemului este meditația asupra timpului. Sigur, nu Într-un mod discursiv, sentențios și enunțiativ. Ci primind provocarea celor două imagini la care ne trimit puținele cuvinte ale poemului. Vedem mai Întîi țurțurii picurînd și mîna
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și clipocesc picurii contrastează cu spasmul mîinii care ar vrea parcă să rețină clipa sau măcar să Întîrzie avansarea ruginii. Ca În orice haiku bun, declanșarea activităților de explorare pentru a dibui sensurile poemului o realizează abia ultimul vers - un ceas ruginit. Neîndoielnic, puteam să stăruim În contemplarea acelui ceas de buzunar, transmis din tată-n fiu, pe care bătrînul, cînd Îl mîngîie, cînd Își Încleștează degetele pe el. Dar, pentru a trece la actul meditativ, ceasul ruginit trebuie resimțit ca o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ultimul vers - un ceas ruginit. Neîndoielnic, puteam să stăruim În contemplarea acelui ceas de buzunar, transmis din tată-n fiu, pe care bătrînul, cînd Îl mîngîie, cînd Își Încleștează degetele pe el. Dar, pentru a trece la actul meditativ, ceasul ruginit trebuie resimțit ca o metaforă a vieții trecătoare, gata să-i scape bătrînului din mînă. Ruginit, nu atît pentru că ar fi cu adevărat așa (ceasurile vechi se făceau din materiale inoxidabile ca să reziste secolelor), ci ca să semnifice simbolic perisabilitatea timpului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
din tată-n fiu, pe care bătrînul, cînd Îl mîngîie, cînd Își Încleștează degetele pe el. Dar, pentru a trece la actul meditativ, ceasul ruginit trebuie resimțit ca o metaforă a vieții trecătoare, gata să-i scape bătrînului din mînă. Ruginit, nu atît pentru că ar fi cu adevărat așa (ceasurile vechi se făceau din materiale inoxidabile ca să reziste secolelor), ci ca să semnifice simbolic perisabilitatea timpului uman. Doar prin această metaforă, acea fisură premeditată În mimetismul imaginii, ni se deschide accesul către
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
intenției pe care a urmărit-o. Este mai mult decît evident că, În vremurile noastre, din moment ce aratul cu plugul este perimat, simbolismul său primăvăratec pare să se diminueze sensibil. Fapt confirmat și de mulțimea poemelor care au folosit sintagma plug ruginit, urmărind obținerea unor efecte nostalgice, dar calificînd totodată ieșirea plugului din uz. Oricum, În afara asocierii actuale cu sărăcia celor ce n-au alte mijloace pentru arat, plugul este astăzi deja o unealtă dezafectată, cel mult muzeală. Lucrul acesta dovedește și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a zărit, Că-ntr-un loc ca-n palmă, în șes, Ara... ca să zic... excelent, Cu mult spor și cu interes, Un plug cumpărat recent, Cam scump, din import; Cum era cătrănit, Ca un veritabil resort A... sărit Plugul cel ruginit Și-a vorbit Mai mult... suduit: -Ești cea mai urâtă dihanie! Din cauza ta, pocitanie, Treaba nu-mi merge și-s supărat! Toți mă cred demodat, Și că în prezent Nu mai sunt ...eficient, Și am cel mai slab...randament! Nu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
din partea autorităților 24 iunie 2011 Terminus timpul își trăsese răsuflarea în gara aceea odată cu ultima locomotivă scoasă de pe șine acarul păun fusese decorat sub privirile indiferente ale notabilităților umflase pieptul cu mândrie schimbase macazul protocolar pentru ultima oară pe șinele ruginite circulau doar amintirile niciuna nu m-a luat cu ea am rămas acolo fără bilet de peron ca un acar păun împietrit în timpul unei ture nesfârșite 25 iunie 2011 Aș vrea să nu mă uiți... Aș vrea să nu mă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
prin geamul groaznic de murdar, dar a fost imposibil să zăresc ceva. — Mă Întorc după tine Într-un minut, i-am spus lui Inge și m-am cățărat pe burlanul de pe peretele lateral al garajului sus pe acoperișul de tablă ruginită. — Vezi să nu uiți, strigă ea după mine. Am pășit cu băgare de seamă, În patru labe, pe acoperișul foarte ruginit, fără să Îndrăznesc să mă ridic În picioare și să concentrez toată greutatea corpului meu Într-un singur punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spus lui Inge și m-am cățărat pe burlanul de pe peretele lateral al garajului sus pe acoperișul de tablă ruginită. — Vezi să nu uiți, strigă ea după mine. Am pășit cu băgare de seamă, În patru labe, pe acoperișul foarte ruginit, fără să Îndrăznesc să mă ridic În picioare și să concentrez toată greutatea corpului meu Într-un singur punct de sprijin. La capătul acoperișului, am privit În jos Într-o curticică ducând la pensiune. Majoritatea ferestrelor de la camere aveau perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
frig și singurătate. Căzuse noaptea. Foarte departe, pe muchea unui câmp, se vedeau ferestrele aprinse ale unei case. Nimic altceva nu mai dădea lumină. M-am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-am lipit urechea de lemnul ud. Pe scorojeala vopselei înnegrite fluturau fulgi răzleți de zăpadă. La început n-am auzit nimic, nici măcar tăcerea, de parcă spațiul dinăuntru
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Doamne, atât de singur, scriu din neputință acum, mănăstirea unde am crescut eu nu mai există, din disperare scriu acum, că nu voi fi în stare să îndeplinesc ceea ce mi-a cerut Theo, Plin de încredere am coborât din autobusul ruginit și prăfos, lume multă, deși era o căldură încinsă, și praf, nu e zi de târg, oare de unde vine atâta popor? Emoționat totuși în sinea mea recunoscând satele pe unde treceam, dealurile, pădurile, aproape fiecare cotitură a drumului, e Suntă-Mărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
provocau cea mai mare neliniște. Nu existau flori în poemele Monicăi Kennedy. În schimb, erau termeni ciudați, brutali, pentru care Ashling a pierdut mult timp să îi descifreze. Cusut în tăcere Sângele meu e negru, Sunt sticlă spartă, Sunt lamă ruginită, Sunt pedeapsa și crima. Înapoi în prezent, Ashling l-a descoperit pe Dylan privind-o cu interes. —Ești bine? a întrebat-o el. Ea a dat din cap în semn de aprobare. Am crezut că te-am pierdut. —Sunt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Martin, Sheryl Saddon) Lindenn 53, Long Beach. 14. Rezultatul cercetărilor efectuate de echipa de criminaliști pe terenurile virane din Leimert Park: nu s-au găsit haine de damă. Au fost descoperite numeroase cuțite și lame de cuțit, toate mult prea ruginite ca să fie arma crimei. Nu s-au găsit urme de sânge. 15. Rezultatul declarațiilor luate locuitorilor din Leimert Park (cu fotografiile de cazier ale lui E. Short): zero (toate informațiile cum că ar fi fost văzută în zonă au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să vedem dacă e cineva Înăuntru. În mod deloc suprinzător, cel de la consiliu Îl lăsă În față. Clădirea principală a fermei fusese În trecut foarte bine Întreținută. Erau stropi mici de vopsea albă pe cărămida fărămicioasă și cârlige răsucite și ruginite de care odinioară erau atârnate coșurile. Dar acele zile erau de mult apuse. Iarba creștea acum În șanț, blocând scurgerea și făcând ca apa să dea pe dinafară. Ușa nu mai văzuse un strat nou de vopsea de ani buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să nu o deschidă el. Nu atâta timp cât avea un amărât care să o facă. Trecu ceva vreme, dar În final, agentul murmură un „Da, domnule“ și apucă hotărât clanța. Era o ușă care se urnea greu, având balamalele Încovoiate și ruginite. Agentul scrâșni din dinți și zgâlțâi ușa. Se deschise cu un scârțâit, lăsând să iasă cel mai teribil miros de care avusese parte Logan În toată viața lui. Toată lumea se trase Înapoi. O avalanșă de muște albastre moarte căzură de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că da! Darren se ridică și arătă spre ușă. Acuma de ce nu vă ridicați fundurile alea puturoase să vă duceți să-mi căutați fiul? Fu suficient de amabil Încât să trântească ușa după ei. O porniră prin burniță spre duba ruginită pentru care semnase Logan. Atâta drum pentru nimic. Și acum n-avea nici o veste bună să-i ducă inspectorului Insch. Trebuia doar să spere că piesa ieșise bine În seara aceea. Poate că inspectorul avea să fie Într-o dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cedă În fața primelor picături mari de ploaie ce Începuseră. Loveau betonul cu un sunet slab, una câte una, lăsând În urmă cercuri gri-Închis care se uniră când zăgazurile cerului se rupseră. Cu haina pe cap, Logan alergă spre duba lor ruginită. Watson ajunsese acolo prima și porni ventilatorul. Se așezară fierbând Încet, În timp ce ventilatorul se chinuia să dezaburească parbrizul; Împărțiră un pachet de bomboane mentolate, privind siluetele Încețoșate care alergau spre ușile magazinelor ca să scape de ploaie sau ca să ia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se duceau să interogheze suspecții de crimă fără un inspector care să-i țină de mânuță. — Nu, nu se duce. Ceva legat de făcut treaba pentru care e altul plătit. Acum dă-i drumul. Logan ceru unul dintre multele Vauxhalluri ruginite și pe agenta Watson. Aceasta nu-i adresă nici un cuvânt până scoase mașina din parcare. Așteptă până ajunseseră departe de sediul Poliției Înainte să izbucenască În râs. — Nu-i de râs. Hohotul se transformă Într-un rânjet. — Îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rangului. Insch se smulse de pe marginea biroului și-l bătu pe Logan prietenește pe umăr. Dar tu ești doar un sergent, mai jos În ierarhie. Îi făcu cu ochiul. Mișcă-ți fundul. Logan scoase din parcare un Vauxhall vechi și ruginit. Era Întuneric, aproape se făcuse șapte. Traficul de miercuri seara era ușor, cei mai mulți ducându-se de la muncă direct acasă. Vremea Îngrozitoare Îi ținuse acolo. Doar cei mai nechibzuiți umblau de colo-colo, din bar În bar, sub luminile de Crăciun. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-ngrozitoare! Watson putu să vadă picioarele mișcându-se când Martin Îi Întoarse spatele mamei sale. Fugind de-acolo, Îndreptându-se către sufragerie. Dar doamna Strichen Își voia drepturile. Se năpusti În urma lui, ridicând vocea, care suna ca un ferăstrău electric ruginit. — Să nu-mi Întorci mie spatele, ticălos mic ce ești! Doi ani! M-auzi? Taică-tu era-năuntru de doi ani când te-am făcut! Ai stricat tot! Mereu ai fost inutil! Nu... Cuvântul nu fusese rostit, dar Watson simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lungul timpului, aluviunile și scăderea nivelului apei l-au separat în întregime, rămânând doar un heleșteu de 3 metri diametru, foarte urât mirositor. Pe una din margini, se afla o rămășiță de pod din lemn, prevăzut cu un scripete, acum ruginit, folosit pe vremuri la ridicarea bărcilor din apă. Malerick trecu o sfoară pe deasupra scripetelui, prinse un capăt de un stâlp, iar cu celălalt începu să lege lanțurile care imobilizau gleznele lui Cheryl. Toți artiștii evadărilor iubesc lanțurile. Arată impresionant, poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tufișuri. Începu să meargă cu precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite și carcase de mașini abandonate. La prima vedere, se părea că Magicianul se așteptase să iasă pe un drum și nu încetinise când trecuse prin gardul viu. Urmele de cauciuc ce se puteau observa atât prin noroi, cât și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trimiterea unui automobil de investigație. - L-ați prins, Amelia? întrebă nerăbdător Sellitto. Spune-mi că da. Privind la pata de ulei ce se zărea deasupra apei, răspunse: - Nu știm unde este. Ocolind un vas de toaletă distrus și un tomberon ruginit ce răspândea un miros pestilențial, Sachs se apropie de un grup de oameni care vorbeau foarte animați în spaniolă, aparent fără a se sinchisi de ce se petrecea în jurul lor. Toți aveau undițe; locul era cunoscut de cei ai locului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Astoria, Queens, unul la care mai apelase și înainte, unde mecanicii erau talentați, cinstiți, mai mult sau mai puțin, și aveau un anumit respect față de mașini cum era a ei. Strecurându-se pe locul șoferului, porni motorul, al cărui sunet ruginit atrase atenția câtorva polițiști, avocați și oameni de afaceri care se aflau în apropiere. Ieșind din parcarea poliției, luă încă o decizie. Cu câțiva ani în urmă, din cauza unor urme de rugină, luase hotărârea să își revopsească mașina, neagră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a aeroportului. În urzicile Înalte, zăcea fuselajul unui avion de luptă japonez cu un singur motor, doborît poate În timp ce Încercase să aterizeze pe pista de iarbă. Aripile, elicea și secțiunea cozii fuseseră smulse, dar cabina pilotului rămăsese intactă, iar metalul ruginit al scaunului și manetele erau albite de ploaie. Prin obloanele deschise ale radiatorului, Jim putea vedea cilindrii motorului care purtaseră avionul și pilotul acestuia prin cer. Metalul, cîndva lustruit, era acum aspru ca o piatră ponce maronie, ca și corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]