4,629 matches
-
Bucovina în primele însemnări geografice, istorice, economice și demografice”, Editura Academiei Române, București, 1998, p.56-57 și 349. 44 Arhiva Primăriei Filipeni, loc.cit. 45 Ibidem 46 Nu se cunoscă trei nume dintre cei din categoria cu 4 boi, tabelele fiind rupte în partea de jos. S-ar putea ca doi dintre acei ce lipsescă să nu fie din satul Lunca. 47 Ghiță D. Iacobeanu, însemnări pentru monografia satului Lunca mss., Roman, 1973, p.45; text xeroxat, în posesia autorului, prin bunăvoința
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de pelin se pisează, se pune în vatră cu spuză și apoi se pune pe buric. Legătoarea este bună pentru diaree (pânătecăraie). Mai șștia să descânte Anghelina Cucu, dar, cu deosebire, ea se specializase în „tras”mâini și picioare, oase rupte. Ea ne spune că la scrânteală, se „trăgea” mâna, piciorul (se așezau oasele la loc, cap în cap) și se lega cu ceapă pisată, pentru a se muia vâna sărită și pentru a trece durerea. Dacă nu se punea legătura
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vindecă. Autosugesștia de care am mai amintit! Uite așa se prostește lumea! Dar cel care cu adevărat se pricepe la vindecat este Gheorghe a lui Iftenie Cucu. Dacă are omul o scrântitură, un mușchi încălecat, un picior sau o mână ruptă, ferească Dumnezeu, el este cel mai bun doctor, nu taie nimic, aranjează, pune în lopățele și, când știe el că s-a vindecat, scoate lopățelele și dă drumul omului sănătos. Așa s-a întâmplat cu Gheorghe a lui Pavăl care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ceva acolo, om de ajutor, iar doctorița, prin știința ei știe mult mai mult decât mătușa Floarea, parcă tot ar fi necesar în sat un Gheorghe al lui Iftenie Cucu, să nu mai umble oamenii pe la Bacău pentru un ciolan rupt. IX. 2 Asigurarea stșrii de sșnștate a populației. Circummscripția sanitarș Filipeni O lungă perioadă de timp, câteva sute de ani, niciun locuitor de la țară, de prin sate, dar și din târgurile țării, nu s-a știut de existența medicilor, cărora
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bine vorbea Petrache Curteanu și Toader Bădăluță. Se făceau promisiuni: șosea, refacerea școlii, îngrijirea bisericii etc. Când au apărut cuziștii, au avut destui simpatizanți. Costică Tomescu își amintea în 1975 că de la niște alegeri, tatăl său a venit cu spinarea ruptă, n-a putut munci vreo câteva săptămâni. În anul 1934, Andrei Boca și alți oameni din Lunca au fost bătuți de nu se puteau ține pe picioare; au fost aduși acasă cu căruțele. Văduvele aveau și ele drept de vot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt timp, Fermín se Întoarse de la domiciliul ceasornicarului și ne informă că un comando de vecine montase o gardă permanentă pentru a-l străjui pe bietul don Federico, căruia doctorul Îi găsise trei coaste rupte, contuzii multiple și o ruptură rectală ca la carte. — A trebuit să cumperi ceva? — Medicamente și unguente aveau deja cît să deschidă o spițerie, drept pentru care mi-am permis să-i duc niște flori, o sticlă de colonie Nenuco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu le vede nimeni. Cred că lucrul acesta nu prea îi pria mobilei, dar presupun că și gazda se răzbuna pe mobila prietenelor când le întorcea vizita. Unele dintre ele erau îmbrăcate după ultima modă și spuneau că nici în ruptul capului nu pot înțelege de ce trebuie să-ți neglijezi ținuta pur și simplu pentru că ai scris un roman. Dacă ai un corp frumos trebuie să-l pui în evidență la maximum, iar un pantof elegant pe un picior mic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca să poată să planteze cocotieri. Asta se întâmplase cu douăzeci de ani în urmă și acum ceea ce fusese o insulă stearpă era o adevărată grădină. — La început a fost o treabă grea și plină de emoții, și amândoi trudeam pe rupte. În fiecare zi mă sculam odată cu revărsatul zorilor, curățam terenul, plantam, lucram la casă, iar seara când mă trânteam pe pat dormeam buștean până dimineața. Nevastă-mea lucra la fel de mult ca și mine. Apoi ni s-au născut copiii, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sub ochii noștri -, zgâriind cu un briceag mobilele una câte una până le transformase în niște coline mari și galbene de așchii. Gunoaiele atrăseseră o sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe pereți, pe toți pereții, versurile Marseiezei își desfășurau cu litere delicate chemările războinice pe tapetul cu motive de margarete și de nalbă, iar nebunul scrisese și rescrisese aceste versuri ca pe niște litanii demente care ne dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a fost. Anita n-a chemat Salvarea, m-a lăsat acolo jos, la podea, și-a plecat, a fugit, viața o făcuse knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna mă durea, tăietura aia nenorocită de la încheietura mâinii stângi, imaginile cu Anita mea mângâiată pe fund de idiot mă obsedau. Se tot derulau în fața mea și strigam încontinuu: nu vreau, nu vreaaaau, nu mai vreau... Când am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a ei, unde culorile cerului noptatec și ale amurgurilor ar da impresia că reflectă numai pasiuni: culorile buzelor și ale macilor. PLIVIND MAI DEPARTE Cândva fusese, În mod miraculos, capabil să adulmece Răul așa cum un cal simte noaptea un pod rupt, dar bărbatul cu picioare moi din camera lui Phoebe se micșorase până la dimensiunile aureolei de deasupra lui Jill. Percepea instinctual mirosul stătut al sărăciei, dar nu mai alunga păcatele mai serioase ale mândriei și senzualității. Nu mai existau oameni Înțelepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nenică, păi ce, suntem sălbatici? Chestia asta cu sălbaticii mi-a plăcut teribil, mai ales că mi-am amintit cum a găsit Adrian, un coleg de-al nostru, apartamentul după ce-i dăduse cheia lui Johnny pentru o întrevedere: dezastru. Patul rupt, dulapul dizlocat, caloriferul smuls din perete și chiuveta îndoită. Ne povestea ăla cu o moacă năucită, iar noi ne tăvăleam de râs. ― Și mitocanul ce-a zis? se informează Ovidel. ― Ce să zic, mă, spune Johnny ( mitocanul, de!), era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
au valori, iar tinerii numai frivolitate. Adolescenții scuipă pe bătrâni și pe concepțiile lor, dar îi redescoperă câțiva ani mai târziu, când mai îmbătrânesc ei înșiși și se liniștesc. Hans e deja ceva mai în vârstă, dar nu vrea în ruptul capului să se potolească. Soarele apune ca de atâtea alte ori, iar Maria Andergast cântă în duet cu cineva de care nu‑mi amintesc, că doar n‑o fi fost Attila (Paul) Hörbinger? Peter Alexander cântă în duet cu Caterina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prieteni, are doar camarazi. Rainer e la un camarad. Părinții fotografiază rapid ca întotdeauna, ca să profite așa cum trebuie de absența copiilor, trăiește‑ți clipa, s‑ar putea să fie ultima! Domnul W.: Azi o să fii slujnica depravată care se cere ruptă‑n bătaie pentru greșelile ei profesionale și private. Doamna W.: Au (e învinețită). Asta sunt eu oricum pentru voi: o slujnică și nimic mai mult. Cred că portjartierul nu‑mi mai vine, fiindcă m‑am îngrășat. Ultimele dăți ne‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fragil, gata să facă orice pentru un ban sau un semn de milostenie, pe când durii Își aveau mândria lor, În numele căreia mergeau până-ntr-acolo Încât umblau În puterea iernii numai cu un tricou subțire pe ei și nu acceptau În ruptul capului să se așeze la coadă pentru farfuria de mâncare caldă oferită de Crucea Roșie. — Hei, Miyashita! Adună-i pe veteranii ăia trei la un loc și pune-i să se uite spre cameră. Și dacă apare iar durul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un fel de iritare cuprinzându-mi Întrega ființă. Corpul meu se lupta cu efectele cocainei și ale somniferelor, la care se adăugau decalajul orar și lipsa de somn, astfel Încât aveam senzația că tot trupul mi-era alcătuit dintr-o cuvertură ruptă Înmuiată În ulei de mașină, susținută de o armătură din fier ruginit. Nu mă simțeam deloc bine. Fiecare nerv vibra țipându-și parcă senzația de disconfort. Cu toate acestea, o singură zonă din corpul meu, pe care o localizam În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Town, unde se servesc cele mai gustoase aripioare de rechin din lume. Acolo am mâncat aripioare de rechin, urechiușe-de-mare, somn și creveți. Keiko ieșea În evidență prin stilul ei vestimentar, pentru că Într-un restaurant chinezesc nu ai fi Întâlnit În ruptul capului o femeie Îmbrăcată atât de bizar. Yazaki debita tot felul de prostii, cum că le era profund recunoscător chinezilor pentru că, datorită aripioarelor de rechin, putea să-și refacă echilibrul din corp și să recupereze aminoacizii distruși de dozele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că nu semănam mai mult cu Becker. Ea păru să simtă această ambivalență. — Tu nu ești ca Emil. El e atras de orice fată care i-ar arăta unghiile de la mâini. Cred că ar regula și o pisică cu spatele rupt. Cum e băutura ta? Am scos un sunet demonstrativ și am adăugat: — Foarte bună, i-am răspuns. — Ei bine, pot să-ți ofer și altceva? I-am simțit pieptul apăsându-se pe brațul meu și am zâmbit în jos spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în spate: — Feriți-vă domnule, zise el și apoi își înfipse în ușă talpa bocancului. L-am auzit pe Lange scâncind când Becker lovi din nou. La a treia încercare ușa se deschise larg, cu un zgomot puternic de lemn rupt, dând la iveală un Lange în pijamale care se grăbea în sus pe scări. Becker se luă după el. — Să nu-l împuști, pentru numele lui Dumnezeu, am urlat la Becker. — O, Doamne, ajutor, gânguri Lange când Becker îl prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de roboți sculeri-matrițeri și curentul mi-l plătea întreprinderea. Părinții fiind roboți agricoli, eram văzut bine, că mai primeam de-acasă câte-un șurub, câte-o șaibă ori câteodată iarna, de sărbători, chiar termoizolant, care ne prindea bine. Învățam pe rupte și elevii, și profesorii, că se schimbaseră circuitele, programele erau noi și treaba era care pe care, din elev puteai ajunge profesor dacă memorai bine sau invers dacă memorai prost. În anul doi de școală am primit fără să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
suverane ale arborilor Păsările negre dansând în ochii mei pătează neprihănita cernere cu lacrimi îndoliate în alese incrustații de filigran Inima zbuciumata sub povară gândurilor se adăpostește la focul Iubirii Lui ocrotitoare care îi săruta timid pulsul domolindu-i bătăile Ruptă de realitate urc treptele flacărilor mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător și hapsân vântul se întoarce din drum pentru o ultimă rafala în timp ce noaptea sleita de puteri se întinde letargica
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
Înalt În plictisul și căscatul lung al râpelor de smalt, Hai în zbor de șoarec sur La ăl ciur Des și rar Clătinat la râul nopții De Țiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-n azur străvechi întinge Îngălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din fetie! f) Buhuhù la luna șuie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rodie: Buhuhù la Zodie. Uhù, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător! - Ai văzut? Muri o stea. Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Buhuhù la Zodie. Uhù, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător! - Ai văzut? Muri o stea. Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo nevastă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
strat gros, pe alocuri atingând peste un metru. Timp de 6-7 zile, temperaturile au fost foarte scăzute, în jur de - 20 - 25de grade. Uneori , mergând pe stradă, simțeai că ți se oprește respirația. Mantia albă, strălucitoare, oferea o imagine magică, ruptă, parcă, dintr-un basm. Vannesa avea încă din copilărie o înclinație către poezie. Înnăscută cu o sensibilitate exacerbată, îi plăcea nespus de mult să-și petreacă timpul în mijlocul naturii. Doar acolo se regăsea pe sine, se contopea cu frumusețile ce
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]