1,872 matches
-
veșnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, și inima-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar bate în piept ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire și dacă ți-ai sângerat picioarele te așezi pe un podmol de lut. Uite, e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de paie, ca un joc de iezi pe morminte înalte
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
trei piroane, noi suntem străpunși de șapte ori mai mult. Așa că spune-mi ceva mai înțelept, dacă ești în stare. Eram descumpănit, incapabil de a mai spune ceva, drept care fantasma a continuat: - Spaima? Oare nu tremura și sudoarea lui nu sângera de frică în grădina măslinilor? Nu voia să fie cruțat de soarta ce-i fusese hărăzită? Oare nu și-a învinuit tatăl că l-a părăsit pe când era pe cruce? Dacă un soldat s-ar fi purtat în acest fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
coborâse din mașină și el alergase după ea, și pentru că ea nu voia să se oprească, el Îi rupsese geanta. Căzuseră amândoi la picioarele obeliscului Închinat Ducelui, iar el o Îmbrățișase și-i săruta părul și mâinile și gura care sângera și o implorase - Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, Emma, Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, nu pot să trăiesc fără voi. Ea se eliberase din strânsoarea lui și se ridicase, iar dintr-un autobuz oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prieteni, calculatorul Semi și ursul de pluș Ted. Făt Cătălina-Elena, clasa a VIII-a Școala ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena Ploaia Frig - asta e tot ce simt. Totul în jurul meu e doar ceață și fum. Inima-mi sângerează de durere, de dor, de mânie... Nu văd, nu aud, nu simt nimic în jur, doar acea prăpastie cu trei trupuri deformate, împletite de dezastrul ce-a avut loc îmi captează atenția. Nu-mi pot da seama cine sunt, cu toate că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am înfășurat în jurul mâinii rănite. Cu o forță necunoscută am ridicat placa până aproape de remorca mea. Aceasta rămăsese sprijinită de ea și tânărul alunecă puțin. Rapid am ridicat celălalt capăt, l-am împins ușor și astfel băiatul a ajuns să sângereze în remorca mașinii mele. M-am aruncat pe scaunul din față, și așa cum eram în costumul meu din două bucăți, lăsându-mi hainele pe plajă, papucii unde îi aruncasem și neobosindu-mă să mi pun centura am pornit în viteză
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care se mai putea gândi Rahela acum era străinul păros ai cărui ochi se întâlniseră cu ai ei și acel fior de recunoaștere reciprocă o zguduise până în străfunduri. Rahela știa ce spune Lea, însă faptul că încă nu începuse să sângereze i se părea ceva foarte neimportant. Obrajii îi ardeau. - Dar ce se întâmplă, a întrebat Lea, brusc amuzată. Fata e chiar lovită. Uitați-vă la ea. Ați mai văzut-o așa roșie până acum? - Ce ți-a făcut, a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a zis că nu se poate: - Nu suntem barbari să facem mirese din niște copii. Rahela nu putea fi nici măcar promisă, i-a spus ea bărbatului. Fata poate părea că e gata de măritiș, dar era deocamdată necoaptă și nu sângerase încă niciodată. Bunica se temea că Anath va blestema câmpurile și grădina dacă Laban va îndrăzni să încalce această lege și că ea însăși își va aduna puterile și-și va bate bărbatul încă o dată cu pisălogul. Dar amenințările nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ba chiar a bătut din picior și a aruncat cu praf în Iacob, făcându-l laș și mincinos, până când a izbucnit în plâns pe umărul lui. Rahela a început să-și imagineze tot felul de lucruri teribile. N-avea să sângereze niciodată, nici nu se va mărita și nici nu-i va face fii lui Iacob. Dintr-odată, sânii ei mici, de care era așa de mândră, i s-au părut dizgrațioși. Poate era un mic monstru, un hermafrodit, ca idolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și Zilpa au râs de s-au prăpădit. Luna următoare Rahela s-a ascuns în cortul ei și nici măcar n-a mai încercat să-l întâlnească pe Iacob. Până la urmă, în a noua lună de la venirea lui Iacob, Rahela a sângerat pentru prima oară și a plâns de ușurare. Ada, Lea și Zilpa au cântat cântecele pătrunzătoare și aspre care anunță nașterile, morțile și evenimentele care compun viața femeii mature. La apusul soarelui, în prima zi cu lună nouă, când toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a plâns de ușurare. Ada, Lea și Zilpa au cântat cântecele pătrunzătoare și aspre care anunță nașterile, morțile și evenimentele care compun viața femeii mature. La apusul soarelui, în prima zi cu lună nouă, când toate femeile au început să sângereze, au pictat cu henna unghiile și tălpile Rahelei. I-au vopsit pleoapele cu galben și i-au adus toate brățările, pietrele prețioase, bijuteriile pe care le-au găsit, i-au împodobit gleznele, degetele și încheieturile mâinilor. I-au pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cel mai deștept. Rebeca îi spusese bărbatului ei că Iacob era bolnav doar ca să-l mai țină încă un an la pieptul ei, după ce-l înțărcase pe fratele lui. Nașterea celor doi gemeni aproape o omorâse pe Rebeca, care sângerase atât de mult încât nu mai rămesese nici un pic de vlagă în ea pentru un alt copil. Când înțelesese că nu va avea niciodată o fiică, începuse să-i spună poveștile lui Iacob. Rebeca îi băgase în cap lui Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
unui bărbat normal, șoptea ea și-i arăta cu mâinile o lungime imposibilă. Zilpa a dus-o apoi pe Rahela sus, pe pășunea cea mai înaltă, acolo unde băieții își făceau de cap cu oile, iar ele behăiau jalnic și sângerau. Sora mai mare o compătimea pe sora mai mică, șoptindu-i „Biata de tine” în timp ce o mângâia pe păr, „Ești doar o biată femelă”. E de înțeles de ce în ziua nunții Rahela a fost cuprinsă de panică. Adorația castă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu fânul. Amândouă surorile erau însărcinate. Recolta de orz era uriașă. Ciobanii îl băteau pe Iacob pe spate și făceau glume pe seama potenței lui. Zeii le zâmbeau. Dar exact când pântecul Leei se rotunjea pe sub tunică, Rahela a început să sângereze. Într-o dimineață, cam la trei luni de la nuntă, a sculat pe toată lumea cu țipetele ei. Lea și Zilpa s-au repezit la ea și au găsit-o suspinând, înfășurată într-o pătură plină de sânge. Nimeni nu putea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca o mamă. - Lasă-mă să intru la Iacob în locul tău, i-a șoptit Bilha. Lasă-mă să-ți port un copil și să ți-l aduc la picioare. Lasă-mă să fiu pântecul și sânul tău. Lasă-mă să sângerez în locul tău și să-ți vărs eu lacrimile. Să fiu eu purtătoarea ta până când o să vină și timpul tău. Lasă-mă să fiu eu speranța ta, Rahela. N-o să te dezamăgesc. Rahela n-a răspuns nimic. N-a scos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
margine a câmpului. Era ceva de neimaginat ca un bărbat sănătos să intre de bună voie acolo, în timpul acelor zile din lună. Bărbații și băieții se holbau la el și așteptau să-l vadă ducându-se singur în mijlocul femeilor care sângerau - și, mai rău, cele care sângerau erau propriile lui fiice. Laban mormăia în barbă în timp ce se apropia de cortul femeilor. La intrare, s-a oprit și s-a uitat peste umăr. S-a holbat la fiii și la nepoții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
neimaginat ca un bărbat sănătos să intre de bună voie acolo, în timpul acelor zile din lună. Bărbații și băieții se holbau la el și așteptau să-l vadă ducându-se singur în mijlocul femeilor care sângerau - și, mai rău, cele care sângerau erau propriile lui fiice. Laban mormăia în barbă în timp ce se apropia de cortul femeilor. La intrare, s-a oprit și s-a uitat peste umăr. S-a holbat la fiii și la nepoții lui și apoi a ridicat draperia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la fel de lipsite de culoare ca veșmintele pe care le purtau. Nu le-am invidiat nici o clipă pentru viața pe care o duceau alături de Oracol. La luna nouă, Rebeca nu m-a lăsat să intru în cortul roșu alături de femeile care sângerau; era foarte strictă în această privință. Ea, care trecuse de vârsta fertilității, nu intra și nici eu nu trebuia s-o fac, pentru că eram încă necoaptă. Una dintre Debore stătea și ea afară, cu noi. Mi-a explicat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
descătușarea și a celor trei zile de liniște, izolare și pauză. Deși nu le mai vedeam pe mamele mele ca pe niște creaturi perfecte, de-abia așteptam acele zile pe care le petreceam cu ele și cu celelalte femei care sângerau. O dată, când s-a întâmplat să fiu doar eu și mamele mele în cortul roșu, Rahela a remarcat că era ca pe vremuri, în Haran. Dar Lea a zis: - Ba nu e deloc ca atunci. Acum altcineva ne servește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
brațele lui Nehesi, garda lui Re-nefer. El m-a cărat până la palat, unde roiau o mulțime de muște atrase de sângele atâtor tați și fii. Frații mei demonici ridicaseră cuțitul chiar și asupra bebelușului lui Așnan, iar biata lui mamă sângerase până la moarte încercând să-l apere - brațul ei care încercase probabil să pareze lovitura toporului, zăcea retezat. Dintre toți bărbații din casă, doar Nehesi scăpase. Când începuseră țipetele, el alergase în camera regelui și ajunsese chiar la timp ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Canaan, nici despre bărbatul ei, nici despre copiii pe care îi născuse. N-a pronunțat nici măcar o dată numele lui Hamor, iar Shalem parcă nu s-ar fi născut niciodată, nici nu m-ar fi iubit și nici n-ar fi sângerat de moarte în brațele mele. Tăcerea lui Re-nefer pulsa de durere, dar când m-am întins s-o iau de mână, ea și-a reluat zâmbetul vesel și s-a întors să sporovăiască despre frumusețea palmierilor sau despre poziția înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
amulete și adusese o grămadă de ierburi și niște balegă de capră și le dăduse foc. Miroseau așa de îngrozitor, că Hatnuf vomitase pe ele. Mirosul o făcuse apoi să leșine și în cădere, fata se lovise la frunte și sângera. După asta, Ruddedit îl dăduse afară din cameră pe doctor și-l pusese să stea afară, în fața porții și să-și recite acolo incantațiile, ceea ce făcea, pe nas ca orice preot. Ziua se făcuse noapte din nou, iar noaptea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
locul, dar n-a putut să treacă la fapte, așa că a început să mă bată, blestemându-mă că-i fac asemenea probleme. Mi-a spart nasul și mi-a scos câțiva dinți din gură și doar când am început să sângerez a fost suficient de stârnit ca să facă ce voia să facă. Al treilea m-a întors și m-a rupt la spate. Și a râs. S-a oprit din mișcare și s-a ridicat în picioare dreaptă. Parcă auzea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alifie care o face să arate mult mai tânără decât era de fapt. Propunerea ei m-a făcut să-mi dau seama că agitația mea era un semn al trecerii anilor. Eram aproape de vârsta la care femeile încetează să mai sângereze la luna nouă și m-am văzut petrecându-mi amurgul vieții în liniștea obișnuită a grădinii lui Nakht-re. Am pus o statuie a lui Isis deasupra patului și m-am rugat să am parte de înțelepciunea și liniștea zeiței, vindecătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nimerit pe Lupu în dreapta capului, chiar deasupra urechii, Lupu s-a descumpănit, a scăpat punga din mână, amețise probabil, dacă Marius nu l-ar fi prins repede de braț, cu siguranță ar fi căzut, pielea de la tâmplă îi crăpase și sângera puternic, în schimb sticla nu se spărsese, am văzut-o, când ateriza, că e mai bine de-un sfert încă plină, berea a curs, bolborosind, cu multă spumă pe cărare, și am auzit pe cineva răcnind, ce-mnezeii mă-sii faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am ucis pe Gildas, era prietenul meu, gemu Pérec Întorcîndu-se spre Marie. Spune-i tu, apără-mă... Stingherită sub privirea tăioasă a lui Lucas, tînăra polițistă Întoarse capul pentru a se concentra din nou asupra lui Chantal, a cărei buză sîngera. Fersen Îi puse cătușe lui Yves și se Întoarse spre soția acestuia. - Vă aștept la poliție de Îndată ce este posibil, pentru depoziție. Făcu un semn autoritar spre Marie. - Vino. Ea Îl măsură cu privirea. - În ce calitate? Chantal are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]