KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

cunoștință pe cari se bazează posibilitatea unei experiențe în genere și cunoștința obiectelor ei; iar aceste sînt: simț, imaginație și apercepție. Fiecare din ele poate fi privită și ca empirică, adică în aplicația ei asupra unor fenomene date; toate însă sânt totodată și elementele sau bazele apriorice care fac cu putință această întrebuințare empirică. Simțul reprezintă fenomenele empiric în percepție; imaginația în asociație (și reproducere); apercepția în fine în conștiința empirică a identității acestor reprezentații reproductive cu fenomenele prin cari ele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reguli generale ale unei împreunări peste tot în reproducție. Acest temei obiectiv a toată asociațiunea fenomenelor o numesc afinitatea lor. Acest temei însă nu-l putem găsi nicăieri decât în principiul despre unitatea apercepției în privirea tuturor cunoștințelor acelora cari sânt să-mi aparție mie. După acest principiu toate fenomenele trebuie să vie astfel în suflet sau să fie aprehendat în așa fel încît să concorde cu unitatea apercepției, care ar fi cu neputință fără unitatea sintetică în împreunarea lor, care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fertil și s-apropie de ființa esențială a ei. Sensibilitatea ne dă forme (ale intuițiunei), inteligența ne dă reguli. Ea e-ntotdeuna ocupată de-a străvedea fenomenele, în intenția de-a afla 133 v în ele vreo regulă. Regulele, întru cât sânt obiective (adică aderă cu necesitate cunoștinței obiectului), se numesc legi. Deși prin experiență învățăm multe legi, acestea totuși sânt determinări speciale ale unor legi superioare, între cari cele supreme (cărora toate celelalte sânt subordonate) provin apriori din inteligență însăși și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în ele vreo regulă. Regulele, întru cât sânt obiective (adică aderă cu necesitate cunoștinței obiectului), se numesc legi. Deși prin experiență învățăm multe legi, acestea totuși sânt determinări speciale ale unor legi superioare, între cari cele supreme (cărora toate celelalte sânt subordonate) provin apriori din inteligență însăși și nu sânt împrumutate de la experiență, ci dimpotrivă acordă fenomenelor o regularitate {EminescuOpXIV 415} după legi și fac cu putință prin asta esperiența. Inteligența deci nu este numai o facultate de a face reguli

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dintr-o experiență. Acum acea unitate a apercepției, întru cât privește și se aplică la diversitatea reprezentațiilor (adică întru cât le determină dintr-o reprezentație) este o regulă, iar facultatea unor asemenea reguli este inteligența. Toate fenomenele ca experientă posibilă sânt virtual conținute apriori în inteligență și-și capătă posibilitatea lor formală de la ea, tot așa precum ca intuițiuni zac în sensibilitate, și după formă numai prin sensibilitate sânt cu putință. Oricât de exagerat și absurd ar suna dac-am zice

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
așa de puțin precum nemăsurabila varietate a fenomenelor nu se poate pricepe suficient din forma pură a intuițiunei sensibile. Însă toate legile empirice sânt numai determinații speciale ale legilor pure ale inteligenței, sub cari și după a căror normă acelea sânt abia cu putință și fenomenele accep o formă legiuit regulată: tocmai așa precum toate fenomenele, oricât de varie ar și fi, trebuie cu necesitate să se conformeze în orice vreme cu condițiile formei pure a sensibilității. Deci inteligența pură este

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ca fenomene ele constituiesc un obiect ce nu-i decât în noi, pentru că afară de noi o modificație a sensibilității noastre nu se află. Deja numai reprezentația cum că toate fenomenele acestea, prin urmare toate obiectele de cari ne putem ocupa sânt cu toate în mine, adică-s modificații ale însului meu identic, exprimă cu necesitate o unitate peste tot a lor în una și aceeași apercepție. În această unitate a conștinței posibile (virtuale) consista însă și forma cunoștinței toate a obiectelor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
unui obiect ). Deci modul cum cele diverse ale reprezentației 136 v (intuițiunei) se țin de una ș-aceeași conștiință premerge toată cunoștința obiectelor ca formă intelectuală a lor, ba chiar constituie apriori cunoștința formală a tuturor obiectelor întru cât ele sânt cugetate (categorii). Sinteza lor prin imaginația pură, unitatea tuturor reprezentațiilor în raport la apercepția primordială precede cunoștința empirică toată. Noțiuni apriorice pure sânt deci numai de aceea cu putință, ba-n respectul experienței chiar necesare, pentru că cunoștința noastră n-are

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de a pricepe și pătrunde după suficiența lor regulele în general și in abstracto, în neatârnare de împrejurările speciale ale experienței, deprinzînd-o a manipula cu acele reguli mai mult ca cu niște formule decât ca cu niște principie. Astfel exemplele sânt călăuza puterei de judecată, de care nu se poate lipsi cel căruia talentul firesc îi lipsește. Acuma deși logica generală nu-i poate prescrie nimic puterei de judecată, totuși cu cea transcendentală cazul e cu desăvârșire altul; așa încît se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ele se compun; prin urmare am văzut că nici se pot îndrepta asupra unor lucruri în sine înșile (fără privire dacă și cum acestea ne-ar putea fi date); am văzut mai departe că singurul mod în care obiectele ni sânt date este modificațiunea sensibilității noastre; în fine că noțiuni apriorice pure trebuie să conție aprioricește, afară de funcția inteligenței în categorie, încă și condiții formale ale sensibilității (anume ale simțului interior), cari conțin condiția generală sub care numai categoria poate fi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în spațiu) un product și oarecum un monogram a imaginației pure apriorice, prin care și după care icoanele devin abia cu putință, dar cari trebuie să se împreune cu noțiunile numai prin mijlocul schemei pe care-o însamnă și nu sânt în sine cu totul congruente cu acele noțiuni. Schema unei noțiuni intelectuale pure însă este ceva ce nici se poate construi într-o icoană, ci este numai sinteza pură, conform unei reguli de unitate după noțiuni pe care o exprimă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pură, conform unei reguli de unitate după noțiuni pe care o exprimă categoria, și este un product transcendental al imaginației, care atinge determinația simțului intern în genere după condițiile formei ei (a timpului) în privirea tuturor reprezentațiilor întru cât acestea sânt să se împreuneze într-o noțiune apriori și conform cu unitatea apercepției. {EminescuOpXIV 421} Făr-a ne opri la o disecțiune uscată și fastidioasă a celora ce se recer la schemele transcendentale a noțiunilor apriorice pure, le vom expune mai bine în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
între ele în orice timp (adică după o regulă a determinației de timp), în fine schema modalității și a categoriilor ei conține timpul însuși, ca pe un correlatum al determinațiilor unui obiect, dacă și cum el aparține timpului. Schemele nu sânt prin urmare alt nimic decât determinații apriorice și după reguli ale timpului, și în ordinea categoriilor ele țintesc la șirul timpului, la cuprinsul, la ordinea și la resumțiunea lui în privirea tuturor obiectelor posibile. {EminescuOpXIV 422} Dintr-asta e evident

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
interior, și astfel indirect la unitatea apercepției, ca funcție ce corespunde simțului interior (receptivității). Așadar schemele noțiunilor intelectuale pure sânt adevăratele și singurele condiții cari li pot da acelora o referare la obiecte, prin urmare o semnificație, și categoriile nu sânt în urma-urmelor capabile de o altă întrebuințare decât de una empirică posibilă, servind numai la aceea că, pe rezoanele unei unități apriorice necesare (din cauza împreunării necesare a toată conștiința într-o apercepție primordială), ele supun fenomenele sub reguli generale de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
la aceasta consistă adevărul transcendental, care premerge adevărului empiric și-l face abia cu putință. Totuși însă mai cade în vedere cum că, deși schemele sensibilității realizează abia categoriile, ele le și restrâng totodată, adică le mărginesc la condiții cari sânt afară de inteligență (și anume în sensibilitate). De aceea schema nu e propriu-zisă decât numai fenomenul sau noțiunea sensibilă a unui obiect în acord cu categoria. (Numerus est quantitas phaenomenon, sensatio realitas phaenomenon, constants et perdurabile rerum substantia phaenomenon - aeternitas, necessitas

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
necessitas phaenomenon etc. ). Se pare că lăsând la o parte o condiție restrictivă amplificăm noțiunea mărginită mai sus: deci în asemenea caz categoriile ar vala, în sensul lor pur și fără condiții ale sensibilității, despre lucruri în genere cum ele sânt pe când sub condiția restrictivă schemele lor le reprezintă numai cum ele apar; având deci categoriile o însemnătate independentă de orice schemate și care se-ntinde mai departe decât acestea. Drept că noțiunilor intelectuale pure li și rămâne, chiar după secretarea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cunoștinței noastre oricare ar fi și raporte-se la obiect oricum s-ar raporta, totuși condiția generală, deși numai negativă, a tuturor judecăților noastre este ca ele să nu se contrazică cu sine înșile; căci în caz contrar aceste judecăți sânt nimica, chiar fără privire la obiect. Dar chiar daca în judecata noastră n-ar fi contrazicere, totuși este cu putință ca ea să împreuneze astfel noțiunile cum n-o cere obiectul, sau să le împreuneze fără ca să avem rațiuni apriori sau

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acestea se întemeiază pe contradicție), ci totodată și pentru a cunoaște adevărul. Căci daca judecata e analitică, fie negativă fie afirmativă, atunci adevărul ei trebuie să se cunoască de-a pururea după principiul contradicțiunii. Căci contrariul (Widerspiel) de la celea ce sânt cuprinse deja și le cugetăm în noțiunea unui obiect se va nega de-a pururi în mod consecvent; 154v noțiunea însăși se va afirma însă cu necesitate despre obiect, pentru că contrariul ei ar contrazice obiectului. De aceea trebuie să și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cauza pentru care am schimbat mai sus astfel formula principiului încît se exprimă prin ea în mod lămurit natura unui principiu analitic. A DOUA TĂIERE A SISTEMULUI PRINCIPIILOR INTELIGENȚEI PURE DESPRE PRINCIPIUL SUPREM AL TUTUROR JUDECĂȚlLOR SINTETICE Explicarea cum de sânt posibile judecăți sintetice este o temă care n-are a face nimica cu logica generală, care nici numele logicii nu trebuie să-l cunoască. Dar într-o logică transcendentală acea esplicare este lucrul de căpetenie, ba chiar unica temă când

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a o compara cu altă sinteză, totuși mai trebuie un al treilea ce, în care să se nască abia sinteza a două noțiuni. Dar acest al treilea, ca mediu al judecăților sintetice, [ce este? ] Este numai complexul (Inbegriff) în care sânt toate reprezentările noastre și anume simțul intern (der innere Sinn) și forma lui cea apriori - timpul. Sinteza {EminescuOpXIV 425} reprezentărilor se-ntemeiază pe puterea imaginației, unitatea sintetică a lor însă (care-i necesară la judecată) se-ntemeiază pe unitatea apercepției

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
am jucat numai cu reprezentări. A da un obiect însă - nu iarăși mediat, ci imediat în intuițiune - nu-nseamnă nimic alta decât a referi reprezentarea lui la o experiență (fie reală, fie posibilă numai). Chiar spațiul și timpul, pre cât sânt ele de noțiuni curate de orice element empiric și pre cîtu-i de sigur că le putem închipui în suflet cu totul apriori, ar rămânea totuși fără valabilitate obiectivă, fără înțeles și fără însămnătatea dacă nu s-ar demonstra întrebuințarea lor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
este, întru cât privește posibilitatea ei, singurul soi de cunoștință care înzestrează cu realitate toate celelalte sinteze, de aceea cunoștința apriori e numai întru atâta adevărată (consună adică cu obiectul) întru cât nu conține nimic mai mult decât cele câte sânt neapărat trebuitoare pentru unitatea sintetică a experienței. Cel mai nalt principiu al tuturor judecăților sintetice este așadar următorul: fiecare obiect e supus condițiilor neapărate ale unității sintetice din diversitatea intuițiunii într-o experiență posibilă. În modul acesta judecăți sintetice apriori

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
neapărat trebuitoare pentru unitatea sintetică a experienței. Cel mai nalt principiu al tuturor judecăților sintetice este așadar următorul: fiecare obiect e supus condițiilor neapărate ale unității sintetice din diversitatea intuițiunii într-o experiență posibilă. În modul acesta judecăți sintetice apriori sânt cu putință dacă luăm condițiile formale ale intuițiunii apriori, sinteza puterii imaginației și unitatea ei necesară {EminescuOpXIV 426} într-o apercepție transcendentală, apoi le raportăm asupra cunoștinței posibile experimentale în genere și în urma-urmelor zicem: condițiile posibilității experienței în genere

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e sau matematică sau dinamică; căci această sinteză privește parte sau intuițiunea numai, sau existența unui fenomen în genere. Condițiile apriori ale intuițiunii sânt însă cu totul necesare cu privire la o experiență posibilă, iar condițiile esistenței obiectelor unei intuițiuni empirice posibile sânt numai întîmplătoare. Principiile întrebuințării matematice vor fi necondiționat necesare, adică apodictice; nu tot astfel vor fi și principiile întrebuințării dinamice. Și de vor avea caracterul necesității apriori, dar numai sub condiția cugetării empirice într-o experiență, deci numai mijlocit și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
judeca mai bine la sfârșitul acestui sistem al principiilor. Tabla categoriilor ne dă o povățuire cu totul firească spre construirea tablei principiilor, pentru că aceste principii nu sânt nimic alt decât reguli pentru întrebuințarea obiectivă a categoriilor. Toate principiile inteligenței pure sânt deci: 1. Axiome ale intuițiunii 2. Anticipări ale apercepției 3. Analogii ale experienței 4. Postulate ale cugetării empirice în genere. {EminescuOpXIV 427} Aceste numiri le-am ales cu precauțiune, pentru a nu lăsa nebăgate-n samă deosebirile în privirea evidenței

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]