1,346 matches
-
sine însăși, încât înaintarea sa pare paradoxală "stare pe loc"2. Ideea Pustiului în ultima esență este concentrată în poemul "Tentation" comunicarea cu transcendentul ți-o dă muntele, ca la Blaga, Pustia reprezentând esența, miezul de foc, straja eternă care sălășluiește în om: " În drum spre ființă prin jertfa neființei" ("Tentation"). Există un ceas anume în această mare călătorie, ceas în care se poticnesc toți călătorii, când steaua urmărită se depărtează ca un miraj. Unii se depărtează și dispar în această
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o boală a veacului condamnă pe "cântăreții bolnavi" la o angoasă existențială "în plin cântec/ la ora miezului nopții/ eu flautul mi-am îmbolnăvit" ("Flaut ipohondru"). Boala se încearcă să se explice că ar proveni din "Frigul inițial", care a sălășluit la începuturi și îl purtăm în ființa noastră trecută prin anotimpuri până la dispariția totală. "Si totuși suferința noastră de la tine vine,/ și totuși boala noastră de la tine vine/ tentacular trec anotimpurile peste noi/ dar noi ne-mbolnăvim de tine,/ nefericit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atâta vreme,/ și parcă s-ar întoarce și parcă ar pleca.". Volumul este străbătut de ideea timpului contemporan, timp teribil, în care mari energii se dezlănțuie și în care mutațiile spirituale determinate istoric sunt aduse în raport cu tărâmul existențial în care sălășluiește o întreagă dezrădăcinare etică, abateri de la datorie, biografii cumplite, de aici și discursul rechizitorial al poetului "Sub tine, timp, noi singuri, dușmani, ca și prieteni,/ ducem blestemul dulce al frunții noastre.../ însă, din vreme-n vreme, revin asupra noastră/ Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și cale de mărturisire. Opera lui, cu alura de întreg compact și cu aerul de închis-deschis, care provine dintr-o structura poliedrică, trimite reflexe care suscită receptorilor ei efecte afective iraționale și raționale. Acest întreg cu margini flexibile în care sălășluiește ambiguitatea estetică este o constelație caleidoscopică în care se poate "citi" o rafinare inteligentă a ideii deținute în temeiul unei imaginații explozive bine strunite. Omul și arta lui de autor își corespund întru eleganță și sobrietate, așa încât nu putem gândi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tragediei antice. Opera exprima structura fundamentală a lumii, din punct de vedere timp, spațiu, ierarhie, cauzalitate; oamenii sunt supuși condiției pătimitoare între cer și pământ, între dragoste, moarte, ispășire. Avem în ficțiunea lui Caragiale raiul visat de Ion Nebunul, unde sălășluiește "Maica Domnului "care ne desparte de rele", iadul ocnei, bălțile negre unde stăpânește dracul, lumea morților, realitatea ei și cutumele cărora li se supunea Anca. Ca într-un ritual păgân, Anca este obligată să-l răzbune pe Dumitru, ucis pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu această lume dezlănțuită irațional, în arderea "patimilor" se marchează prin prezența lui Woyzeck, a cărui partitură regizorul o dezvoltă, o amplifică prin alte două personaje: înțeleptul Nebun și Andres, posibile fațete evolutive ale spiritului "lunatic", dar și "pământean" ce sălășluiesc în personajul care trăiește de fapt mult prea rațional drama imaginată de Buchner. Din prima scenă Woyzeck va fi secondat mereu de aceste două personaje semnificative, "umbre" permanente ale sale; exemple: lumea dansează obsedant și ca într-o oglindă. [...] Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fost posibilă. "Încercăm", mi-a spus Chiriac... Și astfel, cu doi actori de excepție, Ilie Gheorghe și Marian Râlea, și cu închipuiri tinere Veronica și Ioana calea destăinuirilor râsul plânsului s-a iluminat. Un spectacol despre magia și deriziunea ce sălășluiesc în arta actorului, despre dragostea neliniștitoare a publicului pentru arta întrupării ființei în semn... Noaptea bufonilor ne trece prin vrajă, prin înălțare, prin poezie, neuitând niciodată dublul însoțitor: degradarea, ridicolul, bătrânețea, singurătatea... Cred că spectatorii talentați se vor întâlni într-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în căutare... El nu soluționează și creația nu-i poate pretinde acest lucru ci deschide semnificante căi de pătrundere. Și totuși de ce nu faceți filme cu narațiuni în contemporaneitate? Voi face. Nu depinde numai de mine acest lucru. înăuntrul meu sălășluiește un univers bântuit de povestiri contemporane, dar încă nu au expresia necesară ca să devină ființări vii, autentice. Fac spectacole cu dorința de a depune mărturie față de timpul în care trăiesc. Filmul încă nu mi-a oferit un material actual demn
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întunericului (Din umbra falnicelor bolți, umbra negrului castel). Contrastiv, planul cosmicuniversal este figurat prin imagini ce închipuie infinitul celest, spațiu al unei geneze continue, al lumilor ce izvorăsc din haosul primo rdial și pier în miezul de increat în care sălășluiesc Demiurgul și Hyperion. În antiteză cu lumea măruntă a fetei de împărat, lumile nepământene ale luceafărului sunt reprezentate prin simbolul sferei, ca imagine a unui univers total, armonios, integrator. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
asupra lumii, având ca efect senzația de prospețime. Prezentă în câteva poeme, metafora jocului și implicit gratuitatea conduc spre estetismul arghezian, spre o lume paradisiacă, idilică, de unde și impresia de poet bucolic. Arghezi are un suflet faustian, în care nu sălășluiesc numai "două suflete", ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern (Pompiliu Constantinescu). TEMELE ARGHEZIENE a. Poezia filosofică: ars poetica (Rugă de seară, Testament, Portret), lirica sociogonică (Cântare omului), lirica existențială în căutarea lui Dumnezeu și în confruntarea cu moartea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ciobanului carpatic, mereu egal cu măgurile și cu brazii, venind cu ele din veacuri. Într-adevăr, era un tânăr înalt, cu umerii largi, cu statura dreaptă și bine legată, cu trăsături puternice tăiate în planuri mari și aspre, dincolo de care sălășluia însă - intr-un plăcut și surprinzător contrast - un om timid și modest, cu o sensibilitate genuină, cu o fire domoală de moldovean autentic, dedat întru totul contemplației și visării, dar nelipsit de voința și perseverența necesare obiectivării în actul complex
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
Nu era un joc îmbinarea gîndirilor noastre. Nu era lăsată nici o marjă îndoielilor. Nu existau terenuri virane interioare pe care să poată rătăci nesăbuința și derîderea. Certitudinile se îmbucau unele într-altele, cu o precizie perfectă. O frumoasă operă. Întrebările sălășluiau în interiorul nostru. Deci în mod necesar în privința dușmanului. Nici la el nu era un joc (...). Cine nu este cu noi este împotriva noastră. Noi, ceilalți 25. Și apoi exista această solidaritate, această comuniune în lupta cotidiană, în căutarea unei lumi
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Blecher de Mann, este modul în care atât Emanuel, cât și Hans Castorp gândesc ființarea ca simplu prezență. Momentul acesta coincide cu intrarea ambilor în sanatoriu. Acest loc va face parte din lumea personajelor, va deveni însuși ,,faptul de a sălășlui în"270. Modelul ființei, așa cum este proiectat de Heidegger, se poate aplica textului blecherian și nu numai. Astfel, personajele blecheriene ajung în ,,faza de deschidere" în momentul în care conștientizeză boala și implicit moartea. Emanuel va constata trist, după conversația
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
starea actuală a lumii, deoarece el poartă în el principiul vanității ("Prințul lumii"), greșeală esențială care nu poate fi atribuită pe jumătate unuia și pe jumătate celorlalți. Falsa motivație și falsa ei justificare în pseudo-sublimare slăbiciunea adamică a naturii umane sălășluiesc integral în principiu, deși avînd grade diferite de intensitate, în fiecare din noi. Tocmai justiția esențială, conform căreia nici om nu va suferi din cauza stării actuale a lumii decît în funcție de intensitatea propriei lui motivații false, este cea are îl exaltă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la urmă e vorba de a găsi ceea ce misticii iudaici numesc Shekinah, adică prezen-ța lui Dumnezeu în lume, în imanent, prezență subtilă și de prea multe ori uitată. Această Shekinah este acea parte a substanței divine, unică și nedespărțită, ce sălășluiește în lumile inferioare, penetrînd pînă la nivel mineral suflul vital ce le asigură existența. Este o emanație ("lumină din lumină") întîlnită, sub diferite nume și la hermetiști, și la gnostici (Sophia, Ennoia), neoplatonicieni, dar și în creștinismul răsăritean (energiile necreate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
eradicat bolile condiției uma-ne prin răspîndirea pneumei, a spiritului către suflet și minte. Harul său tămăduitor eliberează de atașamentul obsesiv față de lucrurile materiale și mentale, oferind, în schimb, eliberarea spirituală. Ca și hinduismul sau budhismul, gnosticismul consideră că mintea omenească sălășluiește într-o lume iluzorie autocreată, din care se poate elibera prin gnosis: "Izbăvirea desă-vîrșită este perceperea însăși a măreției inefabile. Fiindcă de vreme ce greșeala s-a ivit din ignoranță... întregul sistem, ce apare din ignoranță, se pierde în gnosis. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Insula Flores din Sondele Mici din Indonezia, în craterele unui vulcan stins, își schimba culoarea apei în decursul timpului. Cu decenii în urmă apele lor aveau culorile negru, maro și albastru. Locuitorii insulei cred că în lacul de culoare neagră sălășluiesc sufletele vrăjitorilor, în cel de culoare verde este adăpostul sufletelor păcătoase, iar în cel galben se odihnesc sufletele fecioarelor și ale copiilor. Nu s-a descoperit explicația acestor culori și nici motivele schimbării lor. KELUD - lac vulcanic din craterul Kelud
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
care el se arată convins de faptul că în fond orgoliosul creator se oglindește în toate sau oglindește toate într-un sine devenit, prin urmare, echivalent cu universul întreg. Imagine veche în literatură, exprimată însă într-o manieră specifică: "Toate sălășluiesc în adâncul/ sufletului nostru// cel ce prieten sieși nu poate să fie/ în zadar caută prietenia// cel fără Dumnezeu/ în zadar îl caută aiurea// lumea e paradisul./ de infernul din mine ochii mei fumegă". Inclusiv în alteritate, acest purtător al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pare că nu ar confirma interpretarea, cel puțin nu în ceea ce o privește pe Cezara Euthanasius își construiește, într-adevăr, un mormânt sub ape. Iubita lui Ieronim, în sensul edenic, se îndreaptă către insulă și este prinsă în valuri, nu sălășluiește în ea. Poate, dacă nu ar fi ieșit din cercul paradisiac... Învinsă de talazuri, va ajunge în peșteră, fără suflare. Marea își revendică semnificațiile thanatice și i le ia insulei. Mihai Eminescu a gândit inițial, prin moartea Cezarei, un final
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
natura ei. Roș este specializat semantic pentru descrierea luminii utilitare sau sfinte, persistă o ambiguitate asupra acestui obiect sfânt (lumânare sau candelă). Primul element din seria lexicală a culorii roșii (cu 11 unități lexicale) este utilizat în descrierea interiorului unde sălășluiește Dionis: "în alt colț, un pat, adecă câteva scânduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie și c-o plapomă roșie" (Eminescu: 2011, II, 37). Odaia lui Toma Nour reia intratextual prototipul interiorului simplu și ticsit de cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
jignit. De ce simți? Pentru că acel nimic e și-n tine, pentru că, insultat pe scenă, e insultat în tine. [Mai departe, nu se știe dacă autorul se referă la Archaeus care este în toți sau la unul dintre cei în care sălășluiește Archaeus. Probabil amândouă sunt valabile.] Prin urmare tu ai fost, ești, vei fi totdeauna" (Eminescu: 2011, II, 317). Amitha Bhose consideră că povestea [Archaeus], cu un pronunțat caracter filosofic, pare să lămurească problema lui ătman-Brahmăn expusă în Upanisadele indiene și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
spațiu ș-atomul nezărit Cum toate-s el și dânsul în toate e cuprins Astfel tu vei fi mare ca gândul tău întins. (Povestea magului călător în stele Eminescu: 2011, I, 399). (h1h) 20.Eu sunt Sinele, o Gudäkesa, care sălășluiește în inima tuturor ființelor, eu sunt începutul, mijlocul și sfârșitul tuturor ființelor.[...] 41. Orice ființă arătoasă, frumoasă sau puternică, să știi, este puterea mea cuprinsă într-o fărâmă 64. Pe filiera ideilor avansate de atomismul filosofic în conceperea relației dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a cuvintelor, ca-ntr-un album.../ Nu știu eu oare desparte sau nici nu se poate desparte/ Lumea de lumea cuvintelor mele de-acum?" (Darul) Trăind într-un univers al cuvintelor, poetul se simte, însă, uneori damnat de virtualul care sălășluiește în acestea, cuvântul poetului neavând puterea Logosului divin, dătător de viață si creator de lumi: "Amân mereu să trec precum moartea-n cuvinte,/ (...) O, de-aș avea riscanta credință a dacilor,/ Orice secundă să simt că-mi înapoiază milenii,/ O
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care marchează prima etapă a ritualului salvării prin moarte. Demolarea oricărei valori, a oricărei certitudini, a oricărei speranțe este necesară unei ulterioare reconstrucții. Purificarea, la Ileana Mălăncioiu, presupune pătrunderea în profunzime a vieții, în cele mai adânci straturi, acolo unde sălășluiește moartea. Iar, dacă totul este o aparență, iar oamenii trăiesc ca într-un vis în care singura realitate este aceea a sfârșitului universal ("mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
den tine Sfânt, chema-Să-va Fiiul lui Dumnezău."9 Expresia "Domnul e cu tine" deschide o hermeneutică infinită, de mare subtilitate: despre care dintre ipostasurile Domnului este vorba? Despre Domnul Hristos, care este la propriu cu maica Sa, odată ce s-a sălășluit în pântecele ei, sau despre Domnul Dumnezeu, care devine, prin actul Său, partenerul divin al Fecioarei? căci "a se aduna" și "a fi laolaltă" sau "a fi cu cineva" însemnau, în limbaj biblic, o unire sexuală. Problema se complică și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]