1,236 matches
-
Venusă de către compartimentul 0544 Iași”, semnează gen. Aristotel Stamatoiu. * 253 „La Matale” s-a Închis. Maria, țiganca ce altă dată Își găsea fericirea Înecata Într-un pahar de „Party”, dat pe gratis, umblă acum pe străzi În căutarea unui alt sălaș al lui Bachus. Nici Clocoteală, lăutarul care-și plimba acordeonul prin zonă, nu a mai fost văzut, Actorii Naționalului ieșean mai Încearcă din când În când ușa cârciumii. „Închis. Zâmbește. Mâine va fi și de, atârnat pe geamul camuflat cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
principelui îi trebuie câteva se cunde să înțeleagă. Când în sfârșit pricepe, își plesnește zgomo tos palmele și hohotește: — Și-a găsit o sirenă, deci? Nu așteaptă vreo încuviințare. — Nu-i de mirare, doar dincolo de Vezuviu e promontoriul Minervei, odinioară sălașul sirenelor... Își dă seama că veselia lui e deplasată și se oprește îmbufnat. Se răstește apoi, hachițos: — De cine s-a îndrăgostit? De cineva de care nu-i era permis, bănuiesc? Ianuarius aprobă din cap, fără să-și ridice ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu seduce... Atunci ce mama mă-sii face? înjură Fulcinius copios în sinea sa. — Dragostea ei nu e nici dereglată, nici lascivă, ci serioasă, continuă molcom bătrânul. Așa ca pentru mine, se autoironizează. Conchide cu un oftat: — Corpul ei este sălașul frumuseții pure și nemuritoare. Se ridică greoi. Îi dă ocol celuilalt, țintuindu-l încruntat pe sub sprâncene: — Ție și lui Flaccus nu vă e frică să aruncați asupra unui senator, terfelindu-i onoarea, acuze pe care alții vi le-ar putea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
erau în marea lor majoritate închise. Construcția era o relicvă a epocii victoriene și fusese pe rând școală cu internat și sanatoriu de nebuni. Școala de Muzică și Arte din Manhattan, căci acesta era numele ei astăzi, ar putea fi sălașul a zeci, sute sau poate mii de spirite. Cel mai tânăr dintre ele ar putea încă da târcoale trupului - cald încă - al femeii ce zace acum pe burtă nemișcată pe un hol întunecos, aflat în vecinătatea unei săli de recital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
când în când. Aș ține cursuri acolo. Nu am mai fost în Anglia de... în fine, de mai bine de câțiva ani. - Magia și iluzionismul au fost dintotdeauna mai bine văzute în Anglia decât aici. Istoria acestor preocupări își are sălașul de fapt acolo și sunt atât de multe lucruri pe care vreau să i le arăt mamei. De pildă, locul în care a fost pe vremuri Sala Egipteană, care era centrul universului pentru magicieni. Pentru mine, să merg acolo ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atât de îndrăgitele sale predici. Și la Clara Sampson, care avea acum aproape 15 ani și era mai potrivită ca niciodată pentru ce voia el. Și îngerul strigă cu vocea sa tunătoare că măritul Babilon a decăzut și a devenit sălașul tuturor diavolilor și păcătoșilor... Se gândi la familia lui Grady. Soția procurorului nu făcuse nimic greșit. Să trăiești cu un păcătos sau să decizi să lucrezi pentru unul nu era același lucru cu a fi un păcătos tu însuți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și stufoase. Niște creaturi cu aripi multicolore, irizate, zburătăceau bâzâind, din ramură în ramură. Păsări cu pene caudale nemăsurate nu conteneau să se prăvălească și să se avânte iarăși în urma unor insecte. Un quetzal trăgea cu ochiul la ea din sălașul său, instalat în trungiul unui smochin agățător. Orhidee care se desfăceau și scarabei alergând printre frunzele moarte, ca niște muguri. Un aguti apăru, o văzu și plecă degrabă. Undeva în stânga, o maimuță, atârnând într-un copac maiestuos îi cânta puiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
învârtindu-se un porc negru și slăbănog căruia, de altfel, Covaliov îi aruncă pe dată doi-trei pești, potolindu-l. Lângă coteț se ridica un soi de magazie unde se înșirau câteva bărci găurite, pline cu rațe. Tot acolo își avea sălașul și câinele. Uitându-se mai cu atenție, Barzovie-Vodă regretă imediat că romanii se rătăciseră atât de iute în sudul Dunării, nepermițând vespasienelor intrarea lor irezistibilă spre Nord. Natura urma să rezolve ceea ce stăpânirea romană n-apucase să împământenească. între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de măgar, măgarul! Asta era, asta este: Colindătorilor le tremură glasul de frică de măgar, de la el ne vin nouă toate nenorocirile, toate relele - am văzut eu, cu ochii mei, pe imașul nostru, al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo și caii noștri nu mai pășteau, tremurau și ei, de frică, doar și calu-i om. Și când a-nceput el să zbiere ca dracu. Și când a-nceput el să zvârle. Și când a prins a da din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
va exploda ca un cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri. Unii vizionau cu răbdare. Câțiva băietani dornici de acțiune și de cavalcade picante începură să fluiere. Puțini înțelegeau ceva, cu adevărat din filmul acela. Au ieșit din cinematograf fără să scoată o vorbă. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va ierta niciodată. Sunt proscrisă pentru totdeauna din lumea celor neprihăniți. Nu voi merge niciodată În rai. Voi fi aruncată direct În flăcările iadului. Însă Allah știe cât de puțin regret am În suflet. — Poate că purgatoriu Îți va fi sălaș pe vecie, a Încercat doamna Sweet să o consoleze, simțindu-se neajutorată văzând-o pe stăpână-sa plângând. Dar fata aia armeană? Ai de gând să-i spui secretul bunică-sii? — Nu pot. E prea mult. În afară de asta, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
foștii elevi din Bălți și cu regretul că ”nu poate trece Prutul măcar și pentru o fracțiune de zi. ” Nostalgia și drama spațiului basarabean le vedem sintetizate În: ”la nord de cercul polar rătăcesc moldovenii prin noapte/ În căutare de sălașuri de iarnă/ Se potihnesc și cad În troiene/ Lupii miloși din Carelia/ Le sfâșie pieptul cu colții/ Nu-I lasă să moară de frig” -(Rătăcesc moldoveniiă. În toate Împrejurările ascensiunii sale a evocat cu recunoștiință personalitatea sprijinitorului său - A. Crihan
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
să rămâie bușbei când m-or vedea sosind cu camioneta. Da până atunci ibernez. Ca s-o zic p-a dreaptă: la Noul Imparțial, În Cangallo 3400, colțișoru porteño care dă pitorește cu bidineaua În poza metropolei. Da io n-am sălaș dă plăcere acolo În mahala, și când ți-a fi lumea mai cu vino-ncoa cânt polca celui care-o șterge, fredonând umilu tangou. Bătăioșii văd scris pă ușă Paturi pentru domni Începând de la 0,60 pesos și pă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
furtul talismanului Zeiței. În inima Yunnanului e un lac de taină; În miezul lui, o insulă; În buricul insulei, un sanctuar; În sanctuar strălucește idolul Zeiței; iar În diadema idolului, talismanul. Nu mă Încumet să zugrăvesc juvaerul care Își are sălașul Între cele patru ziduri. Am să vă atrag doar luarea-aminte că el e tăiat În jad și e cu totul transparent, are forma concisă a nucii, iar harurile lui de căpetenie sunt Înțelepciunea și magia. Trăiesc pe lume anume spirite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant toute chose. Eu chiar că nu Întrec măsura: nu am dat Încă de sălașul asasinului, dar mă lovesc În schimb de nehotărâtul ăsta venit să ceară sfaturi. Îmbărbătează-l, dragă Parodi, dă-i curaj: dezvăluie-i, cu autoritatea pe care sunt primul În a ți-o recunoaște, că eu Însumi, numitul Gervasio Montenegro, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică sârmă ghimpată, Înaltă de un metru și jumătate, desparte proprietatea de maidanul vecin: pitorescul maidan, ca să folosesc un cuvânt creol fără egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Observ, și mă hlizesc de plăcere, că neizbutitul meu portret nu aduce nici un soi de prejudiciu galeriei domnului Montenegro. Dar, dacă vocea unui crustaceu numește ceva, eu Însumi am pătat cu propria mea prezență edificiul din strada Deán Funes, deși sălașul meu nevăzut se ascunde de zei și de oameni În colțul pe care Îl fac străzile Rivadavia și Jujuy. Una din istovitoarele mele distracții e vânzarea la domiciliu de console, paravane, paturi și armoare, pe care puiosul Nemirovsky le făurește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dau ca sigur faptul că Tai An e hoțul, iar tu - misionarul: dacă nu, povestea n-are nici un chichirez. Prietene Fang She, de multă vreme tot Împrumuta Tai An trupul tău. Și chiar din pricina aceasta schimba fără răgaz nume și sălașul. În cele din urmă, s-a afanisit. A făcut un plan prudent, deși Îndrăzneț, apoi a avut tăria și vitejia să-l pună În aplicare. A Început cu o bravadă: a făcut În așa fel ca tu să locuiești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
negre pe cer. Îl știam și pe Neculai Dragoș singur. Avusese el o femeie acolo unde fusese, la o moșie pe malul Prutului, dar la mine venise singur și, ducându-și calul de frâu, în fiecare sară urca tăcut spre sălașul lui. Dar într-un rând mă repezii până la Iași, ca să mă mai răzbun pe zilele de singurătate și, când mă întorceam, cum veneam în trăsură spre casă, văd că, sub mori, îmi iese vătaful înainte cu pălăria de paie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori. Neculai Dragoș făcu un pas înapoi, cu capu-n piept: parcă voia să se hotărască, să se urce pe muncel, la sălașul lui. Apoi, fără nici un cuvânt, se luă repede în urma trăsurii mele. Abia intrasem în odaie, și mă scuturam de colb, și deschise și el ușa. Rămase în picioare înainte-mi, țintindu-mă cu ochii lui mici, negri. — Ce este, Neculai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ieșise iar în potecă și călcase cu luare-aminte neclintită jumătate de ceas, se mai opri un răstimp ca să numere înstelările proaspete ale haitei de lupi. Erau opt indivizi: îi cunoștea. Sosiseră după viscolul neașteptat de la 9 a lunii. Acum ocoleau sălașurile ciutelor; de bună-samă chibzuiseră un plan și se aflau așezați undeva în bătaie și la vânat; deoarece lupii vânează întocmai ca și noi: unii ocolesc ciutele ori căprioarele mânându-le, iar alții stau în țiitori și le atacă. Țin socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care n-au călcat niciodată? Doar vreun țigan păcătos s-ar putea îndeletnici cu asemenea șfert împuțit al unui cal căzut de bătrâneță. Iar țigan, pe aceste meleaguri, n-a văzut nimene de când țin minte oamenii. Mai departe decât Șugag, sălașurile acestea pribege nu îndrăznesc să intre pe valea Frumoasei. „Nu poate fi nimeni, asta-i judecata polițistului“, zâmbește o clipă Culi. „Acest hochstand e un ascunziș într-o taină de codri și numai trei oameni îl cunosc“. Alta nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noastre de la sărbători. Tare m-am depărtat și m-am pustiit eu aici. Bătrâna a urmat a vorbi ca să-și răscumpere atâtea tăceri și gânduri. Pe urmă a lăsat pe domni să se hodinească. Odaia aceea de oaspeți era vechi sălaș al vânătorilor. Pe păreții albi, suveniruri fotografice și trofee. Icoanele se aflau împodobite cu soare imobilizat în cununiți de siminoc. Asupra unora dintre portrete vegheau buchete sure din alte veri. Scafandrii regretului scoborau în marea acelui trecut pierit odată cu primăverile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
târziu însă. Cadavrul individului cu mers de pisică plutea pe apa plină de sânge. Noaptea, Hingherul a fost văzut târând de pe țărm trupul câinelui împușcat. Pe urmă a dispărut, nu l-a mai zărit nimeni. Își făcuse, se vorbea, un sălaș în bălării. În aceeași noapte, plimbîndu-mă, fiindcă nu puteam să adorm după cele întîmplate, am nimerit, în spatele azilului, puțin mai departe, dincolo de o magazie veche de lemn, peste niște ziduri dărăpănate și înverzite de licheni care nu susțineau nici un acoperiș
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am recunoscut imediat după bascul lăbărțat pe cap. Călca apăsat, fără să se uite înapoi. Am vrut să-l strig, însă Hingherul fusese totdeauna un tip ciudat, de la care nu știai ce să aștepți. Și, din moment ce-și făcuse sălaș acolo în bălării, însemna că avea ceva în cap și că nu vroia să fie văzut; altminteri ce rost avea să se ascundă? Apărat de ierburile mai înalte decât mine, m-am ținut un timp după el, din curiozitate, până ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]