2,533 matches
-
nesfârșite de liniște. Forța cosmică a energiilor vitale este evocată prin elementul acvatic, fie că este vorba de lacrimă, apă sau ninsoare. Stării de liniște de la început îi ia locul, în final, zgomotul care ucide. Într-un cântec sublim/ Izvoarele săltau/ La visul tău albastru/ Și florile plângeau/ Odată cu tine./ De după zări mă priveai/ Cu lacrima ta de soare/ Și cânta inima mea/ Împreună cu lacrima ta nebună/ Te iubeam, te iubeam/ Dar acum a sfârșit această iubire/ Apa nu există decât
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
față Noi încă-l mai privim prin slăbiciuni. Eu nu condamn, eu doar îndrept privirea Spre adevăr... oricât de crud ar fi. Nu pot să uit trădarea, despărțirea De drumul drept, pe care poți zidii. Cuvântul sfânt, zidit în osanale, Săltând bolnave minți de adevăr Când condamnați, mureau zidind canale. De ce să mai trăim neadevăr ? Tarați cu zel și trucuri sclipitoare În umbra-năltătoarelor căderi, Ne-au scris pe minți idei nemuritoare. Nici azi nu înțelegem ce-a fost ieri. Și încă
MAI STĂM PIERDUTI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340850_a_342179]
-
să-l ardeți în foc“. De asemenea, timp de șapte zile adepții mozaismului erau obligați să mănânce azimi, aluatul fiind interzis în această perioadă. Cea mai larg răspândită ipoteză apropie numele sărbătorii Pesah de verbul pasah „a trece peste, a sălta, a șchiopăta“. Este ciudat că grecii și romanii au preluat Paștele sub forma Pascha, Paska, pascha cu semnificația nouă, creștină, care desemnează învierea Mântuitorului, ce pare mai asemănătoare cu varianta aramaică Pasha cu a. Nu este sigură apropierea de verbul
O TÂLCUIRE ETIMOLOGICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340932_a_342261]
-
grecii și romanii au preluat Paștele sub forma Pascha, Paska, pascha cu semnificația nouă, creștină, care desemnează învierea Mântuitorului, ce pare mai asemănătoare cu varianta aramaică Pasha cu a. Nu este sigură apropierea de verbul care înseamnă „a trece, a sălta“, deși e acceptată de majoritatea cercetătorilor. Din punct de vedere etimologic este mult mai plauzibilă ipoteza care vede în acest străvechi obicei de primăvară o sărbătoare păstorească de sacrificare a primelor roade ale turmelor. Argumentele de natură lingvistică sunt următoarele
O TÂLCUIRE ETIMOLOGICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340932_a_342261]
-
la el îi spune: «Am văzut». Și acela îl întreabă: “Ce ai văzut, fiule?” “O lumină dulce, părinte; o lumină de așa fel, că nu am destulă pricepere pentru a-ți spune cum e.” Și în vreme ce spune aceasta, inima lui saltă și palpită și se aprinde îndată de dorul Celui pe Care L-a văzut. Apoi începe să spună cu lacrimi fierbinți și multe: “Mi s-a arătat, părinte, acea lumină. Pereții chiliei mele au dispărut îndată și lumea a trecut
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
sosește cu precizie la linia anunțată. Am impresia de multă ordine și punctualitate „așa, ca la vestici”, îmi spun în gând. Ridicăm geamantanele, ufff ... ce grele ni se par! Abia așteptăm să ne așezăm pe o canapea englezească din compartiment. Săltăm valizoacele care parcă au în ele bolovani, nu alta ... și le așezăm să stea cuminți la locul lor. Compartimentele sunt mai mici ca ale noastre, cu atât mai rău pentru bagajele care ne însoțesc fidele. Canapelele sunt cochete, curate și
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
din care Paradis ne bate Vântul solar în Vortexul magnetismului biotopului nostru terestru sau extraterestru! Mai trist e pentru cei ce nu-I știu sensul și din neștiință îi sparg fereastra. Veni răspunsul neîntârziat de la Minunata doamnă a lunii arginti, săltând și plutind ușor de pe un picior pe altul și arătându-ne discret cât de magnetice sunt opincuțele ei curioase și ce biocurenți de unde Tetta trec prin “bărcuțele “ei cu canafi de mătase și pinteni din creastă de cocoșei de aur
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
-mi vor, degrabă, Să mă spulber, să mă nărui, Alții spiritu-mi înroabă Stea să fie și să stărui... Unii-n pricini mincinoase Mă încontră și mă-nfoaldă, Și cu vorbe mocirloase Mă desfidă și mă scaldă... Alții doar cât să se salte Simulându-și un alt sine, Râvnind sfere mai înalte Mizerându-mă pe mine Pentru că învers în slove Pe cei demni cum nu-s aceia Și că stihu-mi un alcov e Unde spovedesc femeia... Cel mai abitir mă-mproșcă Demagogii, politrucii: Pui
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
de pluguri. Ziua calcă-ncet pe trotuare și-i veselă, într-o părere; Luna se prelinge-n felinare și-apoi se joacă pe lăicere... În balcon vom bea iar cafeluța și-om flecări la o gargară; Vântul de-o să-ți salte danteluța, va fi un moft de... primăvară. Referință Bibliografică: Moft de primăvară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 752, Anul III, 21 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MOFT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342362_a_343691]
-
să țină corabia cât mai dreaptă. Deodată, furia naturii dezlănțuite rupse o parte din catarg care căzu peste cârmă și câmaci. Acesta aproape mort, zăcea imobilizat sub greutatea arborelui. Totul părea că se scufundă în adâncuri. Rămasă fără control, corabia sălta ca o coajă de nucă pe valurile imense. Se făcu beznă, deoarece puterea sălbaticului uragan întunecase și soarele. Marea vuia și se zbătea ca o fiară prinsă în capcană. Apoi, încet-încet totul se liniști și veni adevărata noapte. O tăcere
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
posibile, doar cu ajutorul și sub puterea lui Dumnezeu: “Lumina blândă se călătorește / prin mine ca printr-o odaie-nchisă / și vrea, pesemne, ca prin luminare / spre cer să-mi lase calea-ntredeschisă / Eu o primesc încet prin respirare / când ritmic saltă Christ / și mic în mine / și-n alergarea sângelui / prin vine / cu fiecare clipă-o simt / mai mare” (E-atâta liniște în mine). Un poet care a primit în celulă vizita lui Cristos este Radu Gyr. Poemul “Iisus în celulă
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
2013 Toate Articolele Autorului Iarna-i tristă? De ce spui că iarna-i tristă, Privește-n jur, spre zare vezi copacii încărcați cu zăpadă moale și pufoasă, cum strălucesc la soare? Iar copiii plini de viață adună bulgări de zăpadă, care saltă prin aer purtați de-a copiilor joacă, s-în cascadă stau să cadă ... Uite cum fulgii jucăuși în roiuri albe se adună și valsează-n ritm alert pe melodia minunată, purtați de-a vîntului cunună. Totu-i alb și strălucește
IARNA-I TRISTĂ? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341713_a_343042]
-
să fie sloboziți. Un biet câine fugărit a nimerit în cele din urmă în lațul unui hingher. Până aici i-a fost. Dând să se împotrivească, lațul de sârmă i se strânge mai tare în jurul gâtului, sugrumându-l. Hingherul îl saltă rotindu-l de două, trei ori. Lațul se înfige adânc în gâtul bietului animal. Nu este mort dar nici viu nu pare a fi; mâna nemiloasă a hingherului i se înfige în ceafă, i se scoate lațul și este aruncat
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
hotare încântătoarea creație, ctitorie cu foc haric al inspirațiunii, săvârșită în aureola artistică din care pulsează plenitudinea trăirii sale mistuitoare. Poetul creștin este alesul iscusit de cer care, toarce în gândurile sale trilurile divine ale ciocârliei pentru ca întreaga natură să salte de splendoare, iar sufletul lui să fie sărbătoare. Ne-am cunoscut cu ani în urmă pe undele internetului, colaborând fructuos și bucurându-mă de corespondența articolelor, dar și de volumul său de Poezii Alese, trimis prin poștă, a cărui prefață
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
Pe dată se pornește un vânt puternic și în urma ei aceeași umbră ce-i înspăimântase nopțile trecute cu prezența sa, se face nevăzută pentru totdeauna. Pe dată căpitanul Preda, care trăise în tensiune de grija stăpânului, se avântă pe scări săltând peste trepte câte trei patru odată. Cu sufletul la gură ajunge în turn și-l găsește pe principe încremenit ca o stană de piatră și galben ca ceara de parcă văzuse pe necuratul. Poate că așa a și fost. Pe moment
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
displace viața de aici? - Nu sire, nicidecum. Am fost tratată cu respect și apreciere. Sunt mulțumită. Nu acesta e motivulIi susținea privirea - Ai obligații față de o anumită persoană? Respiră precipitat, situația era delicată. Îi simțea răsuflarea pe frunte. El îi săltă bărbia și cu degetele mari ștergea lacrimile. - Lacrimile îți decolorează nuanță ochilor. O pictoriță trebuie să știe. Și nu îți pot oferi o altă batista. Glumea.Voalul alunecă pe iarbă. Încercă să se aplece după el. Nu i-a permis
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
suspiciune și forțe nevăzute care de fapt ne decid viața!” Exclamațiile, interogațiile retorice, abundența de semne de punctuație arată că și Victor Ponta era tulburat de forțele nevăzute „care ne decid viața”. Cineva ar putea adăuga: ...ne decid viața, ne saltă în carieră, ne umplu de bani și ne sponsorizează politic; iar pe urmă ne extrag și ne abandonează. Dispariția lui Dan Condrea cu o zi înainte să fie pus oficial sub acuzare este convenabilă pentru unii și motiv de spaimă
SRI, moartea, frica () [Corola-blog/BlogPost/337981_a_339310]
-
și bonetă, înaintează prin densitatea de puicuțe, tija cu sprayul baleind stânga‑dreapta de parc‑ar căuta metale. După ce trece de ele, corpul comun se regrupează. Unele au agende proprii, sar pe benzile de hrană și de apă, una se saltă pe gărduleț cu ghearele‑nainte, ca Xena. Sunt 20 de vaccinări, toate cât sunt tinere, unele în grup, prin apă sau pulverizare, altele, individual, cu picături în ochi sau injecții - coregrafii ample, în care vreo 15 oameni le organizează, șșșșș
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
și bonetă, înaintează prin densitatea de puicuțe, tija cu sprayul baleind stânga‑dreapta de parc‑ar căuta metale. După ce trece de ele, corpul comun se regrupează. Unele au agende proprii, sar pe benzile de hrană și de apă, una se saltă pe gărduleț cu ghearele‑nainte, ca Xena. Între timp, Ovidiu discută cu doamna Angela despre diete, salate cu roșii și brânză, glucide bune din sucuri de fructe. Foto: Cristina Gânj Atmosfera e casnică. Lângă mine e Ana, inginer zootehnist, tânără
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
apoi privirea îți fuge de pe pictura exterioară/ spre iarba din jurul bisericii, spre câțiva arbori, și se oprește acolo./ Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?/ Transcendentul a coborât aici la noi, cum spunea poetul;/ ne e greu să mai săltăm cerul la loc, în tării/ și atunci îl lăsăm așa, prăbușit în amestecul nostru de necredință și credință./ Dar cioburi de cer mai sunt printre noi/ și cu ele ne gândim că am putea da câte un răspuns lumii. Cred
Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul () [Corola-blog/BlogPost/337912_a_339241]
-
am vindecat în sfârșit. Mandragora, adevăratul nume al fericirii. Ghioaga este sora ghiocului. Am studiat tot ce s-a scris despre cai. Numai struțul este mai ciudat, nu știm. ************************************* Țopăie morții în cimitir, Sus e statuia lui Vladimir, Oasele urșilor saltă-n cavou, Umblă Columb, în mână c-un ou. Dansează beat bietul Falstaff, El nu e fals, nu este grav, Capul ce joacă nu e tăiat, Milă îmi este de proful Unrat. Femei - istorie, femei glumind, Deltele cresc, crime și
ÎNRÂURIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344407_a_345736]
-
adoarmă mintea. creierul scrâșnește dureros. refuză închiderea unei porți de siguranță. în spatele ei l-am lăsat să prindă minciunile unui timp murdărit, unui timp al banalului dezgolit de moarte. un timp indecent în care rupeam fâșii de falsitate căutând echilibrul. salt printre algele firii și nimicul din mine tresare dureros. arunc pietre de cuarț în inima apei. răspunsuri vin. le ating, se răstoarnă, devin umbrele răsturnate în lumina în care ceea ce era formă, e simplă undă. nu mai pot defini ceea ce
ALTE LITERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343852_a_345181]
-
putrede, abordând tema patrimoniului nostru istoric, lingvistic, arheologic și imobiliar, pe cale de distrugere irecuperabilă în viitor. Ne facem un motiv de mândrie în a-i aloca un articol separat. Până atunci, deja colaboratorii noștri care au abordat subiectul în „Sămănătorul” saltă cu mândrie capul pentru că iată, se instalează și se îngroașă rândurile erudiților care lasă în urma lor, prin sacrificii materiale proprii, adevărate manuale de istorie și de patrimoniu cultural românesc. Vai vouă pseudo-profesioniștilor din cultură și educație, vremea când veți fi
SCRIITORUL ION N. OPREA ŞI PROIECTUL SĂU SISIFIC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343940_a_345269]
-
DESCÂNTECUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului DESCÂNTECUL Tunetele se-ntețesc, Scaii se rostogolesc, Mura pare bucuroasă, Melcii se ascund în casă, Gâștele zboară spre baltă, Vulturii spre coasta-naltă, Vântu’ saltă-n lungi fuioare Praful fin de pe cărare, Mierlele se înspăimântă, O fată, dansând, descântă: - Paparudă, paparudă, Haide, nu ne face-n ciudă, Cheamă ploaie după ploaie Să se-adune în pâraie, Ori mărunte, trecătoare, Să aducă-n câmp răcoare Și
DESCÂNTECUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344019_a_345348]
-
se înfiripă Și-i slab, față de altul slab, cel tare... Și, omul, ca-n a lucrurilor fire, Nu dă uneltei prin aspect valoare, Ci după prețioasa-i folosire. Bogat, vreunul, ca pământu-i, oare? Doar prin cunoaștere și prin gândire Se saltă omul peste pești și fiare... Referință Bibliografică: LEGILE ZAMOLXIENE ÎN 45 DE SONETE - A DOUA SERIE / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2278, Anul VII, 27 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate
A DOUA SERIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342795_a_344124]