1,089 matches
-
comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Berești-Tazlău (reședința), Boșoteni, Enăchești, Prisaca, Românești, Tescani și Turluianu. Comuna se află în depresiunea Tazlău-Cașin, pe valea râului Tazlău, imediat în aval de formarea acestuia din confluența Tazlăului Mare cu Tazlăul Sărat lângă satul Tescani. Este traversată de șoseaua județeană DJ118, care o leagă spre nord de Scorțeni (unde se termină în DN2G) și spre sud de Sănduleni (unde se termină în DN11). În satul Enăchești, din acest drum se ramifică șoseaua
Comuna Berești-Tazlău, Bacău () [Corola-website/Science/300657_a_301986]
-
date în folosință fiecăruia pe baza „cărții funduare” (1890), urmând ca teritoriul în afară de vatra satului și de fânețe să fie administrat de un consiliu până la împărțirea lui de către cei 100 de moșneni. În anul 1888, un gospodar din comuna Poiana Sărată cu numele de Gheorghe Negoescu zis Duțu s-a oferit sătenilor că el vrea să plătească cei 12000 de florini comunei Brețcu, dacă sătenii îi dau în schimb drepturile de crâșmărit ale întregului sat pe timp de 10 ani, lucru
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
cu apă rece, șipote, foarte bună de băut, pe care locuitorii le-au amenajat ("Șipotul Lupului, Apa Rece, Șipotul Fundăturii" etc.). Tot în această zonă sunt și izvoare sărate (slatini) folosite de populație pentru conservarea unor alimente. Existența acestor izvoare sărate explică prelungirea stratului de clorură de sodiu de la salina din Târgu Ocna, pe sub culmea Berzunți. Se găsesc și izvoare cu apă sulfuroasă, în locul numit ""La Putoare"", fiind în legătură cu izvoarele similare de la Moinești.. Clima caracteristică zonei este temperat-continentală de dealuri, corespunzătoare
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
(în "Aral Teñizi"; în ; în "Aral'skoye Morye"; în "Bahri Aral"; în "Daryâ-ye Khârazm") este un bazin endoreic ce conține părțile restante ale unui mare lac sărat din Asia Centrală, situat între Kazahstan și Uzbekistan (Karakalpakstan). Mai este cunoscut și sub numele de Lacul Aral sau Marea Albastră. În trecut era unul dintre cele mai mari lacuri din lume, cu o mărime de circa 68000 km, a scăzut
Marea Aral () [Corola-website/Science/300747_a_302076]
-
Comuna se află în estul județului, la limita cu județul Brăila și este străbătută de pârâul Bălăceanu, care se varsă în lacul Jirlău și apoi în râul Buzău. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ203, care o leagă de Râmnicu Sărat spre nord-vest și spre sud-est de Făurei și mai departe de Însurăței. Din acest drum, la Bălăceanu se ramifică DJ220 care leagă comuna de Poșta Câlnău și DN2. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bălăceanu se ridică la de
Bălăceanu, Buzău () [Corola-website/Science/300793_a_302122]
-
în extremitatea nord-estică a județului, la limita cu județul Brăila. Pe teritoriul comunei există lacurile Amara și Balta Albă, ultimul constituind, împreună cu zona înconjurătoare, o rezervație naturală geologică și zoologică. Comuna este străbătută de șoseaua națională DN22, care leagă Râmnicu Sărat de Brăila. Comuna este traversată și de calea ferată Făurei-Tecuci, pe care este deservită de halta de mișcare Balta Albă. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Balta Albă se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Comuna Balta Albă, Buzău () [Corola-website/Science/300792_a_302121]
-
724 de locuitori, iar comunele Grădiștea de Jos și Grădiștea de Sus au fost unite în comuna Grădiștea. Comuna Amara conținea atunci și satul Maraloiu, transferat de la comuna Câineni. În 1950, comuna Balta Albă a fost inclusă în raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești, în vreme ce celelalte comune au fost arondate raionului Făurei din regiunea Galați. În 1968, o nouă reorganizare administrativă a dus la actuala configurație a comunei, care a fost de atunci inclusă
Comuna Balta Albă, Buzău () [Corola-website/Science/300792_a_302121]
-
arondată plășii Orașul a aceluiași județ. Comuna Putreda era în aceeași plasă, formată doar din satul Putreda, cu o populație de 910 locuitori. În 1950, autoritățile comuniste au desființat județul Râmnicu Sărat, iar comuna Grebănu a fost arondată raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Anul 1964 a adus redenumirea comunei Putreda în "Livada", și a satelor Pudreda Mare și Putreda Mică, în "Livada", respectiv "Livada Mică". În 1968, la o nouă reformă administrativă, comuna
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
comuna fusese trecută la plasa orașul din același județ și avea 736 de locuitori. În 1931, comuna purta numele de "Nicolae Fleva" și avea în compunere și satul Heliade Rădulescu. În 1950, comuna a fost trecută în componența raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Comuna Socariciu a fost la un moment dat desființată, iar satul a fost arondat comunei Ziduri. În 1964, satul a luat numele actual, de "Lanurile". În 1968 comuna Ziduri, cuprinzând
Lanurile, Buzău () [Corola-website/Science/300824_a_302153]
-
aceluiași județ. În 1931, comuna este consemnată cu numele de "Câlnău" și cu satele Cărătnău de Sus, Câmpulungeanca, Mărgăritești și Șchiopeni. În 1950, județul Râmnicu Sărat a fost desființat, iar comuna (denumită din nou "Mărgăritești") a fost arondată raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Satul Șchiopeni a luat în 1964 numele de "Fântânele". În 1968, regiunile și raioanele au fost desființate, iar comuna, în alcătuirea actuală, a fost inclusă în județul Buzău. În comuna
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
Mocani și Motohani (ultimele două preluate între timp de la comuna Racovițeni), în total cu 1537 de locuitori. Din 1931, ea a luat și numele de "Murgești", satul Chiperu fiind transferat comunei Pardoși. În 1950, comuna a fost arondată raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, la reorganizarea administrativă, s-a revenit la organizarea pe județe, dar județul Râmnicu Sărat nu a mai fost reînființat, comuna fiind transferată la județul Buzău. Tot atunci, satele
Comuna Murgești, Buzău () [Corola-website/Science/300829_a_302158]
-
distanță de 11 km de Rupea. Este învecinat la nord cu satul Jimbor, la sud cu comuna Homorod (de care aparține administrativ), iar la sud-vest cu comuna Cața. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Tradiția exploatării apei sărate de către localnici (din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în aceasta zonă până în prezent. Biserica Evanghelică-Luterană fortificată a fost construită în secolul al XIII-lea ca bazilică în stil romanic. A suferit ulterior modificări
Mercheașa, Brașov () [Corola-website/Science/300953_a_302282]
-
Buzău, pe malul stâng al râului Râmnicu Sărat. Șoseaua DN2N leagă comuna de Chiojdeni, Dumitrești, Bordești și Dumbrăveni (unde se termină în DN2), iar DN2R o leagă de Vintileasca. Șoseaua județeană DJ204C pornește de la Jitia spre sud, trecând râul Râmnicu Sărat prin vad, și duce în județul Buzău către Bisoca și Sărulești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Jitia se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,51
Comuna Jitia, Vrancea () [Corola-website/Science/301878_a_303207]
-
1863) și două școli cu 61 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dumitrești a aceluiași județ, cu 2319 locuitori în satele Dealu Sării, Jitia, Măgura și Neculele. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a trecut, în alcătuirea actuală, la județul Vrancea. Singurul obiectiv din comuna Jitia inclus pe lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monument de interes local este
Comuna Jitia, Vrancea () [Corola-website/Science/301878_a_303207]
-
de locuitori în satele Cornetu, Coroteni, Liești, Obrejița, Slobozia și Valea Beciului. În 2931, satul Obrejița s-a separat pentru a forma o comună de sine stătătoare, comuna Slobozia căpătând structura actuală. În 1950, comuna a trecut la raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, deja denumită "Slobozia Bradului", comuna a trecut la județul Vrancea. În comuna Slobozia Bradului se află situl arheologic de interes național de la Coroteni. Aflat de-a lungul râului
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
aceluiași județ. Comuna Bogza avea 1969 de locuitori, comuna Sihlele avea 1900, iar Voetin 1080. În 1931, satul Căiata a trecut la comuna Sihlele, care de atunci a luat numele de "Sihlea". În 1950, comunele au trecut la raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, au fost trecute la județul Vrancea, iar comunele Bogza și Voetin au fost deființate și satele lor incluse în comuna Sihlea, în componența actuală. Cinci obiective din comuna
Comuna Sihlea, Vrancea () [Corola-website/Science/301899_a_303228]
-
bătrânii povestesc despre vânzări și acte de mână încheiate în acest an de către familii care au decis părăsirea satului, fondând mai tarziu satele Pitulați, Scorțaru și Siliștea. Vatra satului a fost așezată inițial în locul numit "Siliște", la confluenta râului Râmnicul Sărat cu Șiretul, care își schimbă albia după jumătatea secolului al XVII-lea. Cu timpul, sătul se extinde spre sud, inițial în jurul bisericii de lemn construită în 1834, după care în jurul bisericii din zidărie din 1910. Actualul cimitir, așezat cândva la
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
cu Suatu, iar la vest cu Cojocna. Vegetația este specifică zonei de silvostepă. Are importanță turistică datorită zonei deosebit de frumoasă, partea de vest fiind practic înconjurată de pădure, și a apropierii de Stațiunea Băile Cojocna, unde există băi cu apă sărată din fostele Ocne de sare de la Cojocna, exploatate și de romani. Încă din timpul dacilor, prin Dâmburile trecea drumul sării din Cojocna spre Dej și partea de nord a țării, respectiv spre Târgu Mureș. Satul Dâmburile are o economie preponderent
Dâmburile, Cluj () [Corola-website/Science/300326_a_301655]
-
pășune, cei trei ciobani preparau telemea din laptele obținut, pe care o păstrau câte-va zile în apă sărată { saramura era preparată și verificată cu ajutorul unui ou de găină. Dacă acesta plutea deasupra apei înseamnă că apa era suficient de sărată pentru a se păstra telemeaua }, după care era ambalata în butoaie de lemn de circa 50 kg și livrată spre vînzare magazinelor de stat. Ciobănii aveau un Contract cu CAP -ul prin care trebuiau să livreze cîte 9 kg. telemea
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
caracter sezonier (din primăvară, până înspre toamnă), implicând însă asigurarea nevoilor generale ale statului pe durata unui întreg an calendaristic. Prin sarea sa, Dacia era cel puțin tot atât de importantă imperiului roman, cât pentru resursele ei de aur. Tradiția exploatării apei sărate de către localnici (din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în această zonă până în prezent. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satului au adus dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele
Mărtiniș, Harghita () [Corola-website/Science/300480_a_301809]
-
cu fiul lăsat în domnie de Vlad Dracul plecând la Constantinopol, în 1442. Nevoia de a avea un domnitor aliat în Țara Românească îl face pe domnitorul moldovean să pornească o ofensivă în vara aceluiași an. În urma bătăliei de la Râmnicul Sărat din 8 iulie 1481 în care sunt înfrânți Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș), Ali beg și Skender beg, conform cronicarului moldovean Grigore Ureche, „[...] au pus Ștefan vodă domn Țării Muntenești pe Vlad vodă Călugărul [...]“. În ciuda victoriei de la începutul
Mircea al II-lea () [Corola-website/Science/298667_a_299996]
-
uriașilor” se mai întalnesc și în zona Jitiei, pe valea Râmnicului: Formațiuni similare sunt în Vrancea pe Valea Milcovului la Reghiu - Scruntaru, în amonte de unghiul drept pe care râul îl face între Reghiu și Andreiașu de Jos. Din Râmnicu Sărat spre Buda pe DJ203H apoi pe DJ220 până la Valea Salciei și ulterior pe un drum comunal. Din Buzău se trece podul de la Mărăcineni și se angajează la stânga DJ203K până în apropiere de Vintilă Vodă, după care se merge la dreapta pe
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]
-
reciprocă nefiind totdeauna posibilă între vorbitori ai unor dialecte diferite. În unele țări, precum România, Suedia sau Șerbia s-au făcut eforturi de standardizare a limbii români. În România, eforturile de standardizare sînt în primul rând rezultatul muncii lui Gheorghe Sărau, care a alcătuit o variantă purificata a limbii români, folosită acum în învățământ. La nivelul anului 2002, în România pentru aproximativ 15.000 de copii de etnie romă se predă limba romă.
Limba romani () [Corola-website/Science/298730_a_300059]
-
lacuri sărate ("Lacul Toroc-Durgău" și "Lacul Mare-Băilor") constituie un loc propice pentru tratarea multor afecțiuni. Stațiunea pune la dispoziția oaspeților băi reci și calde. Pentru băile calde există bazine amenajate pe locul vechilor ocne de sare. Potențialul curativ al apelor sărate din Cojocna a fost cunoscut încă din Antichitate, de pe vremea romanilor. Actualele băi datează de la finalul secolului al XIX-lea. Pe teritoriul satului Cojocna există mai multe lacuri cu ape sărate, apărute după prăbușirea unor mine vechi. Cele mai importante
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
valuri imense declanșate de cutremure subacvatice, au devastat multe insule și au distrus multe orașe. În Pacific temperatura apei variază de la punctul înghețului, în zonele polare, până la circa 30 °C la ecuator. Salinitatea variază în funcție de latitudine: apa este mai puțin sărată lângă ecuator decât cea din zona temperată, din cauza precipitațiilor abundente din zona ecuatorială / tropicală. Și spre poli salinitatea este mai mică, deoarece evaporarea este foarte scăzută. În general apa Pacificului se mișcă în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică
Oceanul Pacific () [Corola-website/Science/299095_a_300424]