1,048 matches
-
dar ce simți? Te doare? Dar ce înseamnă că te doare? Unde e durerea? În deget? În cap? În degetul din cap? Și ce înseamnă durerea? E o senzație, care... Și hotarele explodează. De fapt e limpede că are dreptate, săraca. Oare ea știe cu adevărat ce simte? Se oprește vreodată careva să întrebe ce anume simte cu adevărat și încotro îl duce toată povestea asta? Și dacă s-ar opri, i-ar folosi? I-ar folosi, măi omule? Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o vorbă. Ei! Poate oi gusta și o gură de rachiu, da’ nu mai mult! Că ce îi mult strică”. Se vedea în miez de noapte înotând prin mocirla drumului cu capul greu de băutură, poticnindu-se la fiecare pas... „Săraca Maranda! Ea nu zicea nimic. Se uita la mine cu chip rugător și ofta din rărunchi. Rareori o auzeam spunând moale: <Nu mai bea atâta, Toadereă. Îmi punea de mâncare și se culca așteptându-mă să mă așez lângă ea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a zămisli (de nu cumva a și făcut-o) pe kwisatz hardenach, ce-ar putea fi Kyle MacLachlan, și i se atîrnă sau i se promite că i se va atîrna de gît gom-jabarul, care omoară animalele. Vrăjitoarea (Silvana Mangano, săraca) trage cu urechea, e rasă-n cap, supranumită Cucernica Maică, și-l supune pe Paul unei experiențe. Îi bagă mîna În cutia verde, ăsta rezistă și ea exclamă: „Kull vahad!” Numai că pe planeta Giedi Prime se țin de prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În viitor”. Și nu era vorba de niște presimțiri ordinare, deoarece, pe urmă, nici una nici două, În mod nemilos Poliana a sondat. „Acești factori au determinat-o pe Poliana să sondeze posibilitățile de Înlăturare a lui Nicolae Ceaușescu”. A sondat, săraca, un deceniu, nu-i lucru ușor. Căuta apă. Și ca o dovadă ultimă de spirit de sacrificiu, „după revoluție n-a dezvăluit nimic din activitatea de opozant”. Modestă, bună, frumoasă, cărînd o sacoșă după ea. C. Mihail ne mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sufere? Atunci unde e dragostea voastră? Aș vrea să mor." ― Plângea când l-a scris și mi-a spus să ți-l dau neapărat și să-i telefonezi într-o dimineață. Nu mai e nebună acum, nu mai pare nebună. Săraca... Tăcu iarăși, o bucată de vreme, apoi oftă deodată. ― Ce ai, Khokha? îl întrebai eu. ― Ah, ce să-ți mai spun ce am când te văd pe tine cât suferi!... Vorbise emfatic, teatral, silindu-se să obțină o mască îndurerată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
două ori până acum s-a interesat poliția de mine. Transportă mereu șomeuri, dincolo, în Europa. Asta ar însemna pentru mine cea mai cruntă înfrîngere; să mă expatrieze... Geurtie mi-a mai dat douăzeci de rupii; cu lacrimi în ochi, săraca. ...Răscolesc astăzi prin hârtiile mele mai vechi și dau pesce scrisoarea trimisă Maitreyiei de ziua ei de un necunoscut, împreună cu acele flori magnifice. Doresc nebunește să știu ce scrie acolo și, cum bengaleza mea e acum foarte incertă, mă rog
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ieșit din casă, dar nu o scos nici o vorbă, ci s-o oprit în poartă și privea în urma lui, clătinând din cap... Asta înseamnă că mama lui știa unde pleacă băiatul ei - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Apoi doar ea, săraca, mai știa câte ceva despre ce avea în suflet nenea Jănel. Să nu-mi spui că nu s-o întors, că nu te cred Pâcule! a intervenit moș Dumitru, cât în glumă, cât în serios. Râzi tu, dar nu-i de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu cred că mai are. O crescut altul, care i-o luat meșteșugul și acum unul cântă pe un gard și celălalt pe altul.Nu se împacă deloc. Se iau la ciondăneală cât ai zice „pește”, iar puicuțele rămân necălcate, săracele... Dacă așa stă treaba, ai s-o auzi la primăvară pe baba ta spunând, ca gospodina ceea care se văieta: „Vai de mine! Am pus sub cloșcă vreo douăzeci de ouă și n-o ieșit nici treizeci de pui. Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu credeți voi că el nu s-o simțit bine. „Toată ziua mâncam, beam, dormeam” - se lăuda el... „Dar Dinuța ce făcea?” l-am întrebat eu. „Păi ce să facă? Se plimba cu patronul și se întorceau noaptea târziu. Dinuța, săraca, era obosită peste măsură.” Cred și eu că era obosită. Săraca fetiță! a apreciat Vasile Hliboceanu sfârșeala Dinuței. Toți au râs cu poftă. Mai puțin Mitruță, care a afișat un zâmbet strepezit. Când râsul s-a potolit, Pâcu a reluat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o bată de frumoasă! a tras concluzia moș Dumitru. Ii drept ce spui, Dumitre. De multe ori ajungea acasă chiar după miezul nopții, obosită peste măsură. Ii plângeai de milă nu alta. Si mototolul ce spunea? a întrebat Ion Cotman. „Săraca! Are un sărvici așa de greu!” o căina el - a sfârșit povestea Pâcu, în râsul zgomotos al cărăușilor. Vedeți să nu răsturnați ceva peste voi - i-a atenționat moș Dumitru în șagă Nu te teme, moș Dumitre! Aici toate sunt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de creșterea copiilor. Nu le făceam față, eram pe dinafară, s-ar fi prins, cărțile erau un bun pretext pentru eschivă. Cu vremea m-am împrietenit cu ele, au înțeles că tot cititul ăla era treaba mea, „n-are încotro, săraca“, eram profesoară la Universitate (mult mai târziu au aflat că sunt și scriitoare). Ca să scriu, o vreme m-am dus prin cafenelele de lângă casă (alea care erau deschise dimineața), încercând să mă concentrez pentru doctorat (măcar atât, de altceva nici
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
N-are bani nici de un țoi de rachiu. Se uită la alții ca milogu’”... Apoi fă-ne să pricepem cum de te-ai lăsat de băutură, dacă spui că nu se poate lăsa omul nici În ruptul capului? ― Dochița, săraca! S-o hodinească Dumnezău În pace. Ea m-o scos din groapă... Da, da. Ea m-o scos din groapă de-adevăratelea. ― Cum adică? ― Chiar așa. M-o scos din șanțul de la poarta ei, unde am lunecat... Era o noapte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bunica, într-o seară, ne-a făcut compot de gutui. Ei, și a luat borcanul în mână să-l astupe cu pătura și a crăpat și s-a spart blestematul de borcan și apa fiartă a căzut pe mâna ei. Săraca de ea, ce durere a mai tras, am pus-o să-și pună mâna sub robinet, căci ea, de durere, nu putea să facă nimic. În acea seară de vineri, am adormit foarte târzu, iar a doua zi, bunica a
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
foarte tentat de corporalitatea ei; mi-am apropiat buzele, o greață m-a lovit brusc, am Înfipt dinții, am... „aaaaa“, un urlet, un răcnet de fiară. Da, fiara se aciuase chiar În brațele mele. Era Luminița D., care a leșinat, săraca. (miezul nopții) Avem de discutat poemul dramatic Cain de Byron. Pentru a mă pune În temă, recitesc din Genesa episodul „Cain și Abel“. Iată-l: 1. Adam s-a Împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas Însărcinată și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brusc, reveneam la normal. (vineri) Am impresia că A. joacă un rol pe care și-l studiază Îndelung, ca o mare actriță ce are trac Înainte de a intra În scenă (chiar aleargă În baie, când n-o vede nimeni, unde, săraca, Își vomită și intestinele!); În rol, Însă, este surâzătoare, trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă; primește aplauze la rampă deschisă (În pauze, Însă, aleargă din nou acolo și-și Întoarce din nou intestinele pe dos). Riscuri ale meseriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Își adună micile obiecte de toaletă, și ceasornicul și câteva mărunțișuri, le înfundă în poșeta de piele roșie cu monograma de aur. Trecând pe lângă oglindă, își aruncă ochii fără să vrea și se înfioră văzând o figură străină, parcă. ― O, săraca de mine! bâlbâi pierdută. Și toate astea numai pentru că... A, să plec repede, să... Petre trecuse din vestibul în cerdac și coborâse în curte unde, între timp, se mai adunaseră alți lespezeni. Toader Strîmbu se hărțuia cu muierea lui Dumitru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din care a scăpat ca prin urechile acului, de se miră și el. Se felicita că a reușit să restabilească liniștea atât de repede și aproape fără vărsare de sânge. ― Săraca mea Melania, dacă ar bănui ea prin ce am trecut! suspină dânsul înduioșat. Numai sângele rece și tactul meu proverbial au putut face minunea asta, dragă Grigoriță!... Dar opera mea încă nu e terminată. Pacostea cea mai grea de-abia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am necazuri, zise, pentru sine, Petrache. Adică nici nu știu ce am. Cum ar fi să simți că suflă un vânt pe lumea asta, dar, când te uiți mai atent, vezi că nu bate de nicăieri. Or mai fi îmbătrânit și vremurile, săracele. Lumea e și ea ca omul, se naște, trăiește și îmbătrânește. Când lumea era mai tânără, n-avea nevoie de niciunele, acuma, de când a îmbătrânit, are nevoie de mașini, de curent electric, de astea, cum le zice, computere. Cum e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întoarse aparatul telefonic pe toate părțile, înainte de a ridica receptorul. „Auzi, frate, ce zic ăștia pe-aici ?“, vorbi cu voce tare, dând impresia că legătura e cam proastă. „Da, da“, continuă, cu convingere, „prost, ăsta-i cuvântul, să moară mama, săraca, dac-ar vedea, da’ io zic să-i lăsăm să vorbească și să stăm cu fereală, c-asta-i o boală care se ia, ca râia...“. — Ce faci ? se întoarse Pârnaie, uitându-se la el cum se aprinde, gesticulând. — Iaca, am găsit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
blând, că Seamus Întruchipa publicul-țintă al unchiului meu. Când am deschis ușa, Millington era cât pe ce să crape din cauza bucuriei paroxistice, - era chiar și mai entuziastă ca de obicei acum, căci mă Întorceam după o zi Întreagă de lucru. Săraca Millington. N-o să ai parte de plimbare În seara asta, m-am gândit În timp ce-o scărpinam mașinal pe cap, după care m-am așezat să citesc ultimele perorații ale lui Will. Ea o șterse spre lădița de pipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
decembrie 1982, încheiat la New York la 28 iulie 1994. Articolul 3 România reiterează Declarația pe care a formulat-o o dată cu semnarea, la 10 decembrie 1982, a convenției. Declarația are următorul conținut: "1. Ca tară geografic dezavantajata, riverana la o mare săracă în resurse piscicole, România reafirmă necesitatea dezvoltării cooperării internaționale în domeniul valorificării resurselor piscicole din zonele economice, pe baza unor acorduri juste și echitabile, care să asigure accesul țărilor din această categorie la resursele de pescuit din zonele economice ale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/114629_a_115958]
-
înapoiate; fuseseră construite în acest scop așa-zisele fabrici politice. Totuși, tocmai aceste întreprinderi, adeseori înființate pe o bază economică precară, nu reușeau să treacă testul profitabilității. Practic, în condițiile noului sistem, republicile bogate deveneau și mai bogate, iar cele sărace ceva mai sărace ca înainte. În același mod, dacă fabricile nu aveau bilanțuri financiare pozitive, acestea trebuiau închise, iar dacă salariile urmau să depindă de puterea financiară a unei întreprinderi, atunci puteau să apară diferențe și mai mari ale veniturilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lui Astrid, pe 18 august 1949, la un pas de-a fi violate. "Claude și Jean-Louis, cei doi parizieni, s-au dovedit a fi niște nemernici ordinari care au atentat la virtutea lor... Într-o seară, explică Bab, au venit săracele de ele șifonate, înlăcrimate, înfuriate, jurând că n-or să mai facă așa ceva în viața lor. Eu, mă cunoști doar, nu uită ea să adauge, nu eram deloc mirată, mirosisem imediat cu cine aveau de-a face, însă erau așa
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Am traversat Calabria Citra și Lucania, sate foarte sărace, cu pârloage pustii, cu zone de arbori uscați și câmpii ce aveau aerul bolnăvicios al femeilor sterpe. Credeam că numai satele din preajma celui în care văzusem lumina zilei, erau atât de sărace; oamenii de la mine o duc greu, toată averea lor se reduce la două capre, o sfoară de pământ, ceva fructe, gândeam însă că, înaintând spre capitală, am să dau de bunăstare. Când colo, dădeam doar de hoarde de țânțari în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îl urmau pe Marcianus, iar soția sa cu veșmântul desfăcut, și-a dat drumul în aceste tânguiri: „Acestea sunt lucrurile pe care ți le-am spus în închisoare, temându-mă și implorând ceea ce ți s-a întâmplat? Vai de mine, săraca. Nu-mi răspunzi? Ai milă de mine, Doamne! Privește spre preaiubitul tău fiu; reîntoarce-te la noi; oh, nu ne părăsi! De ce ești atât de mulțumit? Unde vrei să mergi? Pentru ce ne urăști? Ești dus la moarte ca o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]