1,766 matches
-
ca să mă relaxez. — Scuze de întrebare. Ea o porni pe coridor. El o urmă, spunîndu-i: Uite, dacă ți se pare că sînt grosolan, îmi cer scuze, dar acum sînt foarte îngrijorat. Și, oricum, niciodată n-am știut să mă distrez. — Sărman bătrîn. — Nu mă lamentez, continuă Lanark apărîndu-se. Chiar așa, mi s-au întîmplat niște lucruri foarte plăcute. — Cînd, de exemplu? Lanark își aminti de nașterea lui Sandy. își dădea seama că fusese probabil fericit, altfel n-ar fi tras clopotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoi el îi spuse: — Ați vrea să dansați? Nu, spuse femeia și se duse după Multan. Brusc, toate conversațiile fură reluate într-un hohot de rîs. Lanark se întoarse roșind și le văzu pe cele două Joy rîzînd în hohote. — Sărmanul Lanark! ziseră ele De ce și-a părăsit prietenele care îl îndrăgesc? Cele două îl luară de cîte un braț și-l însoțiră pe trepte, spre o parte a ringului de dans unde se adunaseră Odin și Powys, fetele celălalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
multe altele, apoi la Maison Jobin, pe Calea Victoriei, pentru pălăriile și cravatele domnilor, după aia ceva mai jos, la cofetărie. Eu țin cu domnii de la Capșa, Vasilica, mult mai inimoasă decât mine, cu bătrânul Fialkowski, mai ales că e bolnav, sărmanul, iar afacerea i-o conduce altcineva, care nu mai aduce clienți. Mie îmi plăcea la Fialkowski când avea soba cea veche, un fel de cuptor, în zid, cu șamotă, pe care stătea leneșă o pisică. De când a schimbat soba și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
catifea ai lui Costache devin duri și amenințători. Se sculă și spuse gâfâind puțin: — E vorba de Rareș Ochiu Zănoagă, știți, tânărul împușcat despre care a scris în ziarele de luni. Se pare c-a murit chiar aici, în vecini, sărmanul, la Casa de Sănătate, dar eu n-am avut habar. Polițistul își stăpâni surpriza. Nu se aștepta la ceva atât de important și nu putu decât să se mai mire o dată de perfectul mecanism care conducea raționamentele fostului său șef
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fermecat de lumea în care s-a trezit: un București altul și totuși același cu cel pe care are el senzația, dar nu certitudinea că-l cunoscuse în cealaltă viață a sa. Va medita permanent, asemenea altui ilustru predecesor literar, Sărmanul Dionis, cel ieșit din imaginația grandioasă a lui Mihai Eminescu, la misterul timpului, la faptul că trecutul și viitorul se regăsesc simultan în prezent. Finalul va rezerva o mare surpriză cititorului care urmărește această temă. Trama polițistă alcătuiește „osatura“ romanului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spune c-o să mă ia. Când aș ști că m-ar lua, Singură m-aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie mi-i cerneală neagră. Frunză verde de dudău Vai, sărman sufletul meu, Mult înoată-n sânge rău- Și - a-nnota cât oi fi eu. Sărmana inima mea, Mult înnoată-n ură rea. - Și - a - nnota cât o fi ea. {EminescuOpVI 153} Cari m-am iubit cu ele Din tinerețele mele. 43 Iaca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spune c-o să mă ia. Când aș ști că m-ar lua, Singură m-aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie mi-i cerneală neagră. Frunză verde de dudău Vai, sărman sufletul meu, Mult înoată-n sânge rău- Și - a-nnota cât oi fi eu. Sărmana inima mea, Mult înnoată-n ură rea. - Și - a - nnota cât o fi ea. {EminescuOpVI 154} Până ce-o am petrecut Cinci părechi de cisme - am rupt Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ciubote nalte L-am trimis în târg la lapte, Ce pustia zăbovește? Șade-n drum și hărpăește. Badea cu ciubote nouă L-am trimis în pod la ouă, Ce pustia zăbovește? El șade și le clocește. 256 {EminescuOpVI 257} 320 Sărmanul bărbatul meu Mult e flăcău bădărău, De friptură-l doare-n gură, De plăcinte-i pic-un dinte. 321 Ea-și numără dinții-n gură Ca parii la curătură. 322 Nu-i condeiul Tot temeiul. 323 Cu condacul Împli sacul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oportun le debitam ca din întîmplare, ca să forțez o impresie favorabilă; și au fost câțiva profesori care s-au lăsat înșelați, ba chiar au văzut în mine o speranță, ceea ce mă făcea să râd în sinea mea cu recunoștință deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puțin la acest capitol nu eram cu desăvârșire mediocru; învățasem ceva din războiul cu tata, din lecția dură a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormîntat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp filantropică și durabilă. Ce-și poate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că-mi supraviețuisem propriei morți. Asta m-a făcut să uit de migrenă. M-a cuprins pe loc o euforie nervoasă. Mă gîndeam: "Așadar, alții, sărmanii, mor și habar n-au ce se petrece în urma lor. Nu mai văd nimic, nu mai aud nimic. Stau cu pământ în gură și în urechi. În timp ce eu pot privi ceața și pot simți frigul. Îmi venea să deschid ușa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
2010. Pe la orele 14, în timp ce corectam un text, primesc din Brăila un scurt telefon prin care o nepoată a colegului Grigore Negură mă vestește că acesta a părăsit această lume în ziua precedentă - fiind deja în comă de câteva zile. Sărmanul Grigore, sufletul tuturor întâlnirilor noastre de promoție, omul care a făcut războiul fiind rănit de două ori și a avut și neșansa să cadă prizonier la ruși și-a încheiat activitatea din această lume, plătind în ultimă instanță cu grozave
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
haină de piele căptușită cu blăniță fină, numai bună de îmbrăcat pe o vreme rece cum era în acel moment. Îl primesc în primul hol în mod provizoriu, dar el mă roagă să-l primesc la bucătărie că e înfrigurat. Sărmanul de el! De data aceasta sunt mai categoric cu el, îi spun din capul locului că n-am nevoie de vase inox, iar în privința hainei, am lucruri asemănătoare chiar neîmbrăcate și că nici vorbă de cumpărat chiar la un preț
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu-l pot pune la dispoziția prietenilor care m-au stimulat copios să mai fac și acea încercare. Rămăsesem, deci, singurul dintre colegii de promoție, colegi care au plătit greu tribut în timpul războiului și apoi vremea a vremuit și ei, sărmanii, au plecat unul câte unul pe calea cea fără de întoarcere... După lansarea de anul trecut, bucurându-mă de o relativă stare de sănătate și poftă de lucru, am început unele pagini pe care le-am creat în momente favorabile scrisului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
N-am mai concediat pe nimeni în toată viața mea, spuse domnul Levy. Dar nu pot ține un om pe care îl caută poliția. Am putea avea necazuri. Te rog! Doamna Levy făcu de pe planșetă un gest de avertizare. Acest sărman tânăr idealist rătăcește probabil acum cine știe pe unde. Gândul ăsta ar rupe inima fetelor, așa cum mi-o rupe și mie. Sunt o femeie plină de caracter, integritate și rafinament. Tu nu m-ai apreciat niciodată. M-am înjosit asociindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să trăiască într-o societate nedreaptă. Este adevăratul fundament al gândirii medievale. Îi va fi, fără îndoială, de ajutor agentului tău de stradă în momentele de criză, spusese binevoitor Ignatius. — Crezi? întrebă doamna Reilly. Asta-i drăguț din partea ta, Ignatius. Sărmanul Angelo va fi bucuros s-o primească. Timp de cel puțin o zi, darul făcut agentului Mancuso adusese o pace vremelnică în viața celor doi din Constantinopole Street. După ce termină primul crenvurșt, Ignatius prepară și consumă încă unul, reflectând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
perverse spre mine. — Asta ce mai e, nebunule? Închide-ți gura aia tâmpită. M-am săturat! Eu am grijă de tine. Zici că vrai să te odihnești. Pot să-ți aranjez un loc bun de odihnă. — Când mă gândesc la sărmanul, răposatul meu tată, care abia s-a răcit în mormânt, murmură Ignatius, prefăcându-se că-și șterge ochii umezi. — Domnul Reilly a murit acu’ două’j’ de ani. — Douăzeci și unu. Ei și! L-ai uitat pe iubitul tău soț? — Scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de mânios încăt nu mai putea scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut ale unuia dintre ei îl scârbiră din cale afară și nu se putu abține să nu-l îmbrâncească pe sărmanul bețiv cu mâinile îmbrăcate în mănuși de piele. Voi... Gâtul lui Salitov se strânse în jurul cuvintelor pe care le-ar fi putut spune. Oameni! Asta era tot ce putea rosti, însă fu mulțumit de alegerea acestui cuvânt, care, simțea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sărac. Dacă, în locul zdrențărosului amărât care este, ar fi un măscărici bogat, o culoare vie, oricare, strălucitoare, stropită cu paiete împrăștiate la nimereală pe pălăria conică, pe cămașă și pe pantaloni, ar rezolva problema. Dar măscăriciul e sărac, sărman între sărmani, poartă niște bulendre fără gust sau criteriu, eterogene, cusute aiurea, cu o vestă care-i ajunge până la genunchi, niște pantaloni largi până la glezne, un guler în care ușor ar intra trei gâturi, un papion cât un ventilator, o cămașă delirantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am distrus cu mâinile noastre. Mă duc să curăț cuptorul, a spus Cipriano Algor când a ajuns acasă. Experiențele anterioare ale câinelui Găsit l-au făcut să creadă că stăpânul se pregătește să se așeze din nou pe banca meditațiilor, sărmanul avea spiritul tulburat de conflicte, cu viața curgându-i pe dos, acum se arată folositori câinii, când vin să se posteze în fața noastră cu nelipsita întrebare în ochi, Ai nevoie de ajutor, și cu toate că, la prima vedere, nu pare la îndemâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
oportun le debitam ca din întâmplare, ca să forțez o impresie favorabilă; și au fost câțiva profesori care s-au lăsat înșelați, ba chiar au văzut în mine o speranță, ceea ce mă făcea să râd în sinea mea cu recunoștință deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puțin la acest capitol nu eram cu desăvârșire mediocru; învățasem ceva din războiul cu tata, din lecția dură a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormântat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp filantropică și durabilă. Ce-și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că-mi supraviețuisem propriei morți. Asta m-a făcut să uit de migrenă. M-a cuprins pe loc o euforie nervoasă. Mă gândeam: „Așadar, alții, sărmanii, mor și habar n-au ce se petrece în urma lor. Nu mai văd nimic, nu mai aud nimic. Stau cu pământ în gură și în urechi. În timp ce eu pot privi ceața și pot simți frigul”. Îmi venea să deschid ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
soartă mai blîndă, poate un R & R În brațele unei soprane ușor lascive. Și-acum vii tu și Îmi faci mizerii? Wakefield e uimit de această ieșire. Cine ar fi crezut ca Diavolul are atari probleme specifice vîrstei de mijloc? Sărmanul, bătrînul Pan, plîngînd În peștera sa mucegăită cînd lumina orbitoare a unei cruci de neon Îi invadează Întunericul și bucuria. Și Wakefield regretă trecerea erei păgîne și mai că i-ar veni să-l Îmbrățișeze pe Bătrînul țap, dar are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu am de gând s-o fac de mântuială. Nelson rânji cu subînțeles. — Nu ți s-a dus buhul că ai face lucrurile de mântuială, Jack, cel puțin din câte aud? Jack ignoră aluzia. — O să am nevoie de cinci mii. — Sărmanul Citizen. Nici n-o să-și dea seama ce l-a lovit. Ai lucrat acolo cândva, nu-i așa Jack? Nu cumva e vorba de un fel de vendetă personală? — Sigur că nu. Tot ce vreau e să-i dau noului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]