1,053 matches
-
la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Numele de Johannes Fabini a fost purtat de asemenea și de un alt preot al secolului al XIX-lea, care și-a făcut studiile la Berlin, Tübingen și Halle. Analiza demografică este asemănătoare tuturor așezărilor săsești din Transilvania și anume: în 1786 erau 824 de locuitori, în 1910 erau 1463 de locuitori, în anul 1940 au scăzut la 745 de locuitori, pentru ca în anul 1995 comunitatea luterană din Brateiu să fie compusă doar din 24 de
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
Biserica evanghelică fortificată din Archita, județul Mureș, a fost construită în secolul al XIII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Archita (în dialectul săsesc "Ärkeden, Ârkeden, Arkedn", în , în ) este o localitate în județul Mureș, Transilvania, România. Așezarea este situată între localitățile Saschiz și Beia și are denumirea germană "Arkeden", nume care ar putea proveni de la toponimul maghiar "Erked" sau de la un antroponim germanic
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
1200 și ele ar fi fost reprezentate de către o cetate de pământ situată pe locul denumit astăzi ""Dosul Cetății"". De asemenea au mai fost descoperite menționări documentare din secolul al XIV-lea și al XV-lea. De la înființarea acestei comunități săsești, Archita a aparținut de Scaunul Sighișoarei din 1324 până în 1876, ea fiind o comună liberă în tot acest timp. O conscripție făcută la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, prezintă înscrisuri în care se
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
Biserica evanghelică fortificată din Brădeni, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Brădeni mai demult "Brădenii, Hendorf, Heghig" (în dialectul săsesc "Händerf, Hendref", în , în ) este un sat în județul Sibiu, Transilvania, România. Este reședința comunei Brădeni. Prima ei denumire este ""terra Heen"" din anul 1297 pentru ca în 1349 să fie menționată ca ""Villa Hegun"". Prima atestare documentară a bisericii cu
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
una semnificativă, astfel în localitate se înregistrau în anul 1593, 185 de plătitori de taxe, în anul 1786, 899 de plătitori iar în 1910 existau 1035 de locuitori. După acest an a început declinul demografic, ca mai în toate satele săsești din Podișul Hârtibaciului, astfel încât în 1940 mai erau doar 620 de lutherani iar în 1995 comunitatea să fie doar de 17 membri. Casa parohială a fost vândută cu 3 ani înainte, adică în 1992. Zidurile bisericii, groase de 1,20
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
a popula ""terra deserta et inhabitata"" cu scopul de a apăra teritoriile coroanei maghiare de frecventele incursiuni ale cumanilor. Controversatul termen ""inhabitata"" duce la ideea unui teritoriu pustiu și nelocuit, idee contrazisă de mărturiile arheologice care confirmă existența unui cimitir săsesc în localitate care a fost datat încă de la mijlocul secolului al XII-lea, perioadă cunoscută a fi primul val al colonizării sașilor în Transilvania. Ca urmare, teutonii s-au stabilit în ""Terra Borza"" (Țara Bârsei), ei având inițial doar dreptul
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
Casei Cavalerului" care fac parte din temeliile corpului bazilical.. La ruinele cetății care se pot vedea astăzi pe colină, abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenței Cavalerilor Teutoni. Turnurile și curtinele de la început au fost construite probabil de comunitatea săsească rămasă după plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. După marea invazie tătară care a adus mari pagube în Transilvania, a avut loc o adevărată efervescență în construirea și ridicarea de noi fortificații. Cum cetatea din Feldioara
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
pe principii cartografice de Johannes Honterus. Din anul 1580 datează un document, păstrat în arhivele din Sibiu, care atestă că un proces între frații Bartholomäus și Michael Weinisch, din Felmer, pentru împărțirea unei proprietăți, a fost judecat de Universitatea Națiunii Săsești. Primarul (în ) era ales de sași - de exemplu, Michael Knall a fost timp de nouă ani primar. Ultimul primar sas a fost Michael Kiltsch, ales în 1918. Existența primei biserici din Felmer este menționată documentar din anul 1494, dar părți
Biserica fortificată din Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/326770_a_328099]
-
evanghelică fortificată din Mălâncrav, județul Sibiu, comuna Laslea, a fost construită în secolul XIV, pe locul unei bazilici romanice mult mai vechi. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Mălâncrav, mai demult "Mălăncrav, Mălămcrav, Malencrog" (în dialectul săsesc "Malemkref, Malemkrox", în , în ) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Istoria bisericii precum și a localității este strâns legată de nobilimea latifundiară transilvăneană, în principal prin numele familiei Apafi căreia regele Ungariei i-a atribuit acest teritoriu. Așezarea era
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
este strâns legată de nobilimea latifundiară transilvăneană, în principal prin numele familiei Apafi căreia regele Ungariei i-a atribuit acest teritoriu. Așezarea era în proprietatea comitatului de Alba, fiind aservită acestuia, ea formând în același timp o latifundie limitrofă scaunelor săsești de Cincu, Mediaș și Sighișoara. Astfel, primele mențiuni documentare despre Mălâncrav apar în acte juridice care reglementează diferenduri privind proprietatea unor terenuri, dispute care continuă de altfel până în secolul al XVIII-lea când o parte din proprietățile Apafi trec în
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
Biserica evanghelică fortificată din Buzd, județul Sibiu, comuna Brateiu, a fost construită în secolul XIV, pe locul unei bazilici romanice mult mai vechi. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Buzd, mai demult "Buz" (în dialectul săsesc " Buss ", în , în ) este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține administrativ de comuna Brateiu. Este situat la o distanță de 5 km sud-est de Mediaș. Localitatea este menționată pentru prima oară într-un
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
Biserica evanghelică fortificată din Valchid, județul Sibiu, comuna Hoghilag, a fost construită în secolul XIV, pe locul unei bazilici romanice mult mai vechi. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Valchid, mai demult "Văltit" (în dialectul săsesc "Waldhâdjn, Vâldhädjn", în , în ) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Situată pe cursul unui mic afluent al Târnavei Mari, așezarea din Valchid își datorează prima mențiune documentară unui conflict din anul 1345 în care țăranii din Valchid au
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
afluent al Târnavei Mari, așezarea din Valchid își datorează prima mențiune documentară unui conflict din anul 1345 în care țăranii din Valchid au fost interogați în procesul jefuirii greavilor sași din Curciu și din alte sate aparținând localităților vecine, Noul Săsesc și Roandola. Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat în anul 1390 o indulgență bisericii din "Waldhütten", cu hramul Apostolului Andrei. "Waldhütten" s-ar putea traduce ""colibele pădurii"". În acest document apare și localizarea satului în "Transyvaniensis diocesis" sau mai
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
zidului la cursul sinuos al pârâului din apropiere. Zidurile au fost datate la începutul secolului al XVI-lea. Pentru construirea fortificațiilor s-au adus imense cantități de piatră din "Valea Lapes" ( Valea Lăpușului ), vale pentru care așezările Copșa Mare, Noul Săsesc și Mălâncrav au avut dispute nenumărate și care a fost atribuită adeseori când uneia când alteia dintre ele. Este o certitudine arheologic determinată că gresia folosită la ridicarea edificiului provine din această vale. Turnurile de strajă sunt situate la mijlocul laturilor
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
un clește de către Imperiul Otoman de la sud de Dunăre și un Ardeal supus acestora”. Avangarda oștilor române, sub comanda căpeteniilor Gheorghe Raț și Vasile Mârza a trecut munții pe Valea Teleajenului și și-a așezat tabăra în apropierea Brașovului (cetate săsească ce rămăsese fidelă Habsburgilor), mai întâi la Feldioara, apoi la Râșnov, în așteptarea forțelor principale. Voievodul, cu grosul oștilor, a trecut Carpații prin Pasul Rucăr-Bran făcând joncțiunea cu avangarda condusă de Gheorghe Raț. Moise Székely a sosit și el cu
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
cabane, construite în anii 1892-1894 de / Siebenbürgischer Karpathenverein (SKV), în octombrie 1996, Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania a făcut apel la ministrul Culturii, Grigore Zanc, pentru salvarea centrului istoric al stațiunii Păltiniș, considerat un element important al moștenirii culturale săsești, cerând și ca acestea să fie declarate obiective de patrimoniu. Ca urmare, la 18 martie 1997, Direcția Monumentelor Istorice a anunțat că ansamblul arhitectonic „Casa de cură" Păltiniș a fost trecut pe lista monumentelor istorice, sub denumirea de ""Casa de
Asociația Carpatină Transilvană () [Corola-website/Science/325688_a_327017]
-
Olchona", an în care știm că doi dintre membrii puternicei familii de greavi din localitate, Gerlach și Ștefan, cumpără o proprietate. Vreme de câteva secole, Alțâna a fost dominată de această familie. A fost una din cele mai mari comunități săsești din scaunul Nocrich. Acești doi greavi și-au dorit să mute Scaunul de la Nocrich la Alțâna, fapt menționat în documentele vremii. Unul din documente din 1361 chiar menționează Scaunul de Alțâna pentru ca imediat în 1374 un altul să vorbească de
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
devină centrul administrativ al unui scaun ""de Alțâna"" s-a dus timp de secole. Astfel în 1532 greavul Johann Gerend din Alțâna îndeplinea funcția de jude regesc la Nocrich, și-a numit în documente satul natal ca centru al "Scaunului săsesc de Alțâna". În 1581 sătenii din Nocrich se plângeau lui Cristofor Báthory cum că Petrus Gerendi(rudă al precedentului) a mutat sediul judelui "ad oppidum Olczena" (în târgul Alțânei). În 1588, Sigismund Báthory ia decizia ca sediul judelui regesc să
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
Exodus - Wehrkirchen în Siebenbürgen"" (Natură moartă după exod - Biserici fortificate din Transilvania) în care prezintă situația dezastruasă a acestora, aflate în curs de ruinare după exodul populației germane (sași) din România. Pentru aceasta, timp de doi ani a colindat satele săsești cele mai îndepărtate, inventariind peste două sute de localități. Parte din fotografii le-a publicat în albumul: " „Siebenbürgen Bilder einer Reise”" („Pelegrinul transilvan”), Wort+Welt+Bild Verlag München, 2007. Dincolo de excepționalele valente artistice, lucrările artistului Jacobi se constituie că un apel
Peter Jacobi () [Corola-website/Science/324844_a_326173]
-
publicat în albumul: " „Siebenbürgen Bilder einer Reise”" („Pelegrinul transilvan”), Wort+Welt+Bild Verlag München, 2007. Dincolo de excepționalele valente artistice, lucrările artistului Jacobi se constituie că un apel la salvarea unor valori inestimabile ale patrimoniului istoric și cultural mondial - renumitele biserici săsești fortificate din Transilvania - amenințat astăzi mai mult ca niciodată prin plecarea masivă a sașilor, care s-a accentuat după căderea comunismului până la limita depopulării totale a unor sate. Din mulțimea de fotografii pe această temă, a ales 2000 pe care
Peter Jacobi () [Corola-website/Science/324844_a_326173]
-
Wehrkirchen und Kirchenburgen în Franken", Würzburg 1977 Districtul Schweinfurt Districtul Schweinfurt face parte a regiunii Franconia Districtul Würzburg Districtul Würzburg face parte a regiunii Franconia În Grecia, pe ostravul Cretă, există mai multe mănăstiri fortificate. În România există biserici fortificate săsești și ungurești. În plus, anumite mănăstiri ale românilor șunt fortificate, ca faimoasa Mănăstirea Putna. Pentru bisericile fortificate ale Ardealului, vezi secțiunea "Biserici fortificate din Transilvania". Koper O parte a bisericilor ridicate în Spania se datoreaza eforturilor principilor creștini de a
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
este închinată Fecioarei Maria și este una dintre cele mai mari bazilici romane situate într-o localitate săsească din România. Prin modul de poziționare a construcției pe o colină aflată între râurile Olt și Hârtibaciu ce prezintă trei laturi foarte abrupte, biserica este considerată o bazilică unicat deoarece apărarea ei se făcea doar pe partea de vest a
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
fost construită în satul Cincu din județul Brașov de către coloniștii germani la mijlocul secolului al XIII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Cincu este înregistrat în lista monumentelor istorice al județului Brașov sub codul LMI BV-II-a-A-11639 având trei obiective principale: Așezarea săsească Cincu a devenit într-un timp foarte scurt centrul administrativ al Scaunului Cincului sau "Scaunul de Schenck" ( ), ea fiind atestată documentar pentru prima dată în 1329. Având o dezvoltare rapidă, în 1474 localitatea a căpătat statutul de târg ("oppidum") iar
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
Toponimul a fost preluat de sași (Kelling) și de unguri (Kelnek). Numele de Câlnic este frecvent întâlnit în întreg spațiul locuit de români, mai cunoscute fiind cele din Caraș-Severin sau Gorj. Malul stâng al pârâului era locuit predominant de comunitatea săsească, iar pe malul drept, în zona mediană a satului se află cetatea, fostă reședință nobiliară, biserica evanghelică și casa parohială. Pe același mal drept, la sud și sud-vest de centru s-a dezvoltat cartierul românesc, românii fiind prezenți, se pare
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
de joasă altitudine, în imediata apropiere a pârâului Câlnic. Deși aflată la mică distanță de strada principală și centru, evoluția urbanistică a localitătii nu a ajuns să o înglobeze tramei stradale, așa cum s-a intâmplat în numeroase cazuri din mediul săsesc. Cetatea, așa cum poate fi observată astăzi, este constituită din două rânduri de ziduri (incinte) cu traseu oval, dispuse concentric și întărite cu elemente de flancare: două turnuri și un bastion. Poarta de intrare este apărată de un coridor fortificat sau
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]