1,054 matches
-
aveau o cetate la Breaza. 47 În paralel cu autonomiile teritoriale ale nobilimii ungare din Transilvania, constituite în comitate, grupate în "universitas nobilium" și reprezentate în congregația voievodatului, s-au dezvoltat autonomiile coloniștilor aduși aici, sași și secui. Începuturile autonomiei săsești datează încă din a doua jumătate a secolului al XII-lea, la scurt timp după colonizarea lor pe scară largă în sudul și răsăritul Transilvaniei. Evoluția sașilor spre autonomie s-a manifestat în organizarea bisericească și cea laică. La baza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Autonomia lor s-a manifestat mai întâi în plan bisericesc, regele Bela III și legatul papal au hotărât ca biserica sașilor din Transilvania să aibă statut de "prepozitură liberă", hotărâre aprobată de către papa Celestin III, în 1191. Constituirea "prepoziturii" (protopopiei) săsești a dus la apariția unui cadru bisericesc catolic independent de episcopia catolică ungară de Alba Iulia, ceea ce însemna emanciparea clerului și populației prepoziturii de jurisdicția și fiscalitatea episcopiei ungare. În primii ani, prepozitura a fost o "prepositura Cibiniensis", pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ungare. În primii ani, prepozitura a fost o "prepositura Cibiniensis", pentru a sublinia rolul Sibiului și a provinciei sale ca centru unificator al autonomiei sașilor din Transilvania. Cu timpul, episcopia catolică de Alba Iulia a intrat în conflict cu prepozitura săsească. După instituirea autonomiei bisericești, a urmat acordarea autonomiei judiciar-administrative a sașilor, la începutul secolului al XIII-lea. Toate aceste drepturi și privilegii au fost incluse în privilegiul special pentru sași, "Andreanum" (1224), al regelui Andrei II (1205-1235). Acordat în urma unei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bisericești, a urmat acordarea autonomiei judiciar-administrative a sașilor, la începutul secolului al XIII-lea. Toate aceste drepturi și privilegii au fost incluse în privilegiul special pentru sași, "Andreanum" (1224), al regelui Andrei II (1205-1235). Acordat în urma unei petiții a comunității săsești, privilegiul consemna instituirea unei întinse zone de autonomie teritorială, de la vestul spre estul Transilvaniei, între Orăștie și Baraolt, prin care populația germană era scoasă de sub autoritatea voievodului Transilvaniei și pusă sub controlul direct al regalității. Prin actul din 1224, sașii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populația germană era scoasă de sub autoritatea voievodului Transilvaniei și pusă sub controlul direct al regalității. Prin actul din 1224, sașii s-au constituit într-o unitate teritorială: "toată populația, începând de la Orăștie până la Baraolt, să fie (alcătuiască) un singur popor (săsesc) sub conducerea unui jude". Un comite ("comes Cybiniensis") avea să exercite pe ansamblul teritoriului atribuțiile delegate de rege, iar teritoriul acesta a devenit un "fundus regius" (pământ crăiesc), prevăzut cu autonomie teritorial-etnică, dependent de regalitate prin comitele numit de rege
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cybiniensis") avea să exercite pe ansamblul teritoriului atribuțiile delegate de rege, iar teritoriul acesta a devenit un "fundus regius" (pământ crăiesc), prevăzut cu autonomie teritorial-etnică, dependent de regalitate prin comitele numit de rege. Privilegiul lui Andrei II a acordat comunității săsești dreptul de a-și alege liber dregătorii dintre membrii ei, fără imixtiunea comiților de Sibiu și cu excluderea explicită a venalității acestora. Singurele instanțe superioare cărora le erau supuși sașii erau regele și comitele de Sibiu. Procesele sașilor erau judecate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sibiu și cu excluderea explicită a venalității acestora. Singurele instanțe superioare cărora le erau supuși sașii erau regele și comitele de Sibiu. Procesele sașilor erau judecate de propriile lor instanțe. Autonomia sașilor era completă: teritorială, judiciar-administrativă, ca și bisericească, comunitățile săsești aveau dreptul de a-și alege nestingherit preoții. Ei aveau privilegii speciale, scutiri vamale, sigiliu propriu, ca și îmdatoriri militare și fiscale, în cadrul teritorial al provinciei Cybiniensis. Comunitatea locuitorilor sași alcătuia o entitate de drept, "universitas provincialium Cybinii". Aflați într-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost confirmat de regele Carol Robert, în 1317. Comiții lor (greavii) au jucat un rol tot mai important la sfârșitul secolului al XIII-lea, prestigiul și puterea lor au crescut, ei devin exponenții cei mai de seamă ai lumii săsești, în secolele XIII-XIV. Comiții (greavii) au deschis conflictul cu episcopul catolic de Alba Iulia și au încercat să-l rezolve prin forță: în februarie 1277, sașii pătrund în Alba Iulia, atacă catedrala episcopiei pe care o devastează, ucid clerici și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-l rezolve prin forță: în februarie 1277, sașii pătrund în Alba Iulia, atacă catedrala episcopiei pe care o devastează, ucid clerici și laici, apoi atacă și alte biserici. Înalții prelați catolici ai regatului reacționează și denunță "furia și cruzimea neamului săsesc"-evenimentele se petreceau sub minoratul regelui Ladislau. Conflictul violent a reizbucnit, în 1307-1308, când sașii au sprijinit pe Otto de Bavaria, instalat pe tronul Ungariei: în februarie 1308, sașii au atacat din nou catedrala din Alba Iulia, dar Otto și-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
privilegiate la congregația ținută la Alba Iulia, în prezența regelui Andrei III. În 1298, are loc o nouă congregație a regatului, la Pesta, cu toți nobilii unguri, cu secuii, sașii și cumanii. Astfel, la sfârșitul secolului al XIII-lea, comunitatea săsească (universitas saxonum), cf. textului diplomei Andreanum și teritoriului propriu din sudul Transilvaniei, își fixase locul în sistemul de guvernare al Transilvaniei, ca stare privilegiată și factor politic în țară. 48 La venirea lor în Transilvania, sașii erau constituiți în obști
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Transilvania, sașii erau constituiți în obști sătești, cu un număr variat de familii (54 la Cisnădie, 8 la Dăbâca). Cele mai vechi case de locuit ale sașilor erau din lemn și paiantă, dar în secolul al XIII-lea, comunitățile săsești și-au ridicat case și biserici din piatră. Coloniștii erau țărani, meșteșugari, negustori, drepturile lor de negoț fiind înscrise în multe privilegii acordate lor. Sașii, beneficiarii acestora, au contribuit la dezvoltarea agriculturii în Transilvania și la progresul centrelor meșteșugărești urbane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puteau fi rezolvate în cadrul obștilor, a scaunelor sau districtelor, în rest, sașii aveau propriile lor reglementări juridice, adăugate autonomiei administrative și ecleziastice (alegerea preoților). Reglementările prevăzute în "Diploma andreiană" (1224) și alte privilegii ulterioare au întărit nu numai autonomia obștilor săsești, dar au fost create condițiile pentru ca, în secolele XIII-XIV, pe domeniul regal să se aplice o "constituție" comparabilă cu cele ale "republicilor" medievale din apusul Europei. Nu trebuie omise din prezentarea noastră nici reglementările privitoare la economia comunităților rurale. Tipul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
loturi de pământ pentru "asolamentul" practicat de obști. Loturile de pământ arabil nu constituie proprietate privată a familiei, ci doar puteau fi transmise în posesiune urmașilor pe linie masculină. Intrarea în obște se putea face numai cu acordul întregii comunități săsești, iar noul venit avea drepturi egale și aceleași obligații. Pădurile, pășunile și apele erau folosite în comun (ca și în obștile românești), indiferent de starea materială a familiilor. La adunările comunității participau toți bărbații-ea avea ca jude pe greavul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adunările comunității participau toți bărbații-ea avea ca jude pe greavul cu funcție ereditară și un primar ales periodic. Sistemul agricol amintit, ca și dările repartizate în mod egal pe curți, i-au ferit multă vreme pe locuitorii din satele scaunelor săsești de o diferențiere socială accentuată, precum în mediul urban. În alte comitate transilvane (Alba, Târnava, Cluj), datorită prezenței unor domenii feudale, obștile sătești săsești au evoluat în sensul constituirii relațiilor feudale tipice, iar țăranii sași au ajuns iobagi, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
repartizate în mod egal pe curți, i-au ferit multă vreme pe locuitorii din satele scaunelor săsești de o diferențiere socială accentuată, precum în mediul urban. În alte comitate transilvane (Alba, Târnava, Cluj), datorită prezenței unor domenii feudale, obștile sătești săsești au evoluat în sensul constituirii relațiilor feudale tipice, iar țăranii sași au ajuns iobagi, ca și românii și ungurii. Dacă lăsăm deoparte acțiunile Ordinului teutonic (vezi mai jos), nobilii germani sosiți în Transilvania (puțini) și formarea patriciatului urban săsesc, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sătești săsești au evoluat în sensul constituirii relațiilor feudale tipice, iar țăranii sași au ajuns iobagi, ca și românii și ungurii. Dacă lăsăm deoparte acțiunile Ordinului teutonic (vezi mai jos), nobilii germani sosiți în Transilvania (puțini) și formarea patriciatului urban săsesc, care își va extinde stăpânirea asupra unor obști libere românești și săsești, putem spune că colonizarea sașilor a fost una pozitivă, contribuind la dezvoltarea economică a Transilvaniei, în cadrul regatului ungar. (DIR C, sec. XI, XII, XIII, p. 28; DIR C
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sași au ajuns iobagi, ca și românii și ungurii. Dacă lăsăm deoparte acțiunile Ordinului teutonic (vezi mai jos), nobilii germani sosiți în Transilvania (puțini) și formarea patriciatului urban săsesc, care își va extinde stăpânirea asupra unor obști libere românești și săsești, putem spune că colonizarea sașilor a fost una pozitivă, contribuind la dezvoltarea economică a Transilvaniei, în cadrul regatului ungar. (DIR C, sec. XI, XII, XIII, p. 28; DIR C, sec. XIII, II, p. 187, 190-191, 193-194, 309-310; DIR C, sec. XIV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
valea Oltului, prin trecătoarea Turnu Roșu, apoi a făcut joncțiunea, probabil, cu oastea mongolă ce pătrunsese în Țara Bârsei. Această armată înaintând de-a lungul Oltului a jefuit mănăstirea cistercienilor de la Cârța, iar ulterior au cucerit și jefuit Sibiul, oraș săsesc în plină dezvoltare. Cetele mongole care au acționat în Moldova, Muntenia și Transilvania s-au grăbit să se alăture trupelor lui Batu din Panonia și nu au rămas prea mult în aceste regiuni, unde se limitau să jefuiască în trecere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cenad, Alba Iulia, Sibiu, Brașov, centre politice, administrative și bisericești; după 1241, apar noi târguri și orașe (oppida et civitates) ca urmare a progresului societății transilvane. Unele orașe precum Sighișoara, Mediaș, Brașov, Bistrița își leagă întemeierea și dezvoltarea de colonizarea săsească desfășurată după invazia din 1241, așadar, a doua jumătate a secolului al XIII-lea. O categorie aparte de așezări urbane o reprezentau localitățile miniere: Rodna, Turda, Baia Mare, Baia Sprie, Baia de Arieș. În ceea ce privește mărimea așezărilor urbane, în secolele XIII-XIV, ele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și fortificația de la Siret, dar cercetările arheologice au infirmat aceste susțineri. Coloniștii germani stabiliți în nordul Moldovei, la începutul secolului al XIV-lea, proveneau mai ales din Transilvania. Originea lor transilvană este probată de toponime moldave ca Sasca, Săsciori, Săsani, Săsești. Cei stabiliți în Moldova veneau din Rodna și Bistrița, unde sașii erau mai numeroși, dar o parte din coloniștii germani puteau să provină și din Rusia haliciană. Toponimele și hidronimele maghiare din partea de vest a Moldovei indică faptul că aici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și XIV și nu este o întâmplare că aici s-a instalat prima reședință domnească. Un alt centru urban, Câmpulungul, ce datează din secolul al XIII-lea, era situat pe drumul de legătură cu Brașovul, unde se afla o colonie săsească. Orașul este atestat la 1300 (după inscripția "comes Laurentius") și era un important punct comercial în secolele XIII-XIV. În apropierea localității Cetățeni, pe cursul superior al râului Dâmbovița, se afla Cetatea Dâmboviței, în jurul căreia se va dezvolta orașul București, atestat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la întemeierea cetăților și constituirea "comandaturilor". Astfel, ei treceau Carpații în Buzău și Muscel, pentru a întări cealaltă parte a trecătorii. De-aici, în mijlocul Câmpulungului românesc, ei ridică un cloașter (fortificație), pe vremea când puterea era în mâinile unui "comes" săsesc, Laurențiu. Așezarea "cavalerilor Maicii Domnului a teutonilor" din Ierusalim, călugări-ostași, îngrijitori de spitale, ocrotitori de pelerini, auxiliari prețioși este un fapt de cea mai mare importanță pentru "rostul românesc" (Iorga), la începutul secolului al XIII-lea. Din Țara Bârsei, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politică a Țării Românești și Moldovei. Un drum comercial unea Moldova cu Polonia, de-aici vasalitatea Moldovei, urmărită de Polonia, deoarece drumul de negoț spre Marea Neagră traversa Moldova. Drumul comercial al Țării Românești începea în Ungaria (în Transilvania, erau orașele săsești) și continua spre sud-est, pe traseul Brăila-Chilia, și spre sud, pe ruta Vidin-Marea Adriatică, consecința fiind vasalitatea țării, urmărită de Ungaria în scopul de a controla drumul de comerț ce unea Sibiul și Brașovul cu Brăila și Chilia. În concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de ei: un șnaps de mere/pere, cam la 45 de grade și un lichior de zmeură, la numai 30 de grade. Frumos gest! Noi le-am dat în schimb apă minerală "Borsec" și "Tușnad", "Untdelemn de la Bunica" și salam săsesc. Am înțeles că nu se mănîncă mai bine acolo: ce am găsit în alimentarele lor, în mare, există și aici. Rafinamentul lor rămîne o iluzie. Fantezia culinară a austriecilor nu șochează și nici măcar nu atrage atenția. Însă mă bucur că
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nor de nor se-nșiră). Acest gen de descripții, în general succinte și nu întotdeauna convingătoare, se va mai regăsi în paginile cărții, alături de mici elegii, melancolii ușoare sau mai grave, stampe "din țara landurilor", elegii amnășane unele "în dialectul săsesc din Amnaș/Sibiu" sau basme mortale, dar umoristice, despre "cartofii singuratici/ în pantofi pâș pâș/ peste străzile orașului/ ba da ba da!" sau "vrăbiile/ (ce) pocnesc/ de pe case/ moarte de râs -/ ba da ba da!". Nu lipsesc nici notațiile amare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]