1,126 matches
-
și jalnice de vulturi urubu, lunga, nesfârșita călătorie prin deșertul roșu... Tresări. Mașina se oprise. Erau în Japonia: case cu decorație fragilă de fiecare parte a drumului și, în case, chimonouri furișate. Șoferul vorbea cu un japonez îmbrăcat într-o salopetă murdară, pe cap cu o pălărie de pai, braziliană. Apoi mașina porni din nou. - Spus numai patruzeci kilometri. - Unde eram? La Tokio? - Nu, Registro. La noi toți japonezii venit aici. - De ce? - Nimeni știut. Ei galbeni, domnu d'Arrast. Pădurea începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de lucru, în mijlocul unei cuvîntări la cel de-al XIII-lea Congres, în fața microfoanelor Sălii Palatului, apoi într-o mulțime de vizite diplomatice alături de lideri din tot felul de țări ale Lumii a Treia, sau echipat cu cizme de cauciuc, salopetă și cască de protecție turnînd primul cancioc de beton la temelia unei noi ctitorii a Epocii de Aur, flancat de macarale gigantice și, nu în ultimul rînd, în poza alb-negru retușată în care chipurile iei parte în primele rînduri la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
În acea zi, toți sfinții trec prin fața celor mutați din lumea asta Într-un fel de defilare sau procesiune tăcută și demnă, cum se mai Întâmpla uneori de l Mai sau 23 August, Îmbrăcați În sutane albe, un fel de salopete de sărbători și luminați de aura aceea a lor care Îi și deosebește de restul lumii și care, la o adică, Îi scutea de impozite și chiar de vize În caz că ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Road și proprietatea înfloritoare a antreprenorului parvenit. — Când fiicele mele și Maddy cu Martha erau mici, Ramona punea în scenă tot felul de parade și ceremonii pe gazonul acela imens al lor. Erau niște mici spectacole, cu fetele îmbrăcate în salopete și costume de animale. Le lăsam pe Linda și Carol să participe, deși știam că Ramona e ușor dezechilibrată psihic. Când fetele au crescut - adică în adolescența lor -, spectacolele au devenit stranii. Ramona și Maddy se pricepeau la machiaj, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
om sincer! Prietena mea, dacă ar fi fost acolo, ar fi avut mână liberă de la mine să se îndrăgostească de Raicopol. "E un om sincer" i-am șoptit unui tip din apropiere, cu o scară, cu o pompă și-o salopetă de zugrav, iar ăla s-a uitat la mine cu o scârbă inimaginabilă... - Lasă gargara, măi, idiotule. Rade, mai bine, ce s-a-ntîmplat! - Cum ce? Omul tavanelor a prins să mă fixeze cu o scârbă indescriptibilă, n-auzi?... Iar între timp
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
neajutorată. Râsul ei era contagios, așa că Susan a început și ea să zâmbească privindu-și familia adoptivă și gândindu-se că, dacă Dumnezeu se milostivea, viitorul lor împreună avea să fie unul stabil și fericit. Și-nc-o salopetătc "Și‑nc‑o salopetă" Julia a băgat mâna în sacoșa de la Kent and Carey și-a scos o salopetă de bebeluș, în dungi alb-albastre, împreună c-o tichiuță din bumbac asortată. —Aaaaa, te face să te gândești la un copil al tău, nu? îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
familia adoptivă și gândindu-se că, dacă Dumnezeu se milostivea, viitorul lor împreună avea să fie unul stabil și fericit. Și-nc-o salopetătc "Și‑nc‑o salopetă" Julia a băgat mâna în sacoșa de la Kent and Carey și-a scos o salopetă de bebeluș, în dungi alb-albastre, împreună c-o tichiuță din bumbac asortată. —Aaaaa, te face să te gândești la un copil al tău, nu? îi zisese vânzătoarea în timp ce scotea etichetele. Nu, absolut deloc, i-a răspuns Julia cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zisese vânzătoarea în timp ce scotea etichetele. Nu, absolut deloc, i-a răspuns Julia cu un zâmbet scurt. Femeia o privise curioasă, de parcă Julia ar fi fost un monstru, un exemplar feminin anormal. Oare sunt anormală? s-a gândit Julia în vreme ce ținea salopeta suspendată în fața ochilor și-o învârtea ca s-o privească din toate unghiurile. Nu. Nimic. Nici cel mai mic fior în ovare. Pentru Julia, salopeta cu pricina nu reprezenta nimic altceva decât o piesă de îmbrăcăminte destinată uneia dintre creaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un monstru, un exemplar feminin anormal. Oare sunt anormală? s-a gândit Julia în vreme ce ținea salopeta suspendată în fața ochilor și-o învârtea ca s-o privească din toate unghiurile. Nu. Nimic. Nici cel mai mic fior în ovare. Pentru Julia, salopeta cu pricina nu reprezenta nimic altceva decât o piesă de îmbrăcăminte destinată uneia dintre creaturile alea minuscule, care plâng și se cacă din belșug. Oftând, femeia a așezat salopeta în mijlocul hârtiei albastre din cutie, după care a legat întregul pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu. Nimic. Nici cel mai mic fior în ovare. Pentru Julia, salopeta cu pricina nu reprezenta nimic altceva decât o piesă de îmbrăcăminte destinată uneia dintre creaturile alea minuscule, care plâng și se cacă din belșug. Oftând, femeia a așezat salopeta în mijlocul hârtiei albastre din cutie, după care a legat întregul pachet cu o fundă albastră splendidă. Indiferent ce-și punea în minte, Julia ducea la bun sfârșit și întotdeauna rezultatul era perfect, dar maternitatea i se părea o chestie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
A, și-am reușit să iau și un cadou pentru copilul lui Deborah, a adăugat Julia indicând, din cap, raftul pe care se odihnea cadoul. James s-a uitat în direcția lui, dar n-a părut deosebit de interesat. —E o salopetă, l-a lămurit ea. Știi, o chestie din aia care îmbracă bebelușul din cap până-n picioare. — Da, știu ce-i aia o salopetă, a remarcat James luând o felie de șuncă cu mâna și aruncând-o în gură. — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
odihnea cadoul. James s-a uitat în direcția lui, dar n-a părut deosebit de interesat. —E o salopetă, l-a lămurit ea. Știi, o chestie din aia care îmbracă bebelușul din cap până-n picioare. — Da, știu ce-i aia o salopetă, a remarcat James luând o felie de șuncă cu mâna și aruncând-o în gură. — M-am gândit să-i duc cadoul la spital... sau crezi că e un pic cam prea mult? —Să-l duci la spital? Expresia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
același ticălos 330 Ooo - la - la - auuuuuu 342 Un efort conștient 358 Un gogoloi sau doi? 371 Omul ghețurilor 384 Eu sunt Alison, du-mă-n zbor 397 Cele bune să se-adune, cele rele să se spele 409 Și-nc-o salopetă 421 Iubito, am venit acasă 434 Tati prostovanul 445 Sfârșitul unei dureri de ureche 467
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
curgerea sa printre oameni: persoane În halat alb intrau și ieșeau mereu, strigând agitate tot felul de nume și trântind cu nepăsare uși,grupuri de oameni discutând În șoaptă ori vociferând cu gravitate peste niște foi scrise. Cineva Într-o salopetă portocalie Împingea din celălalt capăt al holului o targă mobilă, pe care se afla lungită o femeie gemând. Mai văzu un cuplu de vârstnici care Încerca precipitat să-și facă loc prin mulțime, ca să prindă două scaune rămase neocupate și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care sperăm să jucăm Într-o zi rolul principal.) Sus, Îl găsesc pe Ben lovind barele pătuțului. Zâmbește larg, iar din gură Îi iese un firicel strălucitor de salivă care se Întinde și se contractă Începând de la extremitatea bărbiei până pe salopetă, bălăngănindu-se În Întuneric. — Bună, drăguțule. Ce fel de oră e asta, ia spune? Îl extrag din pătuț, iar el, copleșit de bucuria regăsirii, Își Încearcă un canin nou-nouț pe gâtul meu. Au. Nu mi-am dorit niciodată băiat. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
leagăn cam cum Își Îndeplinesc Îndatoririle de mame, În general: ceva care se face În mod instinctiv pe bâjbâite, deși scopul acestui ceva pare magic de clar. Simt cum fiecare părticică din Ben se relaxează, greutatea sa se distribuie Înăuntrul salopetei ca nisipul până când Îl simt Întins uniform la pieptul meu. Trebuie să apreciezi momentul corect, trebuie să ghicești când s-a făcut trecerea de la moțăială la vis. Mă ridic și mă Îndrept cu grijă spre pătuț, Îi dau drumul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
scări azi-dimineață și părea În regulă, dar apoi Paula s-a Îngrijorat, iar el a devenit moale, așa că... — Da, Înțeleg. Nu cred că Înțelege. Trebuie să vorbesc calm și Încet ca să Înțeleagă. Vă rog să-l dezbrăcați. Îi dau jos salopeta cu Thomas Locomotiva, desfac capsele dintre picioare ale maioului și i-l trag peste cap. Pielea lui Ben e atât de albă, aproape translucidă, iar printre coaste se pot vedea săculeții plămânilor. —Și ce greutate are copilul? Câte kilograme are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
femeie lată În umeri, cu trăsături germanice și păr blond prins cu un ac la ceafă, supraveghea doi adolescenți care Începură să descarce butuci de argilă pentru modelaj. În interiorul atelierului deschis, cîțiva artiști lucrau la mesele lor de sculptură, cu salopete peste Îmbrăcămintea lejeră. Un tînăr spaniol arătos, al cărui organ genital impozant de-abia Încăpea În acoperitoarea specială pentru ședința de pozat, stătea În picioare pe un podium, cu o grație posacă, În timp ce sculptorii - cu toții amatori, judecînd după zelul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
către Estrella de Mar, cu marea tremurînd dincolo de bariera palmierilor, am trecut pe lîngă biserica anglicană, ai cărei membri tocmai se adunau pentru repetițiile corului. La atelierul de sculptură, un alt tînăr spaniol poza Încordîndu-și pectoralii pentru zeloșii elevi În salopetele lor de artiști. La cinematograful de vară alternau Le Regle du Jeu, al lui Renoir, și Singing in the Rain, cu Gene Kelly, iar unul dintre zecile de teatre anunța noua stagiune cu piese de Harold Pinter. În pofida asasinării familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
odată șovăielnic, să tragă limuzina pe tivul de iarbă. Niciunul dintre ei nu era Îmbrăcat de petrecere; veniseră la vilă ca să supravegheze aprovizionarea cu băuturi și gustări. Pe marginea șoselei erau parcate două autodube de transport, din care oameni În salopete albe descărcau stative cu pahare și pachete cu fețe de masă. Sanger trecu pe lîngă ei ținîndu-se cu o mînă de părul argintiu și Întinzîndu-și gîtul În Încercarea de a vedea dincolo de mașina lui Cabrera. Indiferent cine Îl Împușcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se uită peste creștetul celui care îi pusese întrebarea, către spălătorie și pompele de benzină. Ziua sclipea ca o oglindă curată, în care se reflectau arbori, un șofer care făcea plinul și un angajat al benzinăriei. Dintr- odată, tipul în salopetă ridică brațele și-ncepu să le bată ca pe niște aripi în jurul capului. Omar se pornise de mult spre ușă, când o voce strigase dinspre tejghea: „Afară arde! Arde în câmp!“. O combină care secera grâul se-aprinsese ca o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am. E un fel de urgență. Nu durează mult. O urgență? Ce naiba mai era și asta? Traversă holul și deschise ușa de la bucătărie. Acolo îl văzu pe Edward punându-și semnătura pe o tastatură electronică ținută de un bărbat în salopetă de livrări. —Edward, ce se întâmplă? Păru să se albească la față. —A, dragă. Pot să-ți explic. Pur și simplu trebuia să scăpăm de ele. Ocupau prea mult spațiu; stricau tot apartamentul. Așa c-am făcut-o. Au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în birou de aproape un an. Ai spus că o să le desfaci, dar n-ai făcut-o niciodată. Așa că domnul ăsta drăguț le-a încărcat în camion și acum se îndreaptă spre gunoi. Maggie îi aruncă o privire bărbatului în salopetă, care se uita în pământ. Abia acum își dădea seama ce se întâmpla. Dar nu putea să creadă. Trecu pe lângă Edward ca o furtună, deschise brusc ușa biroului și, într-adevăr, spațiul din colț era acum liber, partea de covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar fi vrut să ne vadă mai bine. —O! Frida 1 și Diego 2! Ce romantic! gânguri ea. Pentru că tocmai fusesem În Mexic, nu fusese dificil să Îmi pun la punct rochia flamenco roșie În stil Frida Kahlo. Hunter purta salopeta pătată cu vopsea pe care o crease chiar el. —Eu, pe de altă parte, mă bucur de noaptea mea ca un dependent de cocaină. Trebuie să veniți jos să Îl cunoașteți pe Milton, de care vă spuneam În Careyes. Decoratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care avea un imens pliseu din mătase la gât. — Ne distrăm super, spuse ea. Absolut nimeni de la New York, că sunt cu toții În Antigua, amărâții. În clipa aia intră agale Lauren, urmată de un adolescent Înalt și arătos. El era În salopetă de schi, cu bretelele Împinse nonșalant jos de pe umeri. Claia de păr blond Îi ajungea până În ochi, acoperindu-i pe jumătate fața, ceea ce Îi dădea un aer și mai cool. Nu putea să aibă mai mult de cincisprezece ani. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]