2,877 matches
-
Tel. 0720309897. Vând frigider Arctic, preț negociabil. Informații la telefon 495560. Vând lentile de contact, cosmetice și produse de vestimentație, calitate italiană. Tel. 0723775309; www. italystyle. go. ro Vând corturi clasice iglu High peak, modele ce nu sunt în țară, saltele cu pompă electrică, saci de dormit. Tel. 435576. Cumpăr cărți, orice limbă, orice vechime. Telefoane 242318, 0727834832. CUMPĂR FRIGIDERE, COMBINE DEFECTE ȘI FUNCȚIONALE, 200 000-1000000 LEI. TELEFON 0724754755. Mașini impecabile la second-hand, la prețuri imbatabile. Intră pe: www. autonelu. go
Agenda2005-26-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283869_a_285198]
-
nu l-ar fi apăsat această boală". "Turcii au mare frică de acest Domn.”" Același medic scria despre moldoveni că "„sunt oameni viteji (valenti homini) și oameni de fapte (homini de fatti), nu de fraze și nu de stat pe saltea (so li pimazi), ci în războiu”", iar țara locuită de aceștia "„este roditoare și foarte plăcută și bine așezată, bogată în animale și în toate roadele. Grâul se seamănă în aprilie și mai și se adună în august și septembrie
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
Constantin Țoiu Va să zică șeful trebuie să doarmă cu fața în sus, să-și țină șira spinării ruptă, bine lipită de saltea, să i se sudeze. De aia revarsă el acest torent de sforăieli. M-am resemnat. Voi rămâne treaz până la ziuă... Pe la două, apar în camera oficială păstrăvii înotând; păstrăvii crescătoriei pe care i-am văzut ieri. Circulă în bancuri mari
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
că există unele femei lipsite de scrupule care îi spun fiecărui bărbat în parte că el are cel mai mare penis pe care l-au văzut vreodată. Știți ce vreau să spun: așa li se pare normal. Se lipesc de salteaua patului, își măresc ochii făcând pe îngrozitele în fața bărbatului în cauză și chițăie: —Doamne! Să nu-ți imaginezi că te-apropii de mine cu monstrul ăla! Ce vrei să faci? Vrei să mi-o tragi sau să dărâmi ușa? Tactici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă refer. Genul de euforie pe care îl simți o dată sau de două ori în viață. — Da, am spus, sigur că da. Adam s-a apropiat, i-a scuturat piciorușul lui Kate, apoi s-a așezat lângă mine, pe pat. Salteaua aproape că s-a lipit de podea, dar nu contează. —Claire, a zis el uitându-se implorator la mine cu ochii ăia ai lui de un albastru intens. Aș vrea să-ți explic ce e cu prietena mea și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Vise cu animale grotești îi năpădiră somnul cu intenția de a-l devora, încât dimineața s-a trezit mai obosoit decât se culcase. Simona, după ce primi formele de externare, privi cu grijă de jur împrejur, cercetă noptiera, se uită sub saltea, sub pernă; nu voia să uite nimic. Era hotărâtă să ia cu dânsa tot ce considera că îi aparține din această rezervă, în primul rând noaptea trecută cu toate ale ei. Ieși pe porțile spitalului, neștiind dacă sub tălpile pantofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
psihanaliză, magazine cu haine frumoase pe care puteam să mi le cumpăr. Într-o noapte, Angelo nu a dormit deloc. Pe la 4, m-a trezit și pe mine. Aveam fiecare camera lui, dar el venea din când în când cu salteaua și o instala lângă patul meu de o persoană. „Nu se mai poate așa. Eu nu mai suport“, mi-a zis, „încă o relație de doi-trei ani urmată de o despărțire penibilă. Hai să facem copii sau hai să ne
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
adepții lui Isis Dezvăluită, ca să le explic faptul că taina tainelor nu mai trebuia să fie căutată, că lectura vieții nu ascundea nici un sens subteran și că totul era acolo, În pântecul tuturor Liilor din lume, În camerele clinicilor, pe saltelele de paie, pe prundurile râurilor și că pietrele care ies din exil și sfântul Graal nu-s altceva decât niște mici maimuțe care țipă cu cordonul ombilical atârnându-le și doctorul dându-le palme peste fund. Și că Superiorii Necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu cea mai mare dragoste, își păstrase fiecare piesă din setul de masă Crown Derby pe care îl primise ca dar de nuntă în urmă cu patruzeci de ani. Doamna Duffield adora confortul. Și nu-i plăcea să doarmă pe saltele așezate direct pe podea pentru ca buștenii planetei să fie cruțați de la a fi transformați în ramă de pat. Așa cum nu agrea ideea să ia loc pe „scaune“ făcute din lăzi de piersici reciclate. Și, cu atât mai puțin, nu aprecia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nașterea. Păi, acum e deja cam târziu, a mârâit Amanda, gândindu-se cu jind la fotografiile din broșura de lux care înfățișau apartamentele private ale spitalului; la paturile cu baldachin, ale căror draperii din damasc și magnifice paneluri sculptate ascundeau saltele ajustabile prin simpla apăsare a unui buton și multe alte echipamente de ultimă oră la care NASA abia dacă putea să viseze; la minibarurile retro umplute cu șampanie și la băile uriașe, ca de hotel de lux, dotate cu căzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Joss? —Oportunități Globale la Ferme Organice, a lămurit-o Joss nerăbdător cu aceeași tonalitate scâncit-nazală. M-am înscris în ’95. Am lucrat în vacanțe în Bosnia, Tibet, Slovenia, în Țara Galilor și-n Albania. Pot să spun „Trebuie să scapi de salteaua de paie“ în șapte limbi diferite. —Îmmm, a spus Alice, încercând să dea senzația că e impresionată. Dar nu ai niciodată, ăăă, chef de ceva mai puțin... extenuant? N-ai chef să zbori undeva, pe o plajă sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe lângă clădiri joase cu verande lungi unde bărbați, femei și copii stăteau așezați pe scaune joase. O cățea pechineză gravidă stătea Întinsă pe un scaun verde de plastic. Comercianții Îi invitau pe trecători să intre să vadă oferta de televizoare, saltele, casetofoane, oale electrice de fiert orez, frigidere liliputane. Magazinele erau deschise tot timpul pentru că nu știai niciodată când se hotărau micii parveniți să-și ridice standardele achiziționând produse de asemenea calitate. Câteva străzi mai Încolo, prietenii mei trecură prin cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry o urmări pe Marlena plecând Împreună cu fiica ei. Era prea zguduită ca să poată vorbi, respinsese cu un gest al mâinii toate Întrebările sau scuzele lui. Plasa făcută franjuri fu Îndepărtată, cearșafurile distruse la fel, iar el rămăsese acum singur. Salteaua udă și fără cearșaf Îi amintea de un episod rușinos din copilărie. „Ce naiba a fost În mintea ta?“ Îl Întrebase mama lui și-i strigase Marlena. Simți cum Îl ia durerea de cap. Nu putea să doarmă, așa că stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ele pătrundeau numai niște crâmpeie de lumină. Drumul se continua În sus și la stânga, dar prietenii mei Îi văzură pe doi dintre bărbați sărind din camion și apropiindu-se de un zid de tufișuri și alte Încrengături de grosimea unei saltele, pe partea cu muntele. Cel mai Înalt dădu semnalul, iar Împreună apucară niște plante agățătoare și, cu o sforțare, le ridicară ușor. Vegetația ridicată se dovedi a fi o poartă de verdeață, bucăți și crengi de arbuști, ferigi, bambus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de pedalat pe bicicletă, ceremonia transei, exaltarea apropiatei salvări, iar acum un salt Într-un abis la fel de adânc precum cel care Îi Împiedicase să părăsească Locul Fără Nume. Fără a mai avea de adăugat ceva, s-au Îndreptat fiecare spre salteaua lui pentru a plânge sau a se ruga sau a blestema până când uitarea se va instala, cruțându-i. Oamenii din Armata Domnului stăteau ghemuiți Într-o altă zonă a taberei, fumând țigări de foi și bând apă fierbinte. Ultima emisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
temeinic ca Felicia să doarmă cu perechea de chiloți sub pijama. Dacă nu-l socoteai și pe abjectul Coco, o flenduream câte trei sau câte patru în cameră (în funcție de paza de la poartă și dispoziția colegei din Mizil): paturile păreau supraâncărcate, saltelele se lăsau printre droturi și doar un student poate să spună cum te-odihneai în condițiile astea. Din toate punctele de vedere, Felicia părea tovarășul ideal de drum prin studenție. Drăguț, educat, potolit - nu punea niciodată întrebări complicate. Cuvintele „sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gata să-ți cadă în cap pe gheața de la „Floreasca“ sau „23 August“.) „Dar nu-asta mă interesează. Maria, ce poți să-mi mai zici despre ea?“ „Ai o lupă?“ Mihnea atâta aștepta: o avea deja pregătită; a scos-o de sub saltea. L-am privit câș. „Ce, mă, fiecare cu-ale lui!“, a sărit el, „Măcar așa nu se sparge! Ce, tu nu ții planurile lu’ bunică-tău în frigider?“ Maria a început să plimbe lentila ușor, de la stânga la dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înțeleg eu cum ți-a ieșit poza asta.“ „Exact. Acum e rândul tău. Ce-ai vorbit cu Scurtu? Și, mai ales, ce căutăm la Constanța?“ Am sărit în pat, cu Maria după mine. Aveam un pat solid, urât, turcesc, cu salteaua cât jumătate de cameră; puteai să urci și-un elefant pe el, tot nu ceda. Paturile astea noi nu se mai făceau cu somieră, nici cu droturi. Nu riscai să le găsești dimineața deșălate sau să-ți sară un arc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceda. Paturile astea noi nu se mai făceau cu somieră, nici cu droturi. Nu riscai să le găsești dimineața deșălate sau să-ți sară un arc sub fund; lipsea până și cadrul. Când te plictiseai de ele, nu umblai la saltea, să-i schimbi arcurile sau s-o înfunzi cu lână; mergeai la magazin și schimbai patul cu totul. Priveai altfel lumea din ele: parcă te îmbarcai pe-un transatlantic. „Vrem să prindem și noi marea, după cutremur. Atunci ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și călduroasa Emilia sau de la aseptica și frigida Doamnă T., aș răspunde fără ezitare: Emilia.“ Maria mi-a tras un genunchi pe sub masă. Meritam o corecție. S-a abținut însă, și-a continuat cu întrebările: „Bun, am priceput filosofia de saltea. Unde se-afla scrisoarea?“ „Într-o altă ediție a aceluiași roman. În vara lui 1933, «Naționala Ciornei» a tras un supliment de tiraj la Patul lui Procust, doar pentru uzul bibliotecilor. După hârțoagele oficiale, 100 de exemplare; după informațiile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe-un ecran de calculator din anii ’90. Maria nu renunța la tabieturile ei. Indiferent pe ce dormeam, locul se transforma într-un câmp de bătălie. Putea să fie patul dublu, triplu sau King Size; rotund, pătrat sau oval; cu salteaua ortopedică (turcească, de import), burdușită cu lână (ca pe vremea bunicilor), sau umplută cu apă (made in USA). Dimineața, ne trezeam amândoi pe partea mea, lipiți unul de altul, pe-o porțiune de 20 de centimetri. Războiul se purta calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
delicată și tricefală care se odihnea în așternuturi conținea niște imperfecțiuni, corpul ei se rupsese în câteva bucăți de nerecunoscut sau poate doar crescuse peste noapte, ca vrejul de fasole al lui Jack. Vârtejuri de oase albe se roteau deasupra saltelelor, degete pline și chitinoase țâșneau în snopi de boabe de după pături, revărsându-se pe marginea patului. Copilașii purtau membre nepotrivite, tulpinile brațelor atârnau, iar capetele nu semănau: unele crescuseră mari și împlinite, altele mici și îndesate, ca niște păstăi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
el desenul ipotetic al frumuseții, nici un corp nu se distingea din masa informă de stofe bleumarin. Matricola și cordeluțele așezate corect pe cap îți dădeau un sentiment prematur de nevroză. Când se striga catalogul, corpurile țâșneau în aer ca niște saltele, strivind și ultimele porțiuni de spațiu unde ți-ai fi putut odihni privirea. Clasa mirosea teribil, a lână, cerneală și petrosin. În facultate, lucrurile au stat încă mai rău. Stafiile crescuseră, unele dintre ele aveau acum poșetă și ochelari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
odată vreo trei muncitori de la depou să pună un fotoliu în ea, ca un obstacol redutabil, greu de înlăturat. Cerșetorul îl luase însă ca pe-o invitație la confort, și, după ce trecuse cu el prin ușă, și-l instalase lângă saltea, unde-l găsiți probabil și astăzi. După povești, ajungeam la vremea realizărilor. Fiecare se lăuda cu performanțele din luna respectivă: o plată la RENEL, un măturat de frunze, o siguranță reparată în pivniță. Mințeam copios, abundent, inventând bătălii în folosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îndesate cu vată și bucăți de ziar, draperia trebuia crăpată, iar mobilierul îndepărtat din dormitor. Rămânea doar strictul necesar: ferestrele și dulapul de haine cu patru compartimente. Până și patul fusese demontat și înlocuit cu un cadru metalic și două saltele urcate pe-o somieră. Doar așa Maria se liniștea. Însă teama ei cea mai mare, aceea de-a nu ști cu-adevărat ce gândesc, strălucea acolo, foaie cu foaie, pagină după pagină. Deschideam uneori câte-un catalog de evaluare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]