9,763 matches
-
din spatele ușii. Didier se felicită în gând că n-a ales să facă o carieră în poliție: e o meserie prea periculoasă. E ora 10.50. Didier iese din lift. Ține în mână un buchet splendid de zece cale. Se salută amical cu Patrick, care încalcă de data asta consemnul și nu verifică florile cu detectorul de metale. Sună la ușă. Lionel întreabă, fără să aibă curaj să se uite pe vizor: — Didier, tu ești? — Eu, domnule. Lionel deschide ușa. Didier
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
oară pe Robespierre. Lionel, care pregătise un frumos bacșiș de zece euro pentru Didier, strigă după el: — Așteaptă! De ce te grăbești? Să nu ne confunde, apucă să-i răspundă picoloul înainte ca liftul să se prăvălească spre parter. Lionel îl salută pe Patrick - pe care nu știe de unde să-l ia - și închide ușa. Începe să aranjeze decorul pentru marea vizită. Trage masa în mijlocul camerei. De-o parte și de alta a mesei, pune două scaune desperecheate: al lui mai scund
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dar eu nu puteam să-l uit pe fostul. Timp de 3 săptămâni nu am vorbit deloc, efectiv, efectiv deloc; după trei săptămâni ne-am Întâlnit În [...]. Eu nu am putut să mă uit În ochii lui, el m-a salutat, dar eu nu am putut, și Într-o seară mi-a trimis un mesaj: „Iartă-mă că te deranjez, dar schimbă-ți numărul de telefon, pentru că nu mă pot abține să nu te sun,” cred că era ceasul vreo 04
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
urmează, știe să își încrucișeze genunchii într-o înclinare, ca la curțile imperiale britanice, în semn de slavă. pământul tău e teritoriul pe care îl străbați, el se supune inimii tale dacă drumul tău se supune rigorilor lui. marte te salută și îți asigură susținere în războaiele tale. jupiter este foarte mare, nu se deranjează, dar îți trimite un mesaj de felicitare pentru intenția ta și cartea ta frumoasă. saturn se învârte în jurul său până când credința sa se exprimă, crede în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
limpezim. În sfârșit, vom vedea pe parcurs. Gata, Nea Costică, mai lasă tablele și treci la treabă! COSTICĂ: Gata, șefule! Dă semn și-ncepem! (cei doi își iau tot tacâmul și ies.) REGIZORUL (spre culise): Toată lumea în scenă! (Intră interpreții, salută publicul, eventual fac semne amicale către cineva cunoscut din sală.) REGIZORUL: Bun! Rămâne cum am stabilit. Voi doi sunteți îndrăgostiții. Vă schimbați numele când e cazul. IERONIM: Păi nu ziceam să rămânem la unul singur? E mai simplu, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu spatele la sală. Blide, urcioare, căni, talgere cu pâine și fructe; aspect general de masă țărănească. În centru, așezați, Gând, Brăduț, Liana, Lioara, în straie de nuntă. GÂND: Să poftească oaspeții! APRODUL (la ușă, anunță): Măria Sa Hulpav-Împărat! HULPAV (trece, fără a saluta, direct la masă): Mie să-mi aducă un talger ca lumea, larg și adânc; eu am sosit de la drum flămând și însetat! (începe să înfulece din tot ce-i cade sub mână) APRODUL: Măria Sa Bolovan-Împărat! BOLOVAN (intră, brâncește Aprodul): Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și eu sunt, pentru tine, o adevărată providență, pentru că ai în fața cui te extazia! MICUL PRINȚ: Deocamdată văd că ești doar un vanitos ca toți vanitoșii. Mi se pare nostimă pălăria pe care o porți. VANITOSUL: O, e pentru salut. Salut cu ea când sunt aclamat. Din nefericire, pe aici nu trece nimeni. MICUL PRINȚ: Și cum știi că ești aclamat? VANITOSUL: Simplu: lovește-ți palmele una de alta. MICUL PRINȚ (aplaudă stângaci): E bine așa? VANITOSUL: Perfect. (afișează un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi-miu. Tablouri mari pe jumate de perete. Am văzut partea asta greacă și romană. Am fost la Euro-Disney, ne-am plimbat cu vaporul cu zbaturi, căpitanul făcuse o pasiune pentru copii. Când ne-am dat jos, ne-a și salutat și a tras o salvă de-aia, uuuu. În Tunelul groazei, la Casa fantomelor am mers doar cu fi-miu, noi, bărbații, lasă căcăcioasele astea, că le înțeapă inima. Era întuneric așa, groază, mai scârțâia câte o placă. Cică bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să clipocească prin făgașe... Costăchel se gândea că ar cam fi timpul să treacă pe la inginerul Cicoare, agronomul Liceului Bașotă, pentru că nu mai era mult până la vremea semănatului. „Mâine dimineață, primul drum îl fac la liceu... ” Bună dimineața, domnule inginer! salută Costăchel din pragul biroului. Bună dimineața, domnule primar! Da’ ce vânt te aduce pe la mine? Apoi, cel flămând mai trece pe unde o primit de pomană cândva... Vorba ceea: „Lupul, unde a mâncat cârlanul, mai trage și la anul.” Un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a răspuns agronomul, vădit surprins. „Cine o fi omul acesta? Vocea parcă îmi este cunoscută... Aaa! Îi fostul primar Costache Vultur”. Nu mă mai cunoașteți, domnule inginer? a întrebat Costăchel, intrigat de nedumerirea agronomului. Acum da, dar când m-ai salutat eram prins de gânduri și nu am băgat de seamă cine-i în căruță. Unde ai pornit? Am plecat de acasă de gura femeii - a glumit Costăchel. Dar nu mi-ai spus totuși unde ai pornit? La târg. Am de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
deplină s-a așternut peste platou și... Cum nu ne mișcăm noi de pe aceste scăunele, așa nu a mișcat nimeni în front... În fața colonelului se afla un zid de trupuri! ... Văzând asta, colonelul a rostit doar un „Bravo, ostași!” A salutat și a părăsit platoul. Mă tem să nu fi avut și o lacrimă în colțul ochiului... Când a amurgit binișor, ne aflam în tren, echipați de război. Destinația? Nimeni nu ne-o spus-o. Colonelul și ofițerii care ne-au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Nu-și mai aduceau aminte să fi râs de multă vreme așa. A doua zi, pe la prânzul mare, Petrache îl ajuta pe Costăchel să aranjeze căruța sub șopron, când s-au auzit bătăi în poartă. Au ridicat capul... Bună ziua! - a salutat sobru Tașmău, delegatul. Bună ziua! - au răspuns pe același ton Costăchel și Petrache. Cred că de la adunarea de la școală și până acum v-ați hotărât... Ne-am! - a răspuns scurt Costăchel. Ei! Ce hotărâre ați luat? Intrați? Ori nu? Unde să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care până atunci a sorbit - pur și simplu - cuvintele căpitanului, s-a ridicat vioi. Zâmbetul tâmp îi trăda gândul: „Aha! Al nostru-i! Nu scapă el de mâna partidului!”... Căpitanul - fără a mai sta pe gânduri - a ieșit, uitând să salute... Costăchel a rămas în prag, lăsând gerul să-i răcorească fruntea. Ardea ca un vulcan! Ce au vrut de la tine, Costăchele? - a întrebat Măriuca. Costăchel s-a lăsat să cadă pe laița de lângă sobă și - oftând ca un înjunghiat - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fac loc pe priciul meu. Îți mai aduci aminte de prietenul meu - sergentul Boldur Petrache? Îi și el aici... Doamne Dumnezeule! Și el?... Când l-a văzut Petrache pe Brad Filip, a sarit în poziție de drepți, gata să-l salute militărește. De voie, Petrache! - l-a liniștit Costăchel, în stil cazon. Nu-mi vine să cred ceea ce văd - s-a scuzat Petrache fâstâcit. Să-i facem loc lui Filip între noi. Să fim împreună ca altădată... S-au întins pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îmbrățișez, Mona!" După pensionare, tatăl ei, ca fost mecanic de locomotivă, era prezent în gară aproape în fiecare zi. Nu se putea lipsi de plăcerea de a privi trenurile care soseau și plecau din gară; în plus, își revedea și saluta foștii lui tovarăși de muncă, mecanici de locomotivă, care pe lângă binețe, ștergându-și mâinile de unsori și reziduuri de cărbune, îl îmbrățișau cu toată căldura, întrebându-l de sănătate. Acum, când își aștepta fata, se lipsi de plăcerea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și sunt sigur că vei birui. Cât privește doctorul Iftode, voi mai vedea. Cei doi se despărțiră după îndelungi discuții, ca doi prieteni. * După câteva zile, când Teo intră în cabinet, îl găsi pe scaunul său pe doctorul Iftode. Se salutară reciproc, cu o răceală care prevestea că relațiile lor sunt pe punctul de a fi puse la congelat. Cel din urmă răsfoia niște hârtii, preocupat vizibil de funcția recent dobândită. Vestea schimbării din funcție a doctorului Teodoru făcu înconjurul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lui. Din vorbă în vorbă, văzând că domnul din preajma sa îl acceptase ca partener de discuții, Răducu îi spuse: Nu vreți să fiți tăticul meu?" Domnul rămăsese stupefiat. Când apăru Simona, și-i ceru lui Răducu să o însoțească, băiețelul salută pe amabilul domn și-i întinse mâna pentru a-și lua la revedere, ca între bărbați. Domnul necunoscut răspunse gestului lui Răducu și la rândul său îi întinse și el mâna. Era un semn de curtoazie. Se uită în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Stilul autoritar: îngrădește activitățile, se regăsește o tendință de abandonare a responsabilităților, se simte absența inițiativei, duce la apatie sau iritabilitate, se creionează tendințele de dezintegrare a colectivului. Stilul democratic: favorizează aptitudinile, stimulează interdependența subordonaților, încurajează inițiativa, se simte intervenția salutară a colectivului în momente de criză. 203. Care sunt etapele realizării unui proiect: de la idee la proiect (management activ)? R: Ideea devine proiect când sunt cunoscute și definite: Ø Situația existentă Ø Unde se dorește a se ajunge Ø Demersul
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
de multă vreme singur și fără prea multe legături sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața oglinzii sale, așa cum s-ar înfățișa în fața unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată, când se afla acolo, privea acea față omenească cu un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prin acordul lor, pot modifica și chiar desființa temporar, În interesul lor privat, limitele pe care legea le prevede cu privire la exercitarea dreptului de proprietate. Pentru conflictele ce pot apărea cu privire la această formă a limitării proprietății, recurgerea la procedura medierii este salutară. Pentru ca acordul părților să fie opozabil terțelor persoane, care la fel ar putea avea un interes privat cu privire la un bun imobil, este necesară Înscrierea actului care conferă dreptul de proprietate În cartea funciară, care este un mijloc de publicitate imobiliară
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
că poate a avut halucinați, că totul este o glumă, o Întâmplare ce nu poate fi crezută. Au trecut doi ani de la acel eveniment, timp În care ea, străina, a Învățat destul de bine limba italiană, șia făcut prieteni și se saluta cu bătrânii din cartierul respectiv, pentru care chipul ei devenise familiar. Chiar și câinii Îi cunoșteau pasul și nu o mai lătrau ori de câte ori se afla În preajma lor. Cu toate acestea, a rămas tot străină În această țară, În acest orășel
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de facultate: Valentina și Nadejda. Erau din același sat. Împreună erau când le-am cunoscut prima dată, nedespărțite au fost toți anii de studii și acum, peste mulți ani, din nou le vedeam împreună. Mă apropiasem de ele ca să le salut. Mare a fost bucuria reîntâlnirii noastre! Nu mai dormisem în acea noapte. Ne povestisem multe lucruri interesante despre familie, muncă, foști colegi ș.a. Mai târziu, ajunsem și la tema credinței. Ne întrebarăm ce ne făcuse să ajungem la credință. Una
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nespus de mult și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o zi la fel de interesantă și la școală, în clasă avea multe prietene, cu care se juca și se împăca bine. Era în clasa a treia. Când ajunse la școală, exact la ușa de la intrare, Alexandra se întâlni cu directorul școlii. Salutându-l cu „Hristos a Înviat!”, copila se feri frumos într-o parte, așteptând ca acesta să treacă. Directorul o privi, fără să-i răspundă la salutare, și o întrebă cum o cheamă și din ce clasă era. Copila îi spuse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]