2,112 matches
-
de bronz, închisese în soclul statuii divine vechile Cărți Sibiline, în care se spunea că era scrisă soarta Romei. Prin intermediul unor agenți, achiziționase treptat proprietățile învecinate și, folosind și terenurile confiscate de la Marcus Antonius, ridicase în jurul templului un fel de sanctuar, palatul imperial, cu terase în trepte, grădini, porticuri și atrii, soiuri rare de marmură, stucaturi și fresce pe bolți și pe pereți. Înainte de a fi surghiunit în îndepărtata Tomis, poetul Ovidius cântase măreția edificiilor, transformându-le, din inițialul palatium, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf strălucea templul lui Jupiter Latiaris. Noaptea, focul altarului său se vedea de pe muntele Tarracina, unde se afla sanctuarul megalitic al lui Anxur, și din Lavinium, de pe malul unde, după spusele lui Vergilius, debarcase Aeneas și se ridicase sanctuarul ezoteric al Celor Douăsprezece Temple. Preoții și poeții susțineau că triunghiul format de acele temple avea puteri magice, deoarece sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Acum, în vârf strălucea templul lui Jupiter Latiaris. Noaptea, focul altarului său se vedea de pe muntele Tarracina, unde se afla sanctuarul megalitic al lui Anxur, și din Lavinium, de pe malul unde, după spusele lui Vergilius, debarcase Aeneas și se ridicase sanctuarul ezoteric al Celor Douăsprezece Temple. Preoții și poeții susțineau că triunghiul format de acele temple avea puteri magice, deoarece sub ele, în adâncuri, zăcea un imens bazin de lavă, ape sulfuroase și vapori. Merseră până dincolo de Aricia, în pădure o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și plăcile sau cuiele carenei vor fi cufundate într-o baie de aur. Va fi o corabie de aur. Pe laturi vor fi minunate sculpturi de bronz, capete de lupi, pantere, monștri, simbolurile infernale ale misticii isiace. Pe khem, pe sanctuar, voi așeza un splendid cap al Meduzei, din bronz aurit; din punct de vedere astrologic, ea guvernează fascinanta zodie a Fecioarei în care te-ai născut tu, Augustus. — La Mendes, adăugă Imhotep, lângă aqenu, lacul sacru, pe o stelă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ieși din cameră, îl convocă pe comandantul Augustinienilor și-l anunță că urma să plece imediat la izvoarele sacre ale râului Clitumnus, în Umbria. Îi plăcea să călătorească, și adesea pleca pe neașteptate; vila din Umbria - în apropiere de vechiul sanctuar aflat lângă izvor, înconjurat de sălcii - era, în fiecare an, ținta scurtelor sale vacanțe, așa încât plecarea lui nu alarmă pe nimeni. Îi porunci lui Lepidus să vină cu el; îi transmise surorii lui să-i urmeze în liniște, împreună cu grosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mediu, cu ura lui ideologică și furturile de lespezi de piatră, cărămizi și țigle. Din superbele edificii augustiniene avea să rămână prea puțin: descrierile istoricilor și minuțioasa reconstituire arheologică. Din cele cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite fragmente de marmură îngrămădite la întâmplare, care așteaptă o reconstituire. Interiorul palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dușul ultramodern cu pulverizare în ploaie, sauna și camera cu aburi din baia principală. Nicio persoană întreagă la minte, cel puțin. Tocmai de-aia Adriana a trebuit să se îmbrace și să fugă cât mai repede: în numai patru ore, sanctuarul ei lustruit devenise un câmp de luptă. Nu că nu-i iubea, nu despre asta era vorba. Tatăl ei era bătrân și, în acest moment al vieții lui, mult mai blând decât atunci când Adriana era copil. Părea mulțumit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca unchiul Fermín, nu mistică. — Bine, o să vedem! - puse punct mătușa. VII „Ah, Orfeule! - zicea odată ajuns acasă Augusto, dându-i lapte cățelului -. Vai, Orfeule! Am făcut pasul cel mare, pasul decisiv: am intrat în căminul ei, am intrat în sanctuar. Știi ce-nseamnă să faci un pas decisiv? Vânturile sorții ne împing și toți pașii noștri sunt decisivi. Ai noștri? Oare pașii aceia sunt ai noștri? Mergem printr-o pădure încâlcită și sălbatică, Orfeule, fără poteci. Poteca ne-o croim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu el, ci, confuz, într-o ceață oceanică, fără trăsături distincte, încă îl străvăd într-un moment în care mi s-a revelat, pe când eram foarte micuț, misterul limbajului. În casa mea părintească din Bilbao era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului, unde noi, copiii, nu eram lăsați să intrăm, pentru ca nu cumva să pătăm pardoseala ceruită sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
semănat groaza pe toate străduțele astea până când a murit În chinuri cumplite. Într-una din curți zări ruinele unui palat construit de copii din lăzi și cutii de ambalaj stricate. După care observă că pe zidul sinagogii Izbăvirea Sionului - micul sanctuar al comunității din Meshed - se lăfăiau câteva lozinci și se opri să le studieze: „Amintește-ți sâmbăta Întru sfințenia ei“. Fima avu impresia că descoperise o greșeală gramaticală În text, dar se alarmă pentru că nu era foarte sigur. „Kahana va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ajuns până În negrăit de uimitul nostru oraș. Limba mea, care pare mai curând făcută din cărămidă, a mai pomenit de furtul talismanului Zeiței. În inima Yunnanului e un lac de taină; În miezul lui, o insulă; În buricul insulei, un sanctuar; În sanctuar strălucește idolul Zeiței; iar În diadema idolului, talismanul. Nu mă Încumet să zugrăvesc juvaerul care Își are sălașul Între cele patru ziduri. Am să vă atrag doar luarea-aminte că el e tăiat În jad și e cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
negrăit de uimitul nostru oraș. Limba mea, care pare mai curând făcută din cărămidă, a mai pomenit de furtul talismanului Zeiței. În inima Yunnanului e un lac de taină; În miezul lui, o insulă; În buricul insulei, un sanctuar; În sanctuar strălucește idolul Zeiței; iar În diadema idolului, talismanul. Nu mă Încumet să zugrăvesc juvaerul care Își are sălașul Între cele patru ziduri. Am să vă atrag doar luarea-aminte că el e tăiat În jad și e cu totul transparent, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar păstra vreme de douăzeci de ani departe de murii templului ar putea Împărăți În taină peste lumea Întreagă. În zadar vom face Însă asemenea presupuneri: de la primii zori ai timpurilor până la ultimul lor amurg, juvaerul rămâne va neclintit În sanctuar, deși În prezentul trecător un fur Îl tăinuiește de optsprezece leaturi. Înainte-stătătorul preoților l-a Însărcinat pe magul Tai An să dea de urma juvaerului. Se știe că el a așteptat o conjuncție favorabilă a astrelor, a Împlinit cele cuvenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plonjat peste fur și i-am făcut felul. Știam că odată și-odată aveau să mă salte. Dar trebuia să recuperez talismanul. L-am tăinuit În gura răposatului. Acum se află În drum spre patrie și se va Întoarce În sanctuarul Zeiței, unde tovarășii mei vor da de el când vor incinera hoitul. Apoi am căutat Într-un jurnal pagina cu lichidări de stocuri de mobile. Erau două sau trei pe strada Maipú. M-am dus la una dintre ele. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
face de două parale grosolanele imitații care au fost deschise publicului (!) Într-un Luna Park din Orașul Etern și În cele mai acreditate târguri france din Orașul-Lumină. E demn de interes, deși eclectic, sincretismul lui Otto Julius Manntoifel, al cărui sanctuar cu Multe Muze din Postdam Îmbină casa-Încăpere, scena giratorie, biblioteca circulantă, grădina de iarnă, impecabilul grup sculptural, capela evanghelică, chioșcul sau templul budist, patinoarul, fresca murală, orga polifonică, casa de schimb, vespasiana, baia turcească și budinca. Oneroasa menținere a acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca niște regate de nopți prin sufletele nuntite în cuvintele cerului. Plecarea din atmosfera stăpânită a haosului, unde iubirea zăcea în adevăr, unde lacrimile îngropate de gerul flămând își duceau nemurirea de vieți pe drumurile fără întoarcere. Plecarea din țipătul sanctuar al omenirii, ce cu o nebunie de nori răvășiți mă împart pe mine în această chemare din urmă, unde nici un sărut nu ar putea să liniștească în sensuri, toate dramele colorate peste ninsorile sufletului. Să nu te întristezi, între noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
florile artificiale, dar ceva mai grele, fără să bănuiască măcar o clipă cît de plictisitor e scriitorul serios. În genul unui bolnav care vorbește numai despre dificultățile sale gastrice. Spre deosebire de Faulkner, care nu prea era german. Plămădea ținuturi, urși, Yoknapatawpha, sanctuare, nu doar terase pe munți vrăjiți În care să-și expună părerile În privința tuberculozei ca să cadă-n transă tuberculoșii. În ultimă instanță, William crea timp. Am avut norocul să mă nasc cu Înclinare spre muzică, teatralitate și tenacitatea de Învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a adăugat albul peretelui de calciu. Lucrarea e extrem de modernă: nuanțe subtil degradate, deformări de perspectivă, suprapuneri. Elementele figurative sînt acompaniate de semne abstracte ce-ar putea avea semnificația unor cuvinte, acte, situații. Părerea specialiștilor este că, datorită unității sanctuarului, este vorba de opera unui singur artist care a lucrat cățărat pe-o scară. S-a calculat că a pictat destul de repede: o jumătate de zi pentru fiecare dintre bourii enormi din sala „Taurilor” și două ore și jumătate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
același timp cu înfățișarea divină, deci cu harul; ceea ce îi făcea să cunoască și să simtă în profunzime întreaga amplitudine a religiei sublime pe care o profesau. Cu siguranță, din cunoașterea acelui popor provin aceia ce se pot numi slujitorii Sanctuarului; și de i-am fi cunoscut numai pe credincioșii vremurilor de început și sfintele lor adunări, deja am avea suficient pentru a înțelege cum trebuiau să fie Preoții lor. Așadar, se explică de ce pasajele care par ochilor noștri mai degrabă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lor, și de la care învățătura ecleziastică ar trebui să se dezvolte progresiv, ei nu au nici macar o idee despre ce vrea să însemne știința Sacerdotală, nu știu ce înseamnă a fi Sacerdot și ce urmează să învețe atunci cînd pătrund în școala sanctuarului. 26. Și este cu atît mai jalnic cu cît o astfel de lipsă a pregătirii corespunzătoare a celor care se înscriu în rîndul Clerului pentru a primi învățătura preoțească nu se oprește aici. Pentru că nu se poate construi acolo unde
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
unde terenul nu este solid, mai ales cînd este vorba de o doctrină precum aceea a preotului catolic, care presupune necesitatea de a fi creștin; cu toate că a fi creștin nu este decît prima treaptă a preoției. Rău este că elevii sanctuarului poartă în ei o nulitate de gîndire ecleziastică, dacă nu chiar ideile acestui secol, atît de bine însușite de ei, tocmai pentru că nu au beneficiat de o altă școală, adevărată, drept contrapondere, și prin aceste idei, spiritul secular se insinuează
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din școală a tuturor celor care nu sînt mișcați de sfînta dorință a dobîndirii acelei științe. O astfel de grijă se manifesta la începuturi, atunci cînd era mai ușor să alegi cu știință elevii care urmau să facă parte din sanctuar; pe atunci îți stătea în putere să ții seama de acel unic criteriu moral și, cu siguranță, se face deosebire între cei ce aveau chemare și cei ce nu aveau; iar tinerii înșiși care se apropiau de acea școală știau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de legi clare pentru a determina scopurile principale de întrebuințare a marilor bogății din posesia caselor religioase. Ca rezultat, Abații și alți superiori controlează, după bunul lor plac, finanțele cheltuite și veniturile încasate. 155. Dar cînd a pătruns feudalismul în Sanctuar, cum s-ar mai fi putut menține această prea sfîntă distribuire? Era în interesul domnului și, mai bine zis, al aristocrației violente la care se reduce feudalismul ca bunurile să se acumuleze în mîna marilor familii, în mîna celor puțini
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de Biserică; necredința se răspîndește; cei care urăsc Biserica o blesteamă și o înfierează; și, în cele din urmă, facțiunea conducătoare sau mulțimea, incitate de elementele subversive, trec la violență, spărgînd casele de bani ca să jefuiască aurul și ca să prade sanctuarul de comorile sale. Eu consider că este de dorit și folositor pentru Biserica lui Dumnezeu să nu alimenteze rațiunea acestor rele, evitînd să abunde în bunuri temporare și evitînd să împiedice înstrăinarea fie și a unei părți a acestora. 160
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dăunătoare prin legile civile dictate în spirit secular și profan pentru ca Biserica să fie protejată și să se bucure de tutela asupra bunurilor sale. Guvernul civil nu are simț ecleziastic și de cîte ori are ocazia se atinge de bunurile sanctuarului, iar prin spiritul său îngheață și stinge totul. Carol cel Mare și Otto I favorizau Biserica, dar nefericita domnie a feudelor (care depindeau nu numai de devoțiunea față de Biserică, dar și de politica doritoare să diminueze puterea nobilimii și în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]