1,125 matches
-
principal al sistemului tibetan constă în lărgirea și cultivarea minții printr-o mare varietate de cunoștințe. În ceea ce privește standardele avansate de educație seculară, programa școlară include teatrul, dansul și muzica, astrologia, poezia și compoziția. Cursurile de instrucție superioară includ arta vindecării, sanscrita, dialectica, artele și meseriile, metafizica și filozofia religiilor. Dintre aceste "cinci subiecte elevate", după cum mai sunt numite, ultimul este considerat fundamental. Sfinția Sa și-a început educația la vârsta de șase ani, iar la douăzeci și cinci și-a luat doctoratul în filozofie
Tenzin Gyatso () [Corola-website/Science/314773_a_316102]
-
2, supin și substantiv verbal, la fel ca si participiul, de sens pasiv cu sensul de verb tranzitiv și activ cu sens pentru verbele intranzitive. Hitita este cunsocută ca având un sistem verbal mai simplu decât alte limbi indo-europene, precum sanscrita sau greacă antică. Verbul avea următoarele sufixe: -,-ahh-” care înseamnă ,ceea ce înseamnă cuvântul de bază” sau ,a duce la aceeași structură”. Exemple de astfel de verbe sunt: ,sarazziyahh-”=,a pune în partea de sus”( ,sarazzi”=,sus”) -,-annăi-”, exprimă o persistentă
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
ani, este trimis în Anglia, împreună cu frații săi, să studieze acolo. În afară de engleză, stapânește bine franceza, greaca și latina. În 1893 se reîntoarce în India și ia contact cu cultura hindusă. Studiază textele sacre Upanișadele, Bhagavad Gita, Ramayana și învață sanscrita, hindi și bengaleza. Întors în patria natală, ia contact și cu realitățile politico-sociale locale. Stabilit la Calcutta, se decide să se implice în lupta pentru eliberarea Indiei de sub ocupația engleză. Joacă un rol important în trezirea conștiinței naționale, astfel că
Sri Aurobindo () [Corola-website/Science/320396_a_321725]
-
anul 6 Can, luna Zac, 11 Muluc, Pământul a început să tremure în continuu până la 13 Suen, când ținutul Mu, zguduit de mișcările din interiorul Pământului, s-a prăbușit sub ape. Numeroase popoare au dispărut odată cu Mu”". Tăblițe hinduse și sanscrite găsite în temple indiene și mănăstiri tibetane confirmă existența în vechime a unui continent sau a mai multor insule uriașe în zona Polineziei, "„numit tot Mu”". "Subiectul acestui capitol este continentul pierdut Atlantida pe care autorul îl localizează în Bahamas
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
si ei ar putea derivă din diferite rădăcini. De exemplu, s-a sugerat că numele poate derivă din slavă krepu rădăcină-cuvânt care înseamnă "puternic" sau "curajos". De asemenea, ar fi fost sugerat că Munții Carpați ar putea derivă din rădăcina sanscrita "Kar" care înseamnă " tăiat ", care ar da sensul de "munții stâncoși". Unii cercetători consideră că următoarele popoarele înregistrate în sursele antice corespund Karpiani lui Ptolemeu: Dacă este așa, locațiile lor ar putea implică faptul că carpii au migrat treptat spre
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
au numit planetă "Areos aster" (Ἄρεως ἀστἡρ) sau "“astrul lui Ares”". Apoi, urmărind identificarea lui Ares în Marte, "Areos aster" se transformă în "stella Martis". În mitologia hindusa, Marte este cunoscut ca Mangala. Planetă mai este numită și Angaraka, în sanscrita. În ebraică, Marte corespunde lui Mă’adim - "“cel ce roșește”" - de aici și-a luat numele cel mai mare canion de pe Marte - Mă’adim Vallis. Simbolul planetei, un cerc cu o săgeată cu vârful în sus, folosit în astronomie, este
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
astfel înrudită cu limba ilirilor. Ea a fost încadrată convențional în grupa satem, conform acestei încadrări, ea înrudindu-se cu limba vechilor locuitori baltici și cu idiomurile slave, dar, mai mult, cu limba iraniano-persană și cu cea iraniano-scitică, precum și cu sanscrita. (vezi și Listă de cuvinte românești moștenite probabil din limba dacă). Dromihete, conducătorul Geților, l-a invins pe Lysimachus în aproximativ 300 î.Hr. Mai înainte, în 531 î.Hr., Darius al Persiei i-a supus pe Geți alături de Traci. Oroles i-
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
a dat în luna decembrie la Botoșani, un spectacol în beneficiul bolnavului. Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite, rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. Iacob Negruzzi a depus pe biroul
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași. Potrivit lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, originea numelui "Vrancea" ar fi traco-dacică și ar proveni de la cuvântul "vrana", care se traduce că "pădure" sau "munte", ori poate de la cuvântul sanscrit "vran" („munte”). este cuprins între coordonatele geografice 45°23’ și 46°11’ latitudine nordică și 26°23’ și 27°32’ longitudine estică, fiind situat în partea de sud-est a țării, la curbura Carpaților Orientali. Dispus în trepte dinspre vest spre
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
(*2 octombrie 1869, / - †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente. Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă „marele suflet“) i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore. Gandhi provenea dintr-o familie indiană din pătura superioară a societății, aparținând castei neguțătorilor, "". Tatăl lui, Mohandas Kaba Gandhi, a fost prim-ministru în Kathiawar, în statul . După
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
Mussolini, i-au provocat acestuia neplăceri . În 1929 își ia licența cu o teză despre filozofia italiană în timpul Renașterii. După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la București (locuiește între 1934-1940 în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), își dă doctoratul în filosofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
Fabula cedează aici locul unei comedii animale unde totul se întrepătrunde. În secolul XII, Marie de France publică o culegere de 63 de fabule. Fabula a cunoscut de asemenea un succes remarcabil în India, prin intermediul antologiei "Pañchatantra". Redactată inițial în sanscrită, între 300 î.Hr. și 570, această antologie de fabule va cunoaște numeroase modificări. Una din versiunile derivate se numește "Hitopadesa" sau „Îndrumarea utilă“. Găsim aici animalele întâlnite în mai toate fabulele: măgarul, leul, maimuța, șarpele ș.a.m.d, singura diferență
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
ritm, rimă, măsură, strofe, narațiunea fiind, de cele mai multe ori, continuă. Ca specie literară, fabula s-a dezvoltat în Orient încă din secolul al VII-lea î.Hr. și a fost pusă în circulație de culegerile indiene "Panciatantra" și Hiptopadesa compuse în sanscrită de Bidpay și traduse în arabă, dar creatorul ei este considerat grecul Esop (care, se zice,a fost un sclav eliberat pentru vorbele sale de duh). Fabula clasică are o structură dualistă. Începând cu titlul găsim în ea o opoziție
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
în sec. XII, și au trebuit să mai treacă încă 300 de ani pentru ca aceste cifre și folosirea lor să se generalizeze. Arabii au preluat de la indieni atât simbolul pentru cifra „0” cât și cuvântul care-l desemna, "śūnya". În sanscrită (limba savantă indiană) "śūnya" are semnificația de loc gol, neocupat, liber, vacant, lacună, vid, deșert, nimic, zero. În transcrierea arabă "śūnya" a devenit "as-sifr" sau "sifr" (cu pronunția aproximativă sifrone) și capătă, în afara semnificației originale din sanscrită (loc gol, vid
Cifră () [Corola-website/Science/297146_a_298475]
-
desemna, "śūnya". În sanscrită (limba savantă indiană) "śūnya" are semnificația de loc gol, neocupat, liber, vacant, lacună, vid, deșert, nimic, zero. În transcrierea arabă "śūnya" a devenit "as-sifr" sau "sifr" (cu pronunția aproximativă sifrone) și capătă, în afara semnificației originale din sanscrită (loc gol, vid, zero), și pe aceea de semn de numerație, de nume comun desemnând toate cele zece cifre, nu numai pe zero. Acest etimon arab "sifr" stă la originea cuvintelor românești „cifră” și „zero”. La începutul sec. al XIII
Cifră () [Corola-website/Science/297146_a_298475]
-
fauna, aspectul geografic și sistemul climatic sunt printre cele mai diversificate din întreaga lume. De asemenea India este țara de origine a piperului. Numele "India" derivă de la cuvântul "Ind", care la rândul lui derivă de la cuvântul persan "Indù", din cel sanscrit "Sindhu", sau de la numele istoric local pentru râul Ind. Grecii antici se refereau la indieni cu termenul "Indoi" (Ινδοί), poporul Indului. În constituția indiană, precum și în uzul limbilor indiene, pentru India se utilizează cuvântul "Bharat". "Industan", care în persană înseamnă
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
mică țară din Asia de Sud-Est. Este situat în sudul Peninsulei Malay și a statului malaysian Johor, 137 km nord de la ecuator. Numele "Singapore" a derivat din cuvintele limbii Malay, "singa" (leu) și "pura" (oraș), care, la rândul lor, provin din limba sanscrită "सिंह" "siṃha" și "पुर" "pura". Folclorul atribuie aceste nume unui prinț din Sumatra secolului al XIV-lea, numit Sang Nila Utama, care s-a adăpostit pe insulă după o furtună, și care a redenumit-o "Orașul
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
pentru Cooperare de la Shanghai, BCIM și G-20. China este o putere regională în Asia și a fost caracterizată ca o potențială superputere de către un număr de analiști. Cuvântul „China” este derivat din cuvântul persan Cin (چین), care provine de la cuvântul sanscrit Cina (चीन). Este consemnat pentru prima dată în 1516, în jurnalul exploratorului portughez Duarte Barbosa. Jurnalul a fost tradus și publicat în Anglia în 1555. Teoria tradițională, propusă în secolul al XVII-lea de către Martino Martini, este că
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
în Finlanda, „sinti” în Germania, „manouches” în Franța. Țiganii se autodenumesc "romi" în limba romani din Europa, "lom" în dialectul armean și "dom" în cel sirian și persan al limbii romani. Este o corespondență fonetică exactă cu termenii "domba" din sanscrită și "dom" sau "dum" din indiana modernă. Numele țiganilor în primele documente românești figura ațigani care se pare că ar fi derivat din verbul din limba greacă veche athinganein (a nu se atinge). Limba vorbită de țigani este limba țigănească
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
originea triburilor rome în nord-vestul Indiei, determinând după cercetarea idiomului ca strămoși apropiați ai limbii romani, limbile singaleză, marathi, sindhi, punjabă, dardică și pahari de vest (dialecte hinduse vorbite de băștinași). De asemenea, graiul romilor conține amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine indică poate fi ușor de recunoscut. Conform dovezilor lingvistice, proto-romii au trăit în zona centrală a Indiei. A existat o migrație inițială către nord-vestul subcontinentului indian, urmată de migrația în afara Indiei
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
pe baza dialectelor ce sunt vorbite de aceștia: Acest patru categorii principale includ: Limba romani este singura limbă indo-ariană care a fost vorbită exclusiv în Europa începând cu Evul Mediu și a cărei vocabular și gramatică este legată de limba sanscrită. Limba țigănească prezintă asemănări cu alte două limbi din grupul indic, punjaba și hindi (limbi folosite în India și Pakistan, respectiv India și Fiji). Nu există cifre oficiale cu privire la numărul de vorbitori de limbă romani, în Europa sau pe alte
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
dădea lămuriri nu numai interesante, ci totodată și instructive asupra zicătorilor românești”". Caracterul de revistă enciclopedică al "Vetrei" era asigurat și de alte rubrici redactate de G. Coșbuc, la acestea adăugându-li-se și traducerea unor "Proverbe indice" din literatura sanscrită și "Hymnuri" din "Rig-Veda". Revista a avut și un supliment, "Hazul", din care, în 1895, au apărut cinci numere. În 1897, de la nr. 21 la nr. 43, poetul acceptă conducerea publicației " Foaie interesantă", publicație presămănătoristă, revistă săptămânală ilustrată, apărută la
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
întreaga lor activitate literară. În ședința de la 9 aprilie 1897, N. Quintescu, Gr. G. Tocilescu, Gr. Ștefănescu și Spiru Haret susțin premierea lui Coșbuc, "„traducerea Aeneis fiind o lucrare de mare merit”", "„triumful absolut al unui talent consacrat”". În "Antologia sanscrită" Coșbuc a tradus, fragmentar, părțile cele mai reprezentative ale literaturii de meditație indiană ("Rig Veda", "Mahabharata", "Ramayana"). A tradus, de asemenea, din "Don Carlos" de Schiller și, din original sau prin intermediar german, fragmente ample după "Sacontala" lui Kălidăsa. Un
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
a înaintat ideea că toate aceste limbi se înrudesc cu limba sciților. Această descoperire a rămas însă fără ecou în preocupările științifice ale vremii și a fost reluată în 1786 de filologul britanic Sir William Jones în lucrarea sa „"The Sanscrit Language"” („"Limba sanscrită"”), unde observa asemănări între 4 dintre cele mai vechi limbi cunoscute în vremea lui: sanscrita, latina, greaca și persana. Iată mai jos un celebru citat dintr-o lucrare a sa apărută în 1798: Comparația sistematică ale acestor
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
că toate aceste limbi se înrudesc cu limba sciților. Această descoperire a rămas însă fără ecou în preocupările științifice ale vremii și a fost reluată în 1786 de filologul britanic Sir William Jones în lucrarea sa „"The Sanscrit Language"” („"Limba sanscrită"”), unde observa asemănări între 4 dintre cele mai vechi limbi cunoscute în vremea lui: sanscrita, latina, greaca și persana. Iată mai jos un celebru citat dintr-o lucrare a sa apărută în 1798: Comparația sistematică ale acestor limbi înrudite și
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]