7,692 matches
-
aduse sacul. — Și-acum, la revedere, băieți! zise Herbert ridicându-se. Săru-mânușițele, doamnă. — Mai stați, vă rog, zise Felix S 23. Nu e nici o grabă. — Datoria-i datorie, zise Herbert. Nu mai putem sta. Azi n-am prins decât un satelit senegalez și pe voi. E un traseu cam necirculat pe-aici. A, să nu uit! Vă las cartea mea de vizită. Dacă vă mai atacă cineva, arătați-o și n-aveți probleme. Operăm numai cinci echipaje în zona asta. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de „spleen cosmic”, de care puțini astronauți adevărați au scăpat și în voia căreia, pare-se, se lăsaseră acum roboții noștri. — Mă gândesc - spuse comandantul Felix S 23, spărgând tăcerea - că suntem destul de comici cum umblăm așa teleleu după un satelit natural care și-a părăsit orbita încredințată. Și-a părăsit-o, treaba lui, să-i fie de bine! Nu? — Sunt cu totul în asentimentul dumneavoastră, răspunse robotul Dromiket 4. În ceea ce mă privește, tot apăsând aici pe butoanele astea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Gigi, tu ești? Recepție! — Nu e Gigi, e Felix S 23! strigă la fel de emoționat Felix. — Da’ Gigi unde e? întrebă ușor decepționată vocea. — L-au trecut la irigații, răspunse Felix S 23. Cu cine vorbesc? Recepție. — Cu Roșca 7, responsabilul satelitului. — Să trăiți, tov. Roșca! Sunt Felix S 23, de la sistematizări! Vă căutăm de opt luni! Ce s-a-ntâmplat? De ce v-ați părăsit orbita? — E o întreagă tărășenie, răspunse vocea. Da” soția tovarășului Gigi ce mai face? E sănătoasă? Recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
întrerupse. Dromiket 4 încercă s-o refacă, dar nu reuși. — Auzi, dom’le, ce chestie! spuse comandantul Felix S 23. Cine s-ar fi așteptat?! Tocmai rapița. Episodul 39 Un om necăjit Faptul că dăduseră în sfârșit peste „Veac Nou”, satelitul pe care-l căutau de-atâta vreme, însenină, cum s-ar zice, frunțile roboților, deși știau că va fi greu pentru ei să-l ia de la coada cometei Halley. Se gândeau apoi ce să raporteze pe Pământ în legătură cu rapița. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
greu pentru ei să-l ia de la coada cometei Halley. Se gândeau apoi ce să raporteze pe Pământ în legătură cu rapița. Că rapița creștea într-o asemenea măsură pe „Veac Nou” nu părea la prima vedere un lucru rău, chit că satelitul fusese inițial orientat pentru cultura de gogoșari. Dar din câte cunoșteau ei, despre răpiță nici nu se pomenise să fie introdusă pe tarlalele satelitului, așa că jos pe Pământ se putea naște firesc o serie de întrebări. Cine adusese rapiță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o asemenea măsură pe „Veac Nou” nu părea la prima vedere un lucru rău, chit că satelitul fusese inițial orientat pentru cultura de gogoșari. Dar din câte cunoșteau ei, despre răpiță nici nu se pomenise să fie introdusă pe tarlalele satelitului, așa că jos pe Pământ se putea naște firesc o serie de întrebări. Cine adusese rapiță pe „Veac Nou” și în ce scop? De ce nu s-a sesizat imediat că rapița se dezvoltă fără precedent în detrimentul altor culturi? Cine și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vreun minut după aceea, prin hublou, văzură cum micul vehicul pe care scria Cooperativa „Prestarea” se depărtează încet, spre noi și noi orizonturi ale cunoașterii. Episodul 41 La o ciupercărie După plecarea simpaticului comerciant, încercară să stabilească legătura radio cu satelitul „Veac Nou”, dar nu reușiră. Prinseră în schimb un post malaysian care retransmitea emisiunea unui post american, un post italian care transmitea un meci de fotbal și un post polonez care era temporar în pauză. Verificară instalațiile de bord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în viață. În ceea ce-l privește, cam același lucru se pare că l-a trăit și Kudașvili. Acestea sunt reacțiile tipice suportate de cosmonauți la trecerea prin zona „Robertson-Kadașvili”. Nu le-am fi pomenit dacă, în drumul lor în căutarea satelitului natural „Veac Nou”, roboții noștri din nava interplanetară „Bourul” n-ar fi trecut milimetric pe lângă un astfel de spațiu. Am fi fost foarte curioși să vedem reacțiile lor, ale unor roboți, într-o astfel de încercare. Dar n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Cred că prin autodotare! Cu rapița! — Cum cu rapița? strigă nelămurit Felix S 23. — Așa bine, o să vă explicăm mai târziu, când ne întâlnim! Notați-vă acum repede coordonatele noastre, că nu mai avem fise! Dromiket 4 notă rapid coordonatele satelitului regăsit, apoi se auzi din vocea din eter: — Alo, „Bourule”! Sunt Roșca 7, responsabilul satelitului! — Ziceți, tovarășe Roșca! strigă Felix S 23. — Mă băieți, n-aveți cumva niște capace de delcou? — N-avem, tovarășe Roșca, și noi căutăm! — Atunci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
bine, o să vă explicăm mai târziu, când ne întâlnim! Notați-vă acum repede coordonatele noastre, că nu mai avem fise! Dromiket 4 notă rapid coordonatele satelitului regăsit, apoi se auzi din vocea din eter: — Alo, „Bourule”! Sunt Roșca 7, responsabilul satelitului! — Ziceți, tovarășe Roșca! strigă Felix S 23. — Mă băieți, n-aveți cumva niște capace de delcou? — N-avem, tovarășe Roșca, și noi căutăm! — Atunci, la revedere! Să nu întârziați! Salutări acasă! Vocea se stinse. — Săracii, nu mai au nici fise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
întârziați! Salutări acasă! Vocea se stinse. — Săracii, nu mai au nici fise... zise Felix S 23. Dom’le când e să fie, necazul te-ajunge și-n cosmos... Episodul 48 Veac nou La circa 48 de ore după notarea coordonatelor satelitului natural „Veac Nou”, roboții noștri din nava spațială interplanetară „Bourul” își dădură seama că se apropie de ținta misiunii lor: mănunchiuri galbene de rapiță treceau tot mai des prin fața hublourilor, semn că „Veac Nou” nu era departe. Zăriră apoi plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
apropie de ținta misiunii lor: mănunchiuri galbene de rapiță treceau tot mai des prin fața hublourilor, semn că „Veac Nou” nu era departe. Zăriră apoi plutind prin spațiu și câteva foi din ziarul regional „Vega Roșie” de la Drăgănești-Vlașca, azvârlit probabil de pe satelit, și-o cutie goală de pateu „Miraj”; în cele din urmă, în jurul orei 11 (ora Agerpresului) deslușiră înaintea lor și satelitul propriu-zis, o pată mare, rotundă, galbenă. Dromiket 4 reduse din forța celor două-trei motoare principale, iar Felix S 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
departe. Zăriră apoi plutind prin spațiu și câteva foi din ziarul regional „Vega Roșie” de la Drăgănești-Vlașca, azvârlit probabil de pe satelit, și-o cutie goală de pateu „Miraj”; în cele din urmă, în jurul orei 11 (ora Agerpresului) deslușiră înaintea lor și satelitul propriu-zis, o pată mare, rotundă, galbenă. Dromiket 4 reduse din forța celor două-trei motoare principale, iar Felix S 23, Getta 2, Stejeran 1 și nefericitul inspector Pătrașcu își legară centurile de siguranță, pregătindu-se de asatelizare. Trecură cu zguduiri ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și localul familial. Asatelizară lin, în chiotele de bucurie ale celor vreo cincizeci-șaizeci de lucrători câți număra singulara așezare experimentală, apoi ieșiră din navă în frunte cu comandantul Felix S 23. La picioarele scării, asudat de nerăbdare, îl aștepta responsabilul satelitului, tov. Roșca 7. — Bine c-ați mai venit, măi tovarăși! le spuse vădit tulburat tov. Roșca 7, repezindu-se spre ei și urmat cu firească emoție de grosul celorlalți. Într-o clipă, oameni și roboți se îmbrățișară, simțind că dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
auzi o voce stinsă de pe scara navei. — Dânsul a devenit invizibil - spuse mai încet comandantul Felix S 23 -, știți, un efect secundar al unui experiment de-al nostru... se mai întâmplă... — Da’ nu-i nimic, tovarășe dragă! spuse volubil responsabilul satelitului, îndreptându-se spre scară. Noi era să devenim morți! Păi se poate să deveniți trist? Ia bateți palma aici! Se văzu cum tov. Roșca 7 strânge ceva în mână, apoi lovi aerul de două ori tovărășește pe umăr. Din tov.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
corpul tov. inspector Pătrașcu. Dânsul e tov. Petrică, responsabilul localului familial, îl arătă el pe un om mic, rotofei, numai zâmbet. Tov. Petrică, ia fugi matale înainte și trage-un protocol pentru tovarășii, să nu creadă c-au nimerit la satelit străin. Tov. Petrică se-nclină și fugi iute spre locul de muncă. Porniră cu toții spre localul familial. — Dom’le, credeam că nu ne mai găsiți. Trecusem pe conserve - zise tov. Roșca. Visam numai galben, de la rapița asta. Poftiți pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ia zi-i, măi nea Rică, una mai de-ale noastre! Nea Rică zâmbi larg, săltă acordeonul, pupă microfonul și începu: — Am avut-un saaateliiitîî, da’ l-am părăsiiitîîî... Episodul 49 Penultimul Pe acest fundal muzical antrenant asigurat de taraful satelitului, ce mai cântă, printre altele, cunoscutele melodii „Mărioară de pe Vega”, „Să dai randament deplin” și vechea romanță „Am vrut să scap de radiații”, tov. Roșca 7 închină un păhărel, îl dădu peste cap, se așeză, luă o măslină, o mestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tov. Roșca 7 închină un păhărel, îl dădu peste cap, se așeză, luă o măslină, o mestecă, scoase sâmburele și-l depuse într-un container de recuperare așezat adhoc lângă masă, apoi începu să povestească: — După cum știți, sarcina primordială a satelitului nostru, sarcină pentru care ni s-a și acordat încrederea să ieșim în spațiu, a fost creșterea gogoșarilor. Ați văzut că avem în acest sens de toate: sere specializate, fabrică de conserve, un personal cu înaltă calificare la gogoșari, magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
greu, în magazin se găsea ce nici nu gândeai, tovarășele noastre, datorită unei derivații a teoriei lui Einstein, păreau mult mai tinere, iar fabrica abia aștepta să intre în funcțiune. — Dar gogoșarii? întrebă Felix S 23. — Ei bine - răspunse responsabilul satelitului -, gogoșarii refuzau să crească! Mai mare decât o nucă n-a crescut nici unul! I-am udat, i-am chimizat, am proptit tulpinile cu bețișoare din import, am vârât îngrășăminte în sol de-ar fi trebuit să iasă cât dovlecii, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
crescut nici unul! I-am udat, i-am chimizat, am proptit tulpinile cu bețișoare din import, am vârât îngrășăminte în sol de-ar fi trebuit să iasă cât dovlecii, nimic! Jos, pe Pământ, în condiții de seră ce simulau condițiile de satelit, nu puteai să-i oprești din dezvoltarea multilaterală, aici în schimb nici de brelocuri nu erau buni. Undeva trebuie să fi fost o greșeală, spuse Felix S 23. Cu siguranță, răspunse tov. Roșca 7. Am raportat situația jos la Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
rapița în cosmos. Gluma, trebuie să recunosc, a prins, cum se poate vedea. Însă fabrica noastră e de conserve de gogoșari, nu de ulei de rapiță. — Sunteți convins c-a fost o glumă? întrebă Getta 2. — Absolut convins, răspunse responsabilul satelitului. De altfel, au mai pățit-o și alții; mi-aduc aminte de un echipaj trimis pe satelitul „Menumorut” să scoată ovăz și, când colo, s-au trezit în vară cu o foarte viguroasă tarla de năut. — Da, așa e, cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de conserve de gogoșari, nu de ulei de rapiță. — Sunteți convins c-a fost o glumă? întrebă Getta 2. — Absolut convins, răspunse responsabilul satelitului. De altfel, au mai pățit-o și alții; mi-aduc aminte de un echipaj trimis pe satelitul „Menumorut” să scoată ovăz și, când colo, s-au trezit în vară cu o foarte viguroasă tarla de năut. — Da, așa e, cunosc cazul - spuse comandantul Felix S 23 - și nu e singurul. Însă problema e: ce facem cu rapița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trezit în vară cu o foarte viguroasă tarla de năut. — Da, așa e, cunosc cazul - spuse comandantul Felix S 23 - și nu e singurul. Însă problema e: ce facem cu rapița? — Lăsați-o încolo de rapiță, tovarășe Felix! zise responsabilul satelitului. Problema e dacă ne mai țin mult aici, căci nu mai rezistăm. Asta nu-i treaba noastră, răspunse Felix S 23. Noi avem sarcina să vă găsim, nu să vă luăm. Nici n-am avea cum, și-așa suntem supraaglomerați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Până trimit ăia o navă, ne intră rapița în casă! Luați-mi măcar soția, ea credea că venim aici în concediu. — N-avem loc, nu-nțelegeți? zise Felix S 23. Doar dacă renunță cineva... — Tovarășe inspector Pătrașcu - se-ntoarse responsabilul satelitului în direcția scaunului gol -, dumneavoastră tot nu vă vedeți, puteți rămâne. — Cum să rămân în halul ăsta? se auzi vocea. Decât să nu mă văd aici, mai bine nu mă văd pe Pământ. Se lăsă tăcerea. Doar lanurile de rapiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tot orz, spuse pilotul, aplecându-se deasupra firelor răsărite. — Aș zice că suntem acasă, zise comandantul. — Da, numai că, vedeți, tovarășe comandant, ce orizont limitat au. Planeta e mult mai mică decât Terra. — Nici n-o fi planetă, o fi satelit. Satelitul agricol al cuiva. Alo! strigă comandantul. E cineva pe-aici? Nu se auzi nici un răspuns. O stea roșietică, mai mică decât soarele, stătea deasupra lor. Comandantul dădu înconjur navei, care semăna cu o combină gata de secerat, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]