2,312 matches
-
Astfel, dintr-o notă din Contemporanul 18 aflăm despre „noua organizare a S.S. din R.P.R;”: „În prima jumătate a lunii au avut loc ședințele de constituire a secțiunilor S.S. din R.P.R. Au fost constituite secțiile de: Poezie, Proză, Teatru, Satiră, Critică literară, Traduceri și Literatură pentru copii. Cu acelaș prilej s-a procedat la alegerea secretarilor de secții, respectiv: Maria Banuș, Liviu Bratoloveanu, Mihai Davidoglu, Aurel Baranga, V. Mândra, Vera Călin și Vladimir Cavarnali. O secție de importanță deosebită este
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
revelarea unor talente necunoscute. (Ă). Nu ne temem să afirmăm că Bijuterii de familie a lui Petru Dumitriu, amplă nuvelă cu caracter de frescă socială și În același timp, prin această studiere surprinzătoare În profunzime a naturii umane, e o satiră a decrepitudinii moșierimii noastre, o imagine a destrămării ei, cum de la Craii de curte veche a lui Matei Caragiale, puține numărăm În proza câtorva decenii. Nu e hazardat a recunoaște lui Marin Preda un cunoscător al sufletului țărănesc, al problemelor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe care o exercitase asupră-i Începutul mișcării muncitorești și constrângerea Înăbușitoare la care-l supune grupul junimist. Studiul În căutarea adevăratului Caragiale combate denaturarea de către reacțiune a adevăratei Înfățișări a operei lui Caragiale, subliniind puternicul caracter progresist, de adâncă satiră socială, a unora din operele marelui scriitor român. Poziția lui Caragiale este aceea a unui progresist, a cărui viziune este Însă mărginită de faptul că n-a văzut caracterul revoluționar al clasei muncitoare, ca eliberatoare a societății de plăgile pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
artă din sânul muncitorimii, cum este cazul lui Th. Neculuță, primul poet muncitor al literaturii noastre. (Ă). Evoluția literaturii noastre din această perioadă, și de mai târziu, ne Îndreptățește să afirmăm că elementele progresiste ale literaturii noastre (poezie, proză, dramă, satiră socială) de la 1881 Încoace, sunt sau produse de intelectualii atașați clasei muncitoare sau, atunci când se găsesc În opere ale scriitorilor burgheziei, aceste elemente sunt influențate În mod direct sau indirect de concepțiile care Însuflețesc lupta revoluționară a muncitorimii din țara
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
viață și pentru oameni, o acerbă critică la adresa inegalității sociale și nu un «produs tardiv al romantismului german», așa cum pretindea critica burgheză. Abia acum opera lui Caragiale a redevenit opera lui Caragiale - adică de la un capăt la celălalt, o incisivă satiră a burghezo-moșierimii și nu opera unui «mizantrop», «pamfletar prin vocație», cum Îl vroiau esteții burgheziei sau a unui «străin de neam» cum Îl numea la unison critica naționalistă-șovină a aceleiași burghezo-moșierimi Înstrăinate de patrie și de popor. Toate acestea arată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
formele nesemnificative ale conflictelor dezvoltate inutil pe multe pagini, În dauna celui fundamental, de clasă. (Ă). Pe văile Argeșului e scris de pe pozițiile criticismului burghez, În maniera În care Cezar Petrescu Își scria acum 10-20 de ani romanele sale de satiră la adresa societății burghezo-moșierești. Zugrăvirea situațiilor și a oamenilor este făcută de pe poziții empirice burgheze, fără sublinierea esențialului, posibilă numai prin cunoașterea științifică a legilor dezvoltării societății. (Ă). Vechiul Înăbușe noul. Și fără lupta dintre vechi și nou acțiunea nu poate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
stă pe loc de Octav Pancu Iași. (Ă). Am ales special aceste trei lucrări, pentru că ele, deși sunt cele mai izbutite scrise până acum, arată Încă lipsuri În ce privește puterea lor educativă. (Ă). Povestirea În versuri a lui Pancu-Iași este o satiră reușită, plină de humor, la adresa copiilor care-și pierd timpul de pomană. Micii ei cititori vor fi râs cu poftă de dezordinea lui Nicu (Ă). Dar când vor fi vrut să nu-i semene ci să-nvețe din purtările celuilalt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un criteriu precis. Acesta a fost sensibil mai ales În edițiile prime apărute. În timp ce s-au publicat Opere alese din Alecsandri și Odobescu, lipsesc Încă și astăzi o ediție a Momentelor și Schițelor lui Caragiale care, alături de Comedii sunt puternice satire ale policitianismului, puternice arme de combatere a moravurilor și prejudecăților mic burgheze, a trândăviei birocratice, a spiritului de chiverniseală. (Ă). În ultimul timp s-a pornit de la remedierea parțială a lipsurilor semnalate mai sus. Editura de Stat a tipărit pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
genurile și speciile literare. Manualul propune de pildă o clasificare a speciilor genului liric ale cărei implicații ni se par de-a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de specii literare: Lirica cetățenească sau politică: doina, oda, satira. Lirica naturii sau peisagistă: pastelul. Lirica intimă: cântecele de dragoste, cântecele glumețe, bocetul, elegia. O atare clasificare implică ideea că «lirica naturii» și cea «intimă» sunt rupte de preocupările sociale. Ideea e evident absurdă, cel puțin pentru cine gândește marxist
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
adesea - cel mai sigur antidot Împotriva formalismului, precum și elementele necesare dezvoltării mai departe a formei naționale a poeziei noi. (Ă). Tot mai mulți dintre poeții noștri se străduiesc să adopte În creațiile lor forma poeziei populare. Astfel, elementele specifice ale satirei populare și-au găsit o expresie adecvată În poezia lui Mihai Beniuc N-am putut să cânt În cântec, care reușește pe această cale să fie o concretizare originală a temei sărbătoririi lui 1 Mai. Poezia este totodată o profesiune
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă) Dragă mi-i Însă pădurea Când Întinerește-n Mai, Și din când În când săcurea Când izbește-n putregai». (Mihai Beniuc, N-am putut să cânt În cântec, În Viața românească III, (1950), nr. 11, p.20). O puternică satiră antiimperialistă realizează Ioanichie Olteanu, operând cu elemente ale poeziei populare, În poemul său Roata morii: Se-nvârtește roata morii pe sub viscole și ploi, prin Înfrângeri și victorii - Dar nu merge cum vreți voi, vânzătorii, trădătorii, către foame și război: se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e un cititor specializat ce străbate cu pasiune paginile unei cărți, subliniind și propagând ceea ce este valoros, explicând și combătând neajunsurile, ci un judecător sever care aruncă asupra recentului volum al lui Baconsky, de pildă, imputarea că poetul nu scrie satire antiimperialiste, iar Luciei Demetrius Îi reproșează că, În Vadul nou, nu scrie despre Întreceri. El judecă operele nu În legătură cu felul și gradul În care slujesc lupta poporului muncitor, ci cu Îndeplinirea anumitor „condiții” mai mult sau mai puțin „eterne” ale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Scriitorilor, urmând exemplul sovietic, a luat inițiativa activizării secțiilor de creație. La 21 septembrie 1951 a avut loc la Uniunea Scriitorilor o ședință cu membrii comisiilor care vor conduce și Îndruma activitatea secțiilor de proză, poezie, dramă, literatură pentru copii, satiră, humor și critică literară. Din partea Biroului a vorbit tov. M. Novicov, secretar al Uniunii (Ă). Tov.Novicov a amintit cele mai cunoscute din aceste succese, cele două poeme mari scrise de M. Beniuc și Dan Deșliu, ciclul de poeme al
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În Franța, la alegerile prezidențiale din 1995, mai mulți comentatori politici foarte serioși s-au întrebat dacă nu cumva caricaturizarea lui Jacques Chirac la „Marionetele de la știri” i-au dat o imagine mai umană, care i-a adus voturi, chiar dacă satira era necruțătoare. Chirac era transformat într-un tălâmb cu programul politic redus un slogan pe care îl repeta în gura mare: „Mâncați mere!”. Jean de Florette, unul dintre cele mai importante personaje imaginate de Marcel Pagnol, voia să-și are
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
metafizicii de a reprezenta o știință sau chiar știința prin excelență. La capătul Logicii sale din 1800, Kant scria că metafizica este adevărata filosofie, filosofia unică. Dar unui contemporan sau biograf al său de mai târziu, Borowski, îi declarase că satirele lui Erasm au făcut mai mult bine umanității decât toate metafizicile la un loc. La fel, un comentator de toată însemnătatea, Alois Riehl, putea spune despre Critica rațiunii pure, opera pe care Kant o numește statornic «Criticaă însăși, cum că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un serios efort de echilibrare a formei și a fondului. Un caz de dispariție aparent banal conduce la o înlănțuire de crime demnă de orice roman série-noir, cu nota specifică a unui stil pronunțat ironic și cu ample deschideri spre satiră și cinism. Chandler a simțit pericolul alunecării într-o goană sterilă pe urma criminalilor și - ca niciodată - ne demonstrează că poate fi un sensibil pictor liric, capabil să ofere veritabile „pasteluri după natură”, sedus de culoarea locală și de forța
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la conștientizarea depărtării (Revederea din parc, Drumul). Survine însă și tăgăduirea învierii (Al nopții) și chiar a divinității (În munți), deodată cu disperarea, concretizată în viziuni de coșmar (Anacreontică, Humorescă) și în autoportrete caricaturale, autopersiflante (Cavalerul cu melc de aur, Satiră duhului meu, Priveghi). Și acestea capătă un pandant, constituit din viziuni epurate, fără nici o tușă subiectivă (Stampă), ori de acelea în care eul liric devine exponent al comunității naționale, resuscitând figurile ei emblematice - Gelu, „Bărbat Voievodul”, Dragoș, Mihai Viteazul, Horea
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
raportul informației anterioare, formează un fel de „operă paralelă” la scrierea propriu-zisă, amplificând, prin exagerări bine dirijate, comicul sursei la care se referă și asigurând întregului un reconfortant spirit ludic. Comentariul socio-politic implicit se alătură valorii artistice conferite ironiei și satirei. Umorul și șarja parodică sunt mijloace, nu scopuri pentru autor; dincolo de învelișul declarat vesel al relatării poetice, stăruie o temeinică informație istorică și filologică, dar și o bună cunoaștere a literaturilor europene sau a filosofiei de viață specifică țăranului român
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
învățătură despre o ciudată devoțiune - „un amestec de nietzscheanism și «trăirism» românesc din anii ’20-’30, un elitism reacționar care împarte pe oameni în stăpâni și slugi și visează construirea unei utopice lumi dictatoriale” (N. Manolescu) - și, în același timp, satiră anti mic-bugheză (un fel de Bouvard et Pécuchet autohton), marca evoluția către postmodernism. Personajul Grobei, „om mărunt”, funcționăraș obscur, transfigurat de descoperirea unei bizare vocații, e o figură singulară, una dintre cele mai frapante ale prozei românești postbelice. „Poemul epic
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
trișează (1971), Un coniac pentru o fată (1973), Morții nu mint niciodată (1975), Cu moartea între patru ochi (1977) -, fie în reportaje de pe șantiere hidroenergetice (Someșul cald, 1974), dar mai ales în volume de proză scurtă, în care se cultivă satira acidă, caragialiană, grefată pe un model de sobrietate analitică specific tradiției ardelenești. Astfel, incizii necruțătoare apar în Singurătatea unei femei frumoase (1980), dar mai cu seamă în Aprobare pentru un tango (1982), comentat pe larg în emisiunile postului de radio
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
e cu noi!, 1991, Drumul spre Europa, 1996, Înmormântare via F.M.I., 2000) surprind secvențe din realitatea teribilă a vieții cotidiene, în care indivizii sunt supuși unor angrenaje sociale de presiune depersonalizantă, de corupție, nedreptate și discriminare. În general, scriitorul cultivă satira cu gust amar, pe un ton mucalit, cârcotaș, nu de puține ori abordând și formula fabulei sau a apologului, exprimarea metaforică; trimiterile permit însă întotdeauna identificări în actualitatea imediată. De asemenea, pasiunea publicisticii nu a fost abandonată, C. realizând de-
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
, publicație de „humor și satiră”, apărută la Sibiu, lunar, în mai multe serii: de la 1 ianuarie 1881 până în iunie 1895, de la 1 ianuarie 1903 la 1 mai 1905; bilunar, de la 15 ianuarie 1924 până la decembrie 1927, iarăși lunar, în intervalul 20 ianuarie 1928 - 10 februarie
CALICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286033_a_287362]
-
proză, scenete de profil, dar și sentințe morale sau articole politice pe ton grav, precum și lirică sentimentală. Se reproduc pagini din G. Ranetti, G. Topîrceanu (Romanță autumnală, Balada unui greier mic), Otilia Cazimir. Se republică din scrierile lui I. L. Caragiale (satira Mic și mare și două epigrame). Într-o notiță inserată în numărul 9 din 1883, e condamnată epigrama lui Al. Macedonski la adresa lui Eminescu. O relatare cu iz anecdotic din viața creatorului Luceafărului găzduiește numărul 7 din 1929 și tot aici
CALICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286033_a_287362]
-
a clasicilor poeziei noastre (...). În cadrul dezbaterii s-au arătat și o serie de lipsuri ale volumului Zile slăvite, datorate în primul rând unei insuficiente participări la viață, care face ca poeziile inspirate din realitatea noastră actuală să nu aibă vigoarea satirelor antiimperialiste. În acest sens am vorbit cu tov. Mihai Beniuc, Traian Șelmaru etc. Tov. Paul Georgescu, Silvian Iosifescu și Mihu Dragomir au stăruit asupra unora din poeziile nerealizate din volum (...). Dezbaterea în jurul volumului de versuri Zile slăvite a avut darul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
masca de pe obrazul urât al tagmei asfințite a celor în «frac și joben», e un fapt de seamă (...). Schițele mai ample strânse sub titlul sugestiv Fără frac și joben (de Al. Duiliu Zamfirescu n.n.), își propun să treacă prin focul satirei o parte a personalului Departamentului Trebilor din Afară, pe unii dintre membrii corpului diplomatic român din țară și străinătate, a căror activitate și apartenență politică și socială îi încadrează perfect în eventualitatea «selecționării». Autorul (născut în 1894) a avut prilejul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]