1,927 matches
-
secolului al XIX-lea. El arată că metaistoria, ca formă discursivă narativă, este un efect de limbaj și de imaginație istorică și consideră că explicația istorică nu este rezultatul deliberărilor prealabile, ci îmbracă forma preferințelor discursive romanțate, comice, tragice sau satirice. Istoriografia este, în accepția lui, rezultatul selectării unei strategii interpretative ale cărei criterii nu decurg dintr-un angajament epistemiologic ci sunt expresia unei conduite estetice sau morale specifice. Franklin Rudolf Ankersmit, într-o încercare de sinteză a tendințelor narativiste din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
de efecte dramatice și remedii potențiale ale acestei maladii în aparență exclusiv vestimentare. În Crinolineomania. Punch’s Female Malady ,Julia Thomas scrie un capitol despre această supravizibilitate a corpului feminin care domină, în accepția ei, imaginea și textul din revistele satirice ale perioadei victoriene și pe care o prezintă, în Pictorial Victorians. The Inscription of Values in Word and Images, într-un comentariu nuanțat. Pentru lumea victoriană crinolina este un obiect vestimentar incomod care face prezența feminină de necontrolat, care izolează
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
secolului al XIX-lea. El arată că metaistoria, ca formă discursivă narativă, este un efect de limbaj și de imaginație istorică și consideră că explicația istorică nu este rezultatul deliberărilor prealabile, ci îmbracă forma preferințelor discursive romanțate, comice, tragice sau satirice. Istoriografia este, în accepția lui, rezultatul selectării unei strategii interpretative ale cărei criterii nu decurg dintr-un angajament epistemiologic ci sunt expresia unei conduite estetice sau morale specifice. Franklin Rudolf Ankersmit, într-o încercare de sinteză a tendințelor narativiste din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
de efecte dramatice și remedii potențiale ale acestei maladii în aparență exclusiv vestimentare. În Crinolineomania. Punch’s Female Malady ,Julia Thomas scrie un capitol despre această supravizibilitate a corpului feminin care domină, în accepția ei, imaginea și textul din revistele satirice ale perioadei victoriene și pe care o prezintă, în Pictorial Victorians. The Inscription of Values in Word and Images, într-un comentariu nuanțat. Pentru lumea victoriană crinolina este un obiect vestimentar incomod care face prezența feminină de necontrolat, care izolează
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
secolului al XIX-lea. El arată că metaistoria, ca formă discursivă narativă, este un efect de limbaj și de imaginație istorică și consideră că explicația istorică nu este rezultatul deliberărilor prealabile, ci îmbracă forma preferințelor discursive romanțate, comice, tragice sau satirice. Istoriografia este, în accepția lui, rezultatul selectării unei strategii interpretative ale cărei criterii nu decurg dintr-un angajament epistemiologic ci sunt expresia unei conduite estetice sau morale specifice. Franklin Rudolf Ankersmit, într-o încercare de sinteză a tendințelor narativiste din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de efecte dramatice și remedii potențiale ale acestei maladii în aparență exclusiv vestimentare. În Crinolineomania. Punch’s Female Malady ,Julia Thomas scrie un capitol despre această supravizibilitate a corpului feminin care domină, în accepția ei, imaginea și textul din revistele satirice ale perioadei victoriene și pe care o prezintă, în Pictorial Victorians. The Inscription of Values in Word and Images, într-un comentariu nuanțat. Pentru lumea victoriană crinolina este un obiect vestimentar incomod care face prezența feminină de necontrolat, care izolează
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
antologie ziaristico scriitoricească , cu referiri la mai tot ce s-a scris, până atunci, despre ei de către scriitori și publiciști. În Dicționar, „un oarecare” A. Ștefănescu (profesor deosebit de important n.n.) a fost directorul publicației „Cronica Moldovei” (p.150), iar revista satirică „Fluieră vânt” (p.194), inițiată de Constantin Șt. Crișan, nici nu-i inclusă în periodicele promovate sau la care a colaborat autorul din medalionul de la pag.149, unde autorul și ope ra r ămân văduviți de informațiile necesare. Revista „Doina
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rămâne doar în amintirea celor interesați de istoria Iașilor. Răsfoind în arhive "PRAVILĂ ȚĂRII" despre... calomnie Despre calomnia în presă, vinovăție și pedeapsă există încercări de vindecare încă de pe la anul 165 2, c ând nu existau jurnalele, dar erau ziariștii satirici care î și s criau sudalmele, dar de tipărit nu le tipărea nimeni, până ce a ap ărut la Târgoviște , ʺPravila țăriiʺ, așa zisa PRAVILĂ LA GLAVA care, iată, ce prevedea pentru acei care ʺînjură și ocărăsc pre ...neștineʺ: ʺLa capetele
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
drept singurul leac împotriva bolii), nu înainte de a fi încercat la bibliotecă, cu edițiile în față, sentimentul inutilității și de a fi avut "senzația mucegaiului, cu miros iute în nas", văzând că un alt tuberculos voia să scrie despre "robustul" satiric latin. La îndemnul medicului, bătrânul Fritz își sacrifică punga pentru a-și trimite băiatul în Italia, la cură, iar Bizu acceptă darul cu indiferență, spre exasperarea părintelui contrariat de asemenea "tăcere" ingrată ("arma cea mai tăioasă, în duelul oricărei conviețuiri
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
demn de luat în seamă. Camil Petrescu dispune de o gamă interesantă de intonații malițioase, mefiente. Gheorghe Grigurcu remarcă cum "Condeiul prozatorului așterne textul critic cu o elegantă dezinvoltură, modelând o frază nervoasă, înzestrată cu epitete de accepție morală. Imboldului satiric îi răspunde mereu un subtext al propriei problematici și chiar al propriului concret existențial"264. Undele scurte alcătuiesc un îndreptar moral pentru cultura și politica din România, îndreptar construit în afara cenzurii, necorupt. Ținta lui este de a oferi coerență culturii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
întoarcere”, cu ceaiuri, „hapuri” și terci din „bălădăie” de-a lui „ domnu Buraga” . Datorită caracterului său „voluntar” se implica în toate problemele satului , motiv ca unii dintre dregători să nu-l aibă la inimă, mai ales când le dedica versuri satirice la „Gazeta ” din fața Primăriei. Preocupându-l, intens, arheologia și trecutul satului scormonea grădinile și dealurile , aduna fericit obiectele și cioburile de ceramică găsite prin gropi , ca și vechi scule gospodărești părăsite și țesături migălite la stative și gherghefuri, de străbunicele
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
monologate. Criteriile de clasificare au în vedere un singur aspect din multitudinea celor care caracterizează un roman. Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic sau epistolar, de tipul jurnalului, al cronicii, de tipul romanului în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
face și claritatea versurilor. Dincolo însă de enunțarea în manieră pedagogică a principiilor clasice, se observă pregnant și o manifestare evidentă a spiritului critic al autorului prin alunecări succesive pe panta ironiei sau chiar a unei virulențe nedisimulate, marcă a satiricului Boileau. Am dezvoltat aceste aspecte privind stilul Artei poetice în defavoarea unei analize a conținutului, deoarece, după cum am mai afirmat, acesta este punctul în care autorul își arată cu adevărat personalitatea, substanța poemului neaducând nimic nou în mod semnificativ față de poeticile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lua, astfel, în considerație doi Moderni: Perrault și Fontenelle, un "Antic" La Fontaine și o viziune de mijloc cea a lui Fénelon. De asemenea, pentru final, vom lua în considerație o scriere a irlandezului Jonathan Swift care concluzionează în mod satiric polemica literară. II.2. Charles Perrault "Frumoasa Antichitate a fost mereu venerabilă / Dar eu n-am crezut-o niciodată a fi și adorabilă / Îi privesc pe antici fără a-mi îndoi genunchii / Sunt mari, într-adevăr, dar tot oameni ca
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cea care am descăunat inteligența și învățătura din împărăția poeziei." spune la un moment dat zeița) este oarecum nedreaptă, având în subsidiar poate o mică răzbunare literară a autorului. Dincolo însă de aceste exagerări, inevitabile până la urmă într-o scriere satirică, textul lui Jonathan Swift surprinde esența Disputei dintre Antici și Moderni, putând fi considerat un fel de concluzie ironică la schimbul polemic de idei, chiar dacă publicarea sa nu a reprezentat vreo răscruce importantă în conflict și nici nu a marcat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
încarna, n-are trebuință de învățător sau de exemple."207 Din partea filoclasicilor ar fi de notat pamfletul lui I.H. Rădulescu Domnul Sarsailă, autorul sau câteva aspecte din articolul lui Odobescu Bazele unei literaturi naționale în care se observă o înfierare satirică a prototipului de scriitor romantic, respectiv o respingere netă a romantismului. Aceste manifestări mai agresive nu sunt, totuși, o notă comună a epocii, majoritatea articolelor teoretice sau a programelor, axându-se pe apologia modelului asumat sau pe dezvoltarea unor principii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de noimă este tendința noastră de a valoriza în genere exactitatea, fără a ține seama de natura activităților și de împrejurările în care au ele loc. Lui Wittgenstein îi reținuse atenția o butadă pe care o întâlnise în cunoscuta revistă satirică Simplicissimus: „(Imagine: Doi profesori stau în fața unui pod în construcție.) Voce de sus: «Lasă-l jos - lasă-l jos, îți spun - o să-l aducem pe partea aialaltă.» - «Este de neconceput, domnule coleg, că o muncă atât de complicată poate fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
foarte mult că-ți merge bine în cura doctorului și, dorind să te reîntorci cît de curînd, sărut mînele și sum a matale supus fiu, Nicu"231. În aceeași vreme, poetul își publica Scrisorile, care conțin cel mai vădit caracter satiric și lucra, pe tăcute, la Luceafărul. Dar paralel cu Luceafărul, el a lucrat și la alte poezii, care ne interesează aici. Bunăoară, cînd scria despre fata de împărat, care de la fereastra palatului îl ruga pe Hyperion să coboare la ea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Din câte știu, Freud nu-l citează niciodată pe Antiphon din Atena, care ar putea totuși trece foarte bine drept precursorul disciplinei create la Viena la începutul secolului XX. Judecați și dumneavoastră: după ce a recurs la o serie de scrieri satirice de tip publicitar, Antiphon și-a deschis lângă agora din Corint un fel de cabinet în care primește pacienți, pe care-i supune unui tratament bazat pe cuvânt. Mai întâi, el ascultă, în cursul unei întrevederi între patru ochi, după
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în Egipt, la Alexandria, găsim multe astfel de emanații ale Grădinii. De altfel, Magistrul are discipoli cărora le trimite scrisori (printre care și cele trei păstrate). Regiunea Campania este un punct de pătrundere a acestei gândiri pe teritoriul italic. Poetul satiric Lucilius, de exemplu, evocă niște banchete ateniene la care este vorba de atomi și de simulacre, dovadă că gândirea lui Epicur a traversat Marea Adriatică. La mijlocul secolului al II-lea î.Hr., Alkios și Philiskos, doi greci despre care nu avem nicio
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
anatolică, din care fac parte Marcu (contemporan cu Irineu), Axionicus din Antiohia și Theodot (din Constantinopol?). SÎnt vag cunoscuți o serie de gnostici minori: Monoimos „arabul”, Prodikos și pictorul Hermogene din Antiohia, cel care i-a stîrnit lui Tertulian verva satirică. Din abundența de scrieri anti-gnostice se poate deduce că gnosticii erau numeroși În primele secole ale creștinismului. CÎți dintre ei se aflau oare la Roma? Un istoric a estimat că, la o populație de aproximativ un milion de locuitori, Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să fii tânăr înseamnă să crești/ Ne-ncetat spre mai mult și mai bine..." Autoare și de fabule, Nina Cassian pecetluiește în "Critica de jos" practici abominabile din lumea literară a perioadei staliniste. În ciclul "Muzeul cu antichități", comentează liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându-se asupra trăirilor sau asupra naturii exprimate în plăcerile directe: "Călugărița ploii mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
monologate. Criteriile de clasificare au în vedere un singur aspect din multitudinea celor care caracterizează un roman. Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic sau epistolar, de tipul jurnalului, al cronicii, de tipul romanului în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nostru de a fi în lume, pe cel tragic l-a lăsat unor Miron Costin, Antim Ivireanu, Eminescu, profilați pe genul carpatin, dramatic, intransigent, al conștiinței netranzacționale, condamnați adesea la solitudine de propriul neam. Cât despre cel comic, în cheie satirică, râzând până la lacrimi, Caragiale a desemnat pentru totdeauna trăsăturile comice ale conștiinței noastre acomodante (...)". Reamintindu-ne cu subtilă concizie tehnica farsei și parodiei folosite de Caragiale, criticul oferă un foarte exact și cuprinzător portret-robot al moftangiului-mahalagiu, sucub mimetic al unui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
oferă adevărate gravuri, "insectizând" comportamente și măști transformiste, mântuindu-se de acestea prin momentele de reverie și reprezentare onirică a acelui "paese innocente ungarettian al locurilor și miturilor copilăriei (...), întoarcere deopotrivă arheologică și sentimentală în memoria spațiului cultural autohton". Prozatorul satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii conform celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]