2,378 matches
-
suprem de virtute virilă e orația lirică, învingătoare a morții. Lirismul său, cu accente solemne și totodată firești, cu un timbru de o clamoroasă tinerețe și cu o fericită și fermă decizie în alegerea și orânduirea cuvintelor, în curgerea lor savant scandată, năzuiește să umple universul de încredere în perenitatea spiritului. ION SAVA Ca scriitori, ca oameni de litere, ne incumbă tot ce interesează cultura și, prin ea, societatea. Cazul la care mă refer în aceste rânduri e, în ultimă instanță
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
atunci când pleacă În Africa, ea Îl ia pe Hamlet În bagaje, sperând să demonstreze că ființa umană rămâne identică sie-Înseși dincolo de diferențele culturale. Primită În tribul la care mai petrecuse deja o perioadă, Laura Bohannan preia funcția unui bătrân foarte savant care Îndrumă un grup de aproximativ o sută patruzeci de persoane, toate mai mult sau mai puțin Înrudite cu el. Antropologul și-ar fi dorit să vorbească cu gazdele sale despre semnificația ceremoniilor lor, Însă acestea Își petreceau majoritatea timpului
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
chiar În acest principiu o limită a credinței ortodoxiste: „Credința savantului nu se aseamănă niciodată cu aceea a ortodoxului, ci mai curând cu a ereticului, care caută totdeauna și nu e mulțumit cu ceea ce a gândit”. Μ Nici cea mai savantă disertație nu poate convinge mai mult decât naturalețea derivată din exprimarea spontană a unui gest sau a unei atitudini. Μ Când comparațiile cu alții sunt făcute la timp nepotrivit sau În raport cu oameni nepotriviți, ele devin periculoase: poți ajunge, de exemplu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fictive au nume (ca doamna Elena Duran sau Uica Ghiță) sau porecle (Bunamică, Băiatul sau Dede), ele rămân figuri ilustrative, privite sub incidența generalității lor savuroase. Căci la M. nu accidentalul, ci generalul este pitoresc, iar recunoașterea lui produce efecte savant calculate. În anumite ocazii, de la identitatea generică personajul se poate ridica la universalitatea subiectului gramatical implicit, ca în schița Spre gard, o pură acumulare de predicate, trimițând la acțiuni și gesturi intrate în rutină. Rețeaua corespondențelor din care face parte
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
două linii tematice. Pe de o parte, este vorba de rememorarea unei adolescențe trăite în mediul rural, ambianță ce capătă atribute legendare, de poveste: I. își relatează experiența de „pădureancă” în versuri pline de frăgezime și prospețime, într-o combinație savantă de inocență și maturitate. Extrem de atentă la versificație, autoarea își construiește poemele cu grație și cu o anume sobrietate. Cea de-a doua dimensiune, care va rămâne și tema predilectă a poetei, este „celebrarea iubirii ca stare privilegiată de comunicare
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
București în 2002. Întâia carte a lui I. a fost una de proze scurte, Departe, pe jos... (1983). Rețeta preferată este mixajul intertextual, pe claviatura căruia se operează în două registre. Pe de o parte, cel doct, manevrându-se citatul savant și aplicându-se cititorului dușuri reci, minimalizante, sistematice, pe de alta, cel ironic, în care autorul se ia peste picior pe sine însuși, subminându-și textul chiar în timp ce acesta se face. De altfel, printre comilitoni I. se remarcă prin contondența
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
20”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Jurnalul literar”, „Steaua”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Spirit aparadigmatic, erudit și estet, I. aduce în critica literară românească rafinamentul broderiei analitice executate pe suprafețe infinitezimale, în care tensiunea și dispunerea savantă a liniilor ce alcătuiesc desenul textual se îmbină cu finețea rece a inciziei logice. Început ca hermeneutică, demersul critic inaugurat de I. tinde către ceea ce autorul numește „hermenoetică” - metodă interpretativă ce încifrează înțelesul dianoetic al textului în sensuri noetice. Cartea
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
de N. Bocșan, I. Lumperdean și Ioan-Aurel Pop, Cluj-Napoca, 1996, p. 5-60; idem, Geneza medievală a națiunilor moderne, Cluj-Napoca, 1998. • S. Brezeanu, Romanitatea orientală în Evul Mediu: de la cetățeni romani la națiunea medievală, București, 1999; idem, „Stulti sunt romani“. Construcții savante și memorie populară Publicarea, în anul 1972, a studiului cercetătorului maghiar J. Szűcs despre naționalitate și conștiința națională în evul mediu a constituit un adevărat eveniment 8. Ce-i drept, aproape trecut cu vederea. Într-un mediu istoriografic în care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
drept tiran crunt și nemilos și • S. Brezeanu, „Romani“ și „Blachi“ la Anonymus. Istorie și ideologie politică, în idem, Romanitatea orientală în Evul Mediu: de la cetățeni romani la națiunea medievală..., p. 158. • Idem, Începuturile românilor și maghiarilor în Transilvania. Tradiție savantă și memorie populară medievală, în idem, Identități și solidarități medievale. Controverse istorice..., p. 166. comparat cu împărații romani, i se atribuia intenția de a înălța o reședință asemănătoare Romei 46. În timp ce cronicarul polon lăsa să se înțeleagă că țara a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înlocuind-o cu proiectul unei alte lumi, comunistă, cea mai bună cu putință. Totul părea aranjat, cărțile citite dându-i o mare încredere în previziunile sale. Marx a socotit că datoria lui nu era să mediteze asupra lumii - așa cum făcuseră savanții burghezi - ci să acționeze asupra ei. Își propunea, deci, să transforme filosofia istoriei într-o știință a fericirii. Dar cu toate că s-a făcut mare caz pe seama ei, teoria luptei de clasă nu îi aparținea lui Marx ci lui Francois Guizot
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
impresionante prin acumularea paroxistică a invectivelor (Noul Acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu, 1848) și prin subtilitatea ironiei (Carte a fostului rege Ludwig Filip către încă fiindul domn Mihail Sturdza). Discursurile lui K., exclusiv politice, dezvăluie mari însușiri literare: construcția savantă, rigoarea argumentării, un patetism lucid îmbrăcat într-o expresie elegantă și sobră, o vervă polemică irezistibilă. Când vorbește despre istoria națională și strămoși, tonul său capătă o solemnitate gravă. Măreția subiectului îi impune o atitudine sacerdotală. Darul de căpetenie al
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
păstorit în Scythia Minor, spațiu unde cultura latină se întâlnea cu spiritul grec, loc de contact între Apus și Răsărit, între Roma și Bizanț, zonă a unor sinteze creștine locale de unde - zic specialiștii - este posibil ca teologia creștină, în exprimări savante ce puneau la contribuție patristica răsăriteană, să se fi răspândit pe o arie semnificativă în stânga Dunării, în Dacia. Scriu aici, în Tomisul care iubea deopotrivă limba latină și limba greacă, câțiva cărturari de foarte bun nivel. Unul dintre ei a
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Paris, 1974; Dictionnaire morphologique de la langue roumaine (în colaborare cu Const. Gâdei), București, 1981. Repere bibliografice: Mélanges de philologie offerts à Alf Lombard, Lund, 1969; D. Macrea, Alf Lombard, în Limbă și lingvistică română, București, 1973, 62-65; Gh. Bulgăr, Un savant romanist, exeget al limbii române: Alf Lombard, „Comunicările Hyperion”, 1993, 9-19; Marius Sala, Alf Lombard, LR, 1996, 1-6; Florica Dimitrescu, Alf Lombard, RL, 1996, 12; Alexandra Roceric, Un gând la plecarea lui Alf Lombard, JL, 1996, 5-8; Rusu, Membrii Academiei
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
cărții a IV-a din Istoriile lui Herodot, publicată însă în 1902. Va da în transpunere românească alte trei volume ale Istoriilor, tipărite la Berlin (1894) și București (1912, 1915). Traducerea din Herodot e făcută după original și însoțită de savante adnotări, de comentarii geografice, etnografice, filologice, precum și de hărți, lucrate, toate, pe baza unui material bibliografic impresionant. La sugestia lui Ion Ghica, pe atunci director al Teatrului Național din București, G. traduce în românește tragediile shakespeariene Romeo și Julieta (publicată
GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287257_a_288586]
-
studiul teosofiei, manifestă în articole și conferințe. De altfel, în 1925, va înființa o lojă teosofică română. Singura culegere de proză scrisă în românește este Cartea munților (1920). Sub forma unui ,,manual de drumeție” sau ,,fals tratat”, ea îmbină informații savante, amintiri de călătorie și pagini de eseu. Cartea va fi remarcată de Mihail Dragomirescu și Perpessicius. Povestirile scrise între 1913 și 1919, parte apărute în periodice, vor constitui substanța unei culegeri de legende, Ceasuri sfinte (1921), traduse în românește de
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
no. 10). M. este între primii noștri prozatori citadini, peisagist urban, evocator al Bucureștilor. Preferințele sale se îndreaptă spre colțurile cu o viață tihnită, copleșite de invazii florale (Bucureștii lalelelor și ai trandafirilor). În descriere introduce ordinea artificialului prin comparații savante, aluzii mitologice, ornamente stilistice. Viziunea asupra naturii este cea a estetului și a citadinului obosit. M. este și autorul unor pagini de umor negru (Între cotețe) și de explorare a himericului și a patologicului (Nicu Dereanu). Cu Thalassa el impune
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
dintre cele mai profunde tendințe ale autorului - violența orgoliului și magia voinței, himera idealului, forța copleșitoare a visului, erosul arzător unit cu aspirația spre puritatea platonică -, remarcabil prin fina transcriere a senzațiilor elementare și excelentele descripții marine, dinamizate de jocul savant al luminii și culorii. Din nefericire, metaforismul baroc, limbajul crud (ce i-a șocat pe contemporani), digresiunea filosofică au trecut Thalassa (pe care autorul a dorit-o operă de complexă sinestezie) în uitare. Dar intelectualizarea emoției, lucrătura artistă și analiza
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
în Codicele Petrovay (1672). De la 1 iunie 1674 datează Oda lui H., moment de referință pentru istoria prozodiei românești. Este scrisă în românește, într-un limbaj dialectal, contorsionat fonetic, sintactic și mai ales ortografic de influențe maghiare și săsești. Versificația savantă, în metru cantitativ, preia hexametrul și pentametrul antic, voind a demonstra, comparativ, virtuțile prozodice ale limbii române. Oda, împreună cu alte poezii gratulatorii în limbi străine, este tipărită în 1674 la Basel, într-un volum omagial, Vota solennia, dedicat lui Francisc
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
obțină o slujbă la Iași. Până în 1840 practică avocatura, fiind și efor al școlilor din ținutul Hotin. Din căsătoria cu Elisabeta Dauksza, fiica unui nobil lituanian și a unei descendente din familia Morțun, i se nasc doi fii: Tadeu - viitorul savant și scriitor Bogdan Petriceicu Hasdeu, și Nicolae, care moare tânăr, probabil din cauza unei întemnițări politice. După ce un deceniu predă la liceele din Vinița, Rovno și Camenița, în 1850 revine în Basarabia, ca avocat la Chișinău și apoi la Hotin. Vanitos
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
al unei „alianțe vaste cu istoria”. Dincolo de structura sa teoretică, cartea apare ca un complex memorial de călătorie, în care peisajul, de la albastrul intens al apelor Mediteranei la statuile Romei și palatele Parisului, este prilej de savuroase și nu rareori savante călătorii spirituale prin cultura europeană și universală, punând în valoare o admirabilă inteligență asociativă. Nostalgia sintezei (1984) șlefuiește cu migală și rafinament viziunea din volumele anterioare: titluri precum Grecia, un prezent perpetuu, Între Septentrion și Hellada sau Roma, implacabilă și
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
și gândirea Antichității ca pe propriul trecut, într-un efort anamnetic de regăsire a sinelui. Limbajul descriptiv devine inevitabil unul intens metaforic, a cărui strălucire este dată de îmbinarea dintre concizia expresiei și deschiderea teoretică pe care o provoacă neologismul savant; iată, de pildă, coloana de la Erehteion, care, „sfruntat sustrasă de pe Acropole de Lordul Elgin”, „izbucnește, descumpănind ca o mustrare, în gelidul, asepticul spațiu de la British Museum”. Măreția artei grecești, conchide cu satisfacție nedisimulată neoclasicul H., nu poate fi umbrită nici
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
trupul căzând / Mult mai greu este lanțul pe gât // Fuge prin codru pasărea-albastră, / Inima, Doamne, inima noastră. Țipă rănită sub negura zării / Inima, Doamne, inima Țării.” Arta poetică se simplifică acum considerabil, versurile fiind mai puțin solicitate de încărcăturile prozodice savante cultivate anterior, care lasă locul, nu de puține ori, unei ritmicități populare, cu atenție sporită acordată semnificațiilor cuvântului. Publicistica politică a lui H. a izvorât în exil din confruntarea cu anomaliile instaurate de comunism. În fiecare caz politic semnalat, publicistul
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
disciplinele predate În aceste școli, trecerea de la faza vulgarizării doctrinei marxist-leniniste, cu primele traduceri și ediții ale operelor „clasicilor” la construcțiile teoretice sau la cercetările empirice cărora ele le-au servit drept bază, precum și stabilirea unei Întregi ierarhii profesionale și savante, cu posturi, titluri, premii și medalii; deprinderea de cunoștințe din anumite discipline auxiliare (limbi străine, matematica și informatică, retorica), participarea susținută la manifestări artistice și literare; caracterul neconvertibil al titlurilor dobândite În afara acestui spațiu (raritatea transferurilor profesionale de la școlile de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Wissenschaftskolleg zu Berlin - Institute for Advanced Study Berlin (WiKo): fondat În 1980 că asociație particulară, este de talie mijlocie (40 de cercetători invitați În fiecare an), În vreme ce orizontul sau științific și intelectual este dintre cele mai largi, căci găzduiește atât savanți, cât și artiști. Chiar dacă cercetătorii În științe sociale nu sunt decât o minoritate În diversitatea disciplinelor reprezentate, un binecunoscut sociolog german, Wolf Lepenies, este cel care i-a fost președinte de-a lungul anilor ’90. Absența cercetării aplicate apropie WiKo
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Research în Central and Eastern Europe, Leske + Budrich, Opladen. Waterkamp, Dietmar (1987), Handbuch zum Bildungswesen der DDR, Westdeutscher, Opladen. Weber, Jürgen, Piazolo, Michael (coord.), Eine Diktatur vor Gericht. Aufarbeitung von SED-Unrecht durch die Justiz, Olzog, München. Weber, Max (1959), Le savant et le politique, Plon, Paris. Weeks, Albert L. (1987), The Soviet Nomenclatura, Washington Institute Press, Washington. Weidenfeld, Werner, Zimmermann, Hartmut (coord.) (1989), Deutschland-Handbuch. Eine doppelte Bilanz 1949-1989, Bundeszentrale für politische Bildung, Bonn. Weidig, Rudi (coord.) (1988), Sozialstruktur der DDR, Dietz
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]