1,317 matches
-
din RFG! Și din 2000, am revenit în teatrul de-aici. În acest timp, spre exemplu, l-am cunoscut pe actorul Buju Ternovits (prieten pe-atunci și cu Ucu Haiduc, de la Teatrul "Nottara"). Buju este autorul unuia dintre cele mai savuroase renghiuri jucate Securității. Vă povestesc întîmplarea, că e păcat să nu fie cunoscută și-n alte orașe (deși domnul profesor Cazimir mi-a spus că o știa, din altă sursă, cu un alt autor). Ternovici era cam slobod la gură
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de pluș al cortinei! (să mai torn și puțin ludic, că devin deranjant de sentimental, nu?!). Așa cum cărțile... din cărți se fac, și amintirile din amintiri se construiesc. Punct. De două ori, Timișoara... 2000. Eram la Timișoara și montam o savuroasă comedie de Ray Clooney (ba, chiar, am senzația că aici dețin un insignifiant record: am semnat, probabil, regia ultimei montări a mileniului premiera a fost pe... 31 decembrie 2000. Și Revelionul s-a sărbătorit ce frumos! în teatru!). Dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
duală a actului discursului, fără de care nu avem de-a face cu Ironia, înseamnă, în două straturi, supunere șireată la o semnificație inofensivă, familiară, dar concomitent sabotare nemiloasă a sensului avansat, prin înțelesul care se tace, dar este "elocvent" și savuros pentru un receptor complice. Există însă cazuri, ca mai sus, cînd, arătîndu-se cu degetul, limbajul pe dedesubt , direcția "oblică" a citirii devin pe dată "transparente". Ele se prezintă sub chiar eticheta ironiei, pe care o celebrează o dată în plus, autoreferențial
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
răsare/ Din coastă bărbătească al Evei trunchi de fum" (Timbru). La I. Barbu "concizia este virtutea capitală a stilului său" (T. Vianu). După melci După melci este un poem plin de culoare, pitoresc, orientat spre concretul lumii sensibile, cu descrieri savuroase, ritm alert. Având o anume defășurare după o schemă narativă, poemul înfățișează o întâmplare, aparent o poveste pentru copii. Într-un cadru obișnuit, eul liric are o viziune fabuloasă asupra naturii și se grăbește să facă o confesiune anecdotică. Reținem
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
început faptul că această comedie a lui Caragiale nu este întru nimic inferioară celor două creații între care se intercalează cronologic: O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută. Mai simplă, piesa se concentrează asupra unei noi categorii, propunându-ne un savuros cuplu de bătrâni din mica burghezie bucureșteană de la 1880. De această dată, cherestegiul este înlocuit de pensionarul mărunt cu prestigiu exclusiv domestic. Deși protagoniștii acestei capodopere miniaturale într-un act sunt doi, pensionarul Leonida și cea de-a doua nevastă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a Sfanțului Graal, translata în plin secol XX. Românul nu se ridică la nivelul peliculei care l-a inspirat, drept dovadă faptul că este mai puțin cunoscut, citat, tradus. În plin secol XX, într-un limbaj cinematografic de o absolut savuroasa culoare, Gilliam ne tălmăcește legendă Graalului, care nu este decât o sumă de povești despre iubire, prietenie, credința, loialitate, încredere, devenite aproape pseudomituri în desacralizata lume așa-zis modernă. Jack Lucas, superb interpretat de Jeff Bridges, este un prezentator radio
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
bălți Aroneanu (spre care "urcam", știam acest lucru pentru că vedeam apa coborând spre Ciric prin locurile amenajate pentru scurgerea în firul de apă numit "râu", abia reperabil în verile secetoase) sau, luând-o pe altă direcție, la balta purtând numele savuroasei Bârzoience, despre care învățam la școală că reprezenta ridicolul clasei exploatatoare și disprețuitoare de popor, maimuțărind maniere franțuzești. Ca orice pescar serios, bunicul evita malul dinspre oraș (unde se afla debarcaderul și de unde plecau spre traversarea lacului sau făceau "trempette
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pasajul cu profesorul de fonetică engleză. Fragmentul este pe deasupra deschiderea considerațiilor despre comoditate (Matei Călinescu, op. cit., 83 și urm.) .Cum nu-mi închipui că vei căuta cartea, brav căutător de link-uri interconectate, îmi permit să reproduc pasajul cel mai savuros și după ce-l vei fi parcurs, s-ar putea să afli că nu s-au schimbat multe lucruri după cinci decenii. Încă din adolescență, Leonescu și-a găsit mica sa vocație, punând în slujba împlinirii ei o ascetică tenacitate: fonetica
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
drept care Dan Stanca n-are niciun fel de reținere în a zugrăvi funeraliile lui Ioan Paul II sau în a-l aduce pe scena romanului pe actualul papă de origine germană. Prin ambasadorul nostru la Vatican, Sebastian Saviel (antitradiționalist, avangardist, savuros în umorul său de libertin fără scrupule, subversiv, exhibiționist, clamându-și public libertatea de a se iubi cu un halebardier din garda papală), prietenul său cel mai bun, Edgar Nour află că fostul cardinal Ratzinger, actualul Benedict XVI (Benoit al XVI
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
așadar alienant, cum îl resimte adesea, poetul devine stăpânul absolut al stilurilor și registrelor pe care arată că le poate mânui cu abilitate, dovedindu-se capabil să dea experimentelor celor mai izbutite o notă de șarm inconfundabil, precum aceea din savurosul melting pot rezultat din amestecarea De mână a câtorva ingrediente-bază (poezia folclorică, Eminescu și Arghezi). Dar, oricât de amuzantă ar părea, joaca de-a Dumnezeul formulelor (literare) nu îi oferă celui care o practică sistematic nicio satisfacție. Mai mult, este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
exemplu, jocul auctorial inteligent, alternanța de registre și roluri din poeme precum Erată, Teatrală, Arheologie și Dilemă. Sau, de ce nu, Altfel un aspru rechizitoriu adus bietului Adam (căruia nevasta îi descoperă "lipsuri mari la capitolul educație sexuală"!), încheiat cu o savuroasă trecere în revistă a... bibliografiei sexofone locale. Căci, vorba ceea: "10. Sunt atâtea lucruri de remediat. Trebuie, deci, imediat, să te apuci, Adame, de studiat. Mai lasă hoinăreala prin luncă. Nimic nu se face fără voință și muncă. 11. Bibliografia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ei în ansamblul cărții și întregește, într-un mod aparte, portretul unei autoare complexe. Anexele etalează ceea ce, de obicei, rămâne "cu un pas în urmă", dincolo de creația în sine, ceea ce suntem tentați să trecem într-un fișier secund: curiozitățile, textele savuroase, interviurile, paginile de jurnal, confesiunile. Acestea au puterea de-a ne introduce într-un mod particular de refacere a realității, unul dezinhibat, în care se varsă toate formele conștiinței, toate obsesiile, tot ce n-a fost spus sau a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cea care îi redă unei limbi vivacitatea și bogăția ei primordiale. Suprem paradox, poate, acesta al logicii de excluziune: Hexagonul a făcut din franceză o enclavă înconjurată de îngrădituri academice și legislative, în alte părți, e un teren roditor și savuros. Francezul nu se simte cu adevărat în largul său în limba franceză, dar francofonul, da. În această zonă de libertate singulară pe care doar limba o conferă, fără limite geopolitice sau instituționale, situăm specifici tatea "spațiului francofon", cu strălucire ilustrată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
între autenti citate și lizibilitate. Această sfîșiere se manifestă, pe de o parte, printr-un fel de efracție sistematică ce constă în subvertirea limbii franceze pentru a-i conferi respirația halucinantă, acel parfum de fîn și de baligă, acea plasticitate savuroasă a limbii române, pe de alta, printr-o derută paradoxală. Mai mult de atît, sapțiul cultural al limbii originare se răzbună ca o amantă abandonată și respinge corpul devenit străin. A fost și cazul, emblematic, al lui Panait Istrati, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în fața standului românesc de carte, colocviul a beneficiat de prezența tonică și percutantă a unor filosofi, scriitori și profesori veniți din toate zările Europei (amintim doar pe Fernando Savater, Roland Jaccard, Sylvie Jaudeau, Sorin Alexandrescu, Florin Țurcanu, între mulți alții), savuros moderați de George Banu și Horia-Roman Patapievici. Abordările, foarte variate ca stil și tematică, au reușit să evidențieze o alchimie cu totul specială între două orizonturi, două culturi, două limbi diferite, rezultanta fiind o expresie unică a unui pesimism jubilatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
noul nu ia locul vechiului, ci doar îl sublimează. Marie-Hélène Lafon ne oferă un adevărat imn al limbii franceze, de la dialectul regional la fraza erudită, cele două "țări" exterioare întîlnindu-se și împlinindu-se în cea de a treia, discretă, subtilă, savuroasă limba ficțiunii. Toamna celor 555 Acesta e numărul oficial de romane franceze și străine (356, respectiv 198) lansate în cursa pentru cele mai importante premii literare atribuite de Hexagon în 2013. Comentariile pornesc deja de la cifra menționată, înainte de a cerceta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Perroquets de la place d'Arezzo (Papagalii din piața d'Arezzo). Cu mare emoție și plăcere a fost așteptat ultimul (sperăm că nu și cel din urmă) roman al academicianului Jean d'Ormesson, scriitor vîrst nic și împuținat fizic, dar la fel de savuros și incisiv ca întotdeauna, Un jour je m'en irai sans en avoir tout dit (Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul)... O altă apariție pîndită cu maxim interes a fost și cea a scriitoarei bilingve, franco-canadiana
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Corespondența acoperă și descifrează în filigran peste șaizeci de ani de istorie literară, politică și intelectuală cam aceiași, dar dintr-o perspectivă diferită, pe care îi parcurge și Paul Morand în al său Jurnal inutil, de n-ar fi decît savuroasele evocări ale aranjamentelor de culise și desfășurărilor diplomatice prilejuite de alegerile la Academia franceză -, dar ne revelează în primul rînd un Mauriac îndrăgostit de viață și de frumusețea creației, sfîșiat între dorințe multiple și adesea contradictorii. Memorii intime, aceste scrisori
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care se lăsa cu voluptate pradă unor conversații frivole, care înjura cu aplomb (în românește!) și rîdea ca un copil. Vom adăsta, deci, fugitiv asupra uneia din cele mai savuroase și temeinice "ocupații" ale sale, pe care am numit-o iscusința-de-a-nu-face-nimic (le savoir-ne-rien-faire), în care a excelat, cu nedisimulată mîndrie, întreaga viață. Toată lumea știe că a plecat în Franța pentru a scrie, chipurile, o teză de doctorat, fără să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de informații ucrainean, potrivit căruia am atentat la siguranța națională a Ucrainei. Ne-au acuzat de revizionism, șovinism, de nerespectarea programului pe care Kievul l-a aprobat, de neprietenie, ba chiar și de spionaj. Îmi aduc aminte de un pasaj savuros din comunicat, în care se povestea cum "telejurnalistul", sub pretextul că filmează țărani, a făcut zoom pe un obiectiv militar. Vigilența unei bătrâne aflate pe câmp, la muncă, a pus însă autoritățile în alertă. Un comunicat care semăna cu cele
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
nici măcar cu o virgulă. Imediat după semnarea acestui rușinos diktat, conform articolului 18 din document au fost trimiși la județe așa-zisele Comisii Aliate de Control (inițial cu acronimul C.A.C., apoi, datorită rezultării unui cuvânt licențios în dulcea și savuroasa noastră limbă, C.Al.C.), conduse de către un ofițer rus, ce mai avea în subordine și câțiva soldați cu rubăști și pantaloni bufanți, dovediți mai apoi a fi infatuați, bețivi, hoți de prim rang și afemeiați. Dacă la Vaslui C.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
chiar floare la ureche să fii ambasador în Cuba... Așa se face că, în una din zilele sfârșitului de an 2006, Constantin Simirad și-a lansat la casa junimistului Vasile Pogor volumul de proză "Iguana neagră", lansare dublată de o savuroasă prelecțiune pogoreană, pe teme cu specific ...cubanez. Realele calități de povestitor l-au ajutat să înfățișeze în imagini vii, cu umor și melancolie, scene din viața de zi cu zi a unui diplomat român în Cuba. Domnule Simirad, primar ambasador
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
astăzi ne va înduioșa mîine sau poimîine", scria el (1987, p. 148). Uneori, important este doar simplul nume al autorului în mulțimea de epigrafe. Exemplele nu lipsesc, de aceea am reținut aici doar două dintre cele pe care le considerăm savuroase. Să luăm, de pildă, cazul epigrafului semnat de San-Antonio de la începutul cărții lui Pierre Dac, Les Pensées: Să spui că unii îl preferă pe François Mauriac lui Pierre Dac. Cum se poate asta? Dacă într-o zi aș scrie o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
permită să povestesc întocmai (sau să inventez, mai bine spus) o întâmplare, cu toată savoarea și pe de-a-ntregul, așa cum numai Taubelman știe să o facă. Povestirea aceea a durat aproape o oră, cu fraze, propoziții incidente, reluări, un vocabular savuros. Spre deosebire de celelalte, care nu se supun unor reguli și care păcătuiesc prin exces, am considerat că e adevărată, în fine posibilă" (1973: 286). În volumul de nuvele intitulat Ni les ailes ni le bec, François Conod se înscrie în aceeași
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
p. 43), crestări ale topicii (p. 123), experimentarea unei frazări implantate în viziune douămiistă (p. 8), plăcerea de-a vorbi în pilde (p. 129) sau de a recurge la citate și la maxime etc. La acestea, ar merita să amintim: savuroasele miniscenete despre pierderea mobilului (care ne-amintește de ochelarii bunicii) sau a capacului de la stilou (p. 42, și respectiv, 45), tonul amar-ironic - cu referire la valoarea notei de la Bacalaureat (p. 60) sau la acei care-și uită limba maternă prin
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]