1,144 matches
-
pari prea Îngrijorat. — De ce ți-e frică, de-aia nu scapi. Știi unde este? Penzler scoase mîna de sub birou. — După părerea mea, este pe planeta Pluto și se distrează cu amicul lui, Jack Daniels. — Ce faci cu mîna aia? Mă scarpin la podoabe. Vrei slujba? Se plătește cu cinci sute de parai pe săptămînă, dar tre’ să dai Înapoi zece la sută agentului tău. — Unde e? — E pe undeva pe lîngă un loc pe care nu-l cunosc. Mai treci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ele erau biscuit, brânză și țelină. Ibricul începu să fluiere. Findlay opri gazul și umplu ceainicul, apoi se aplecă din nou asupra mesei. Privi atent mesajul aproape un minut: îl întoarse, îl răsuci, îl ținu în lumină, îl mirosi, se scărpină pe cap și îl mai citi de câteva ori. — Asta-i tot? rosti el în cele din urmă. — Asta-i tot. — Ei atunci e clar. E nebună de legat. Termină de preparat ceaiul și ne-am întors în salon, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ideea ta? — Nu chiar. Mi-a băgat-o el în cap, mai mult sau mai puțin. Mi-a spus că arătam rău și a insistat să fac o pauză. — Dar tu, Pyles - ai văzut cadavrul lui Mortimer? Nu, spuse majordomul, scărpinându-se pe cap. Doctorul Quince - doctorul Quince, tânărul - a coborât în dimineața aceea și m-a anunțat că stăpânul s-a stins. Apoi s-a oferit cu amabilitate să facă el toate aranjamenteje funerare cu directorul. Eu n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bumbac, iar pe dedesubt poartă un sutien roșu foarte vizibil. Femeia pare epuizată, dar totuși dârză. În fața membrilor tribunalului, Își clatină capul precum un câine de vânătoare care a dat de urma vânatului. Din când În când, Însă, când se scarpină după urechea dreaptă, ai putea chiar spune că e gata să-i dea lacrimile. —Katharine Reddy, se aude vocea tunătoare a judecătorului, compăreți astăzi În fața Tribunalului Maternității fiind acuzată de faptul că ați fi o mamă care are serviciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prea aveam cum să-i spun șefului meu că i-am trimis clientului meu un e-mail În care Îi promiteam comportament indecent și o săptămână În pat, ce să mai zic de dragoste și săruturi. Nu știu de ce mă tot scarpin. M-am spălat aseară pe cap cu un șampon nou: reacție alergică poate? Sau poate că am luat cine știe ce forme de viață inferioară de pe bancheta din spate a lui Pegas: asemănător unei mlaștini, taxiul ar putea fi un mediu propice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
înaintau militărește, cucerind drumul pieptiș din Țarina Baisei, printre padine smârcoase, printre monticuli presărați cu pietre, expulzate din cine știe ce mistuiri ale adâncurilor, printre tufele smorhăite de capre, în care, vara, parazitau cuiburi pline de ouă, ale ciocârliilor isterice. Hm! medită, scărpinându-se sub pălărie, Nicanor Galan. Cine mai are nevoie de "Bondocul" lui Păun? Parcă, mare lucru, tractorul ăla, mititel și vechi, de pe vremea lui Pazvante... Lasă că, vom primi tractoare bune, de la Uniunea Sovietică. Așa ne-au spus, nouă, țăranilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ușor ca o pană... Și când colo... N-a mai apucat să-i răspundă Petroniei, prăbușindu-se în somn. Îl visă îndelung pe Chirpic din Kotonoaga prezentând, pentru a suta și una oară, cerere personală de intrare în colectivă. Se scărpina mereu în capu-i buhos, cu mâna lui, nespălată, încă din toamnă, făcând cunoscut, în mod oficial, pe când indica spre sala urâtă, cu podele date cu motorină din căminul cultural: Colectiva am pus-o pe roate... De acuma, trebuie numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de bumbi și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi de pisică. Se vede că beculețele verzi îi sugerau meseanului Chirpic, cel supranumit Faraon, din Kotonoaga, un veritabil simțământ sărbătoresc, fiindcă, în timp ce-și freca și își scărpina dureroasa umflătură a unui recent sugel, de la degetul mare, el se ridică de pe lavița așternută cu scoarțe, anunțând: Trecem la pavazare! Pe urmă să raportăm cum desfășoară colectiviștii noștri muncă de partid! Vezâcă, să afle Tovarășului Popescu... Păpălăul cel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alt fascinant proiect: Să trecem direct la Construcția desfășurată a socialismului! Parcă simțindu-se atrași de ofertele nenumărate ale hazardului, participanții aprobară în unanimitate propunerile lansate de la tribuna adunării, reprezentată de masa pavazată în pânză roșie. Faraon-Chirpic din Kotonoaga se scărpină îndelung sub basca lui nouă, trebuind să raporteze lu' Tovarășului Popescu despre cum se face muncă de partid la Goldana. În zilele de avânt, care urmară, Nicanor anunță, cel dintâi, că pata rubinie, vizibilă de la distanță, sub malul mărginaș al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cap. Speră să scape de mine: ce-ar fi să n-o aibă la el?! Dezamăgit, răsuci legitimația cu copertă roșie, studiind-o îndelung. Dacă pe telefon nu ar fi pus lăcățelul, am cere aprobare din secția de terapie, se scarpină el, încurcat, sub caschetă. Păi, veneam eu așa, fără să fi vorbit la telefon? mint eu cu conștiința împăcată, gândindu-mă la conversația avută cu directorul minei. Am fost anunțat să vin urgent. De doctorul Spătaru? se interesă cerberul. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l cu bucăți de pâine, puse anume deoparte din săraca noastră merinde de pribegi. Gică ieșea din adăpostul cu ușa strâmtă, scoțându-și, pe rând, întâi unul, pe urmă celălalt din rămuroasa lui pereche de coarne. Se lăsa mângâiat și scărpinat pe gât, sub bărbie și la steluța lui albă din frunte, între coarne, apoi se retrăgea în singurătatea din cabina lui de prizonier. Iar pe alături, treceau soldați sovietici cu steaua roșie la bonetă, care, în grupuri de câte trei-patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru nenorocit, trădezi elogierea Taberei lui Mercur! zbiera la el Bibi Bleotu, care, într-o manta albastră de colonel de Miliție, îl dibuise în iglu, scărpinându-și, între timp, umerii înstelați de cicatrice purulente. Mercur e un zeu, dar e și un element letal și exploziv din Tabelul lui Mendeleev, se împotrivi Pelerinul. Legea nu ne permite să facem comerț cu Mercur, riposta el, urlând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
silabisește el surâzând mai puțin binevoitor. Dacă nu l-am cunoaște, ar trebui să plecăm privirile. Așa e el, pare uneori gata să-ți sară În gât. Dar, fiindcă nu Înțelegem, Îl privim În ochi. El vede altceva: - Să se scarpine pe ceafă bizonul când dă cu ochii de poezie. Cum stă el agățat de bară-n tramvai, hopa, citește din Mazilescu! - Sau din Vasile Leac! Unul din noi Încearcă să fie rău, Însă Leac nu-l bagă În seamă. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
până atunci n-o făcuse de prea multe ori. Până la urmă trage. Urcăm la bar Împreună. Andreea trebuie să joace rolul narcomanei dispusă la orice. O prezint senatorului, o expediez pe Viviana, Andreea mi se urcă În brațe. Eu Îmi scarpin ostentativ nasul, Andreea la fel. Vorbește În gura mare de marfă. Cocaina e un drog de lux, un drog yuppie, n-a prea ajuns pe nările producătorilor de argou. - Mai ai marfă? Hai, Adi, mai ai? Pârvu ciulește urechile, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
domnul ofițer! Ura, să trăiască eroii noștri! Nici el nu bea domnule, îi spune sergentul, trăgându-l de mâneca pardesiul ros și destrămat pe la margini. Cu o comică încurcătură pe figură, bărbatul își dă pălăria mult spre ceafă și își scarpină fruntea. Păi cum, vine de la mănăstire? Nici acolo nu se întâmplă așa ceva. Pe sub cozorocul caschetei, Marius aruncă o scurtă privire amuzată celor doi și se ferește tocmai la timp de câțiva copii care aproape că dau peste el atunci când ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Este cineva? Domnule Ciornei! O pisică tărcată apare din spatele casei, acolo unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată pe lăbuțele din spate, se agață cu ghearele de pantalonii lui. N-am nimic să-ți dau, pisu mic, spune Marius în timp ce scarpină ușor între urechi micul animal. Urcă cele două trepte ale prispei și intră în casă. În față se întinde un hol îngust, în semiîntuneric. Rămâne nemișcat câteva clipe, ascultând. Nimic. Liniște. Sau nu. Distinct, un scârțâit ajunge la urechile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și facem slujbă. Da' ce e băi Vasile, de ai fața asta așa lungă? O vreme, cel întrebat, un soldat tânăr, înalt și voinic, având fruntea înfășurată într-un bandaj pătat cu sânge, cumpănește dacă să răspundă sau nu. Își scarpină cu degetul arătător ceafa tunsă scurt și brusc, se hotărăște: Păi, cum să spun...Când plecai pe front, lăsai acasă muierea cu doi copii. Acu' îmi scrie că mai e unu pe drum, dar eu nu am văzut-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
coasa vrea să te întâlnească, asta oricum se va întâmpla. Nu poți face decât să aștepți, pregătit de luptă și cu dorința de ați vinde pielea cât mai scump. Unul dintre ei își aprinde o țigară și începe să se scarpine îndârjit după ceafă. A' naibii păduchi! De unde dracu au apărut? Fă-ți o spălătură cu gaz și scapi sigur. Păi, de unde în pustietatea asta? Aici, singurul gaz vine de la pârțurile mele da' și alea's cam anemice, că dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lături. Un bărbat scund, În jur de treizeci de ani apare În prag și-l strigă, cică e „convocat” la primărie, deși e duminică. Lung se miră, Întreabă de ce, dar cel venit dă din umeri că nu știe. Lung se scarpină În creștetul capului, intră În casă, Își pune căciula. Iese. - Acu’? - Acu’, răspunde celălalt, În timp ce traversează drumul spre poarta de vizavi. - Da ’ cine mă, cheamă don’ Ștefan? - Primarele, rosti cel Întrebat, era primarul numit cu două săptămîni Înainte, iar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de răspuns pe care Camera-l pregătește Prea Înălțatului nostru Domn. Ca formă, zice "E. L. ", este o bună compunere retorică în stilul cronicarilor, ca fond e o parafrază a mesagiului tronului. Drept că autorul răspunsului au oblicit cum se scarpină și tușesc cronicarii, este întrucîtva materialul lor de cuvinte, nu însă spiritul lor. 13 {EminescuOpX 14} Bătrânii noștri erau oameni cuminți, ei spunea simplu, fără încunjur și fără vorbe late ceea ce știau și simțeau într-adevăr. De unde și până unde
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu minte și fatalist din fire, a avut totdeuna această credință. Daca te apucai cu un român get-beget la vorbă pe la nămiez, când e soarele-n putere, și-l întrebai: "Măi Mușate, ce e acuma, zi ori noapte? ", badea se scărpina sub căciulă, se gândea câtva, te măsura cu ochii să vază ce fel de negustor îi fi, și-ți răspundea: Apoi de! domnule, zi este". Dar daca, iubitor de cârcotă, de cei cu sămânță de vorbă, vreai să deschizi cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
primul-secretar și i-am explicat că n-am decât două camere și un hol și că am nevoie să stau în birou singur, biroul e locul meu de muncă, al cărei specific e s-o efectuezi în singurătate; s-a scărpinat la ceafă: înțeleg, zice, dar ce e de făcut? Până punem pe picioare o industrie de construcții de locuințe, n-avem încotro, trebuie să limităm spațiul locativ. Dar înainte, zic,! cum de putea lumea trăi cu cât spațiu vroia? Au
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răsuci și se îndreptă către unul dintre culoare. Ușile se căscară în fața lor. ― Știi, ți-am făcut o favoare. Prezența animalelor de companie este strict interzisă în această stație. ― Jones nu e un animal de companie, ci un supraviețuitor. Îl scărpină după ureche. Așa cum îi făgăduise, Ripley fu gata numaidecât. Burke rămăsese afară, profitând de acest răgaz pentru a studia rapoartele. Când femeia ieși, se miră de metamorfozarea ei. Tenul nu-i mai era palid, iar expresia amarăciunii dispăruse odată eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
făcu Apone. ― Da, exact. Parcă aș fi a cincea roată de la căruță. Îmi ies din minți dacă stau degeaba. Apone zâmbi. ― Suntem cu toții nerăbdători să trecem la acțiune. Și-atunci? ― Nu vă pot fi de folos eu ceva? Sergentul se scărpină la ceafă studiind-o. ― Nu știu. Ce știi să faci? Ea se răsuci și arătă cu degetul. ― Să conduc încărcătoarea asta, de exemplu. Am un brevet de aptitudine profesională de docher specializat. Ultima mea meserie. Apone își îndreptă privirile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
le dădeau doar noaptea?) ca să pricep cum stau lucrurile. Mă gândisem de nu știu câte ori la orașele astea plutitoare, suspendate, la populația lor pestriță, compusă din sute de mii de vieți pulsând simultan în aer, făcând de toate: citind, dormind, sporovăind, scărpinându-se în nas, legate între ele prin centura de scaun, telefoane mobile și-un sentiment prostesc de confort și siguranță. Îl încercasem și eu, închisesem repede ochii, să nu vomit. Între tine și pământul care te născuse stăteau doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]