1,504 matches
-
Stat Arad scoate la rampă în premieră spectacolul cu savuroasa comedie „Amantele trăsnite“ de Geo Iancu Călinescu. Montarea piesei poartă semnătura tinerei regizoare Oana Leahu din Târgu-Mureș, care propune un joc scenic alert. Decorurile și costumele au fost concepute de scenograful și pictorul Onisim Colta, iar coregrafia este gândită de Maura Ianoș. Din distribuție fac parte actorii Călin Stanciu, Constantin Florea, Carmen Butariu, Carmen Vlaga, Costin Gavază, Mariana Tofan, Angela Petrean, Ion Ardelean și Maura Ianoș. Următoarea reprezentație a acestui spectacol
Agenda2003-10-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280770_a_282099]
-
născute pe Brodway, precum și forțele artistice tinere de care dispune la ora actuală O.R.T. Soliștii, orchestra, corul și ansamblul de balet au realizat un spectacol care cu siguranță se va bucura de aprecierea publicului. Decorurile au fost realizate de scenograful Grigore Gorduz, iar costumele de Krisztina Nagy. Coregrafia poartă semnătura Lianei Iancu. În primul spectacol, în rolul florăresei Eliza Doolittle va evolua soprana Diana Papp, iar în spectacolul din 1 octombrie, personajul va prinde viață în interpretarea sopranei Mariana Șarba
Agenda2003-39-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281512_a_282841]
-
deoparte însă exploatarea acelor ambiguități ale scriiturii din valorificarea cărora s-ar fi putut naște originalitatea. Altfel spus, e greu să-i găsești montării vreo supratemă. Mulțumindu-se cu o "regie provizorie" contând pe frumusețea învelișului vizual bine gândit de scenograful începător Adrian Buzaș, Alina Hiristea nu a pătruns în miezul textului, nu l-a interpretat. Or, după cum scria Paul Ricoeur, a interpreta un text înseamnă "a urma mișcarea sensului spre referință, adusă spre acel fel de lume, sau mai degrabă
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
și rafinamentul lui înfloreau. Ca mușcatele din desenele lui gracile. Blînd și ferm, ascunzîndu-și poate doar timiditatea în spatele unui zîmbet nesigur, Vittorio Holtier i-a sedus pe toți cei care au avut norocul să-l cunoască. Regizori excepționali, actori, colegi scenografi sau artiști plastici, studenți la scenografie, oameni de teatru și nu numai, arhitecți. A lucrat cu Alexandru Dabija la Odeon Gaițele, iar covoarele oltenești care defineau spații de joc îmi taie respirația oricînd. Cu Radu Afrim a colaborat la joi
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
refugiu de vacanță și de lucru, parcă și-au încetat existența istorică și se lasă topite în peisaj, piatra și pământul lor intrând definitiv în ciclul natural al ștergerii contururilor. Cele două fragmente de expoziție, cel al pânzelor uriașe, cu scenografii derulate în palate baroc, și fotografiile de la Socolari, defrișează două ipostaze total diferite, aproape antinomice ale artistului, ca și când Gheorghe Fikl s-ar fi tăiat în două, încercând să-și reunifice existența prin această ieșire în public. Cu toate astea, dihotomia
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
se petrece pe scenă ți se poate părea, în mare parte, o aiureală. Un spectacol-kitch nu pentru că aceasta ar fi cheia în care s-a dorit să se lucreze, ci pentru că pur și simplu, din nepricepere și prin absența unui scenograf (nu știu cine este Lia Dogaru) măcar cu gust, așa s-a înfățișat el la public. Deși replica e vie pe scenă, deși intuiești o tensiune profundă între spectacolul de teatru și formele cotidiene de consum "artistic" - telenovela aici - dincolo de comedia bogată
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
împotriva a ceva sau a cuiva. Vînzoleala sau lîncezeala din jurul unei mese de jucat cărți, dimensiunea cinică și grotescă de pe scenă, înainte și după moartea Margaretei, creează o imagine susținută și de ideea decorului, de cele cîteva scoarțe oltenești, autentice. Scenograful Vittorio Holtier nu numai că împarte spații și fixează trasee pentru drumurile și du-te-vino-ul personajelor, dar, suspendate așa cum stau, pe orizontală sau pe verticală, cu desenele și culorile lor inconfundabile, ne amintesc mereu, și vizual, în ce zonă ne aflăm
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
muzicii în stilul nostru“. Shakespeare scrie „Macbeth“ ,Apocalipsa lui, care este viziunea timpului de a readuce lumii ordinea, de a restabili noțiunilor sensul lor, lucrurilor locul lor potrivit și viziunea zilei de curățare și de rupere a cortinei întunericului“. Regizorul, scenograful și artistul grafic polonez a absolvit Academia de Teatru din Varșovia, Facultatea de Regie teatru, în anul 1978. Primul mare succes al lui Wisniewski a fost Panopticum à la Madame Tussaud sau Moartea Neagră, Paris 1680, realizat la Teatrul Nowy
Ultima premieră teatrală a anului, „Apocalipsa după Shakespeare. Macbeth“ by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80486_a_81811]
-
vocația politicii sau a politicului într-o montare corectă, asumată de creatorii ei. Mai mult sau mai puțin inspirată. De pildă, decorul, chiar dacă am înțeles că este gîndit în spirit clasic, mi se pare nefinisat la nivelul propriei idei a scenografului Puiu Antemir, lăsat cumva pe jumătate pregătit pentru funcția lui, fără detalii și fără obiecte alese cu grijă. Costumele Ancăi Răduță sînt gîndite coerent (și pînă în cel mai mic detaliu de accesorii - bijuterii, broșe, ace de păr, pălării etc.
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
2004. Juriul l-a nominalizat pe actorul timișorean pentru rolul Ioachimo din spectacolul cu piesa „Regele Cymbelin“ de William Shakespeare, producție a Teatrului German din Timișoara, la secțiunea Debut; nominalizați pentru același premiu mai sunt regizorul Radu Alexandru Nica și scenograful Laszlo Wegroszta. Cea mai bună actriță într-un rol principal se va alege dintre Maia Morgenstern, Mariana Mihuț și Hilda Peter, iar titlul de cel mai bun actor și-l vor disputa Ilie Gheorghe, Răzvan Vasilescu și Zsolt Zayzon. La
Agenda2005-10-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283451_a_284780]
-
artiști mari lucrează. Actorii mari joacă mai în fiecare seară și nu au cum, fizic, să umble prin țară ca să-și vadă colegii nominalizați. Regizorii cu cotă sînt prinși în proiectele lor. Apoi, artiștii importanți, fie ei regizori, actori sau scenografi, sînt candidați direcți pentru nominalizări și premii. Rarisim poți găsi pe cineva mare, liber. Efortul lui Ion Caramitru, la care am fost martoră de multe ori, se lovește de acest obstacol, deloc de neglijat. Din păcate, seri ca cea de la
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
poate să fie și o cameră de anchetă, și sufrageria apartamentului în care locuiește Mugur Călinescu împreună cu mama lui, și sala din liceul A.T.Laurian unde este pus la zid „Elevul” - însoțiți de accentele light design-ului pe care scenograful Andu Dumitrescu le pune în cheia montării, actorii își schimbă nu doar stările, tipurile de limbaj, tonalitățile, ci și expresia corpului. Care începe să vorbească, dincolo de cuvinte. Care poartă vina nerostită. Sau povara izolării. Atenția coregrafului Florin Fieroiu la fiecare
Elevul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3058_a_4383]
-
lumea din jur, pentru orice detaliu, respirația teatrală uluitoare îl așează pe Liviu Ciulei în centrul unei creații impresionante. Fantastic de vie, de autentică, de asumată. Mult mai puține dedt numele regizorilor sau decît cele ale actorilor sînt numele de scenografi care să fi creat școală, direcție, spectacole puternice, mari, care să fi fost creatori geniali. Azi ne cam îmbătăm cu apă rece atunci cînd vorbim despre scenografi sau despre scenografia unui spectacol. În extrem, extrem de puține cazuri mai este vorba
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
mai puține dedt numele regizorilor sau decît cele ale actorilor sînt numele de scenografi care să fi creat școală, direcție, spectacole puternice, mari, care să fi fost creatori geniali. Azi ne cam îmbătăm cu apă rece atunci cînd vorbim despre scenografi sau despre scenografia unui spectacol. În extrem, extrem de puține cazuri mai este vorba despre creație pură, despre armonia cu textul și cu interpretarea lui de către un regizor, cu spațiul unde se joacă, despre acea cultură zdrobitoare. E suficient să vezi
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
Lowendal. Și am trecut mai departe, pierzîndu-mă în noianul de treburi, de gînduri, de neliniști. Dar nu de tot... am revenit acolo într-o după-amiază. Știam istorii despre pictorul George baron Lowendal, dar nu aveam habar ce a făcut ca scenograf. Născut la sfîrșitul secolului al XlX-lea la Sankt Petersburg, după studiile de artă făcute acolo, George baron Lowendal poposește la București. Lucrează mult, intens și, la un moment dat, primește două invitații. Una i-o face Paul Gusty, la
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
simț fantastic al proporțiilor, un artist cu linii puternice care prind perfect tensiunea unui costum creat pentru un anume personaj sau amplasarea textului într-un spațiu genial. Voi reveni, cît de curînd și pe îndelete, cu un comentariu aplicat despre scenograful Lowendal. Ce mă interesează acum este un proiect al Fundației ce poartă numele artistului, unul dintre proiectele ce își propune să aducă în atenția anului 2010 un mare și complex artist: George baron Lowendal. Plecînd de la schițele și gîndurile lui
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
anului 2010 un mare și complex artist: George baron Lowendal. Plecînd de la schițele și gîndurile lui Lowendal la „Azilul de noapte" pe care l-a făcut la Cernăuți, nepoata artistului și fondatoarea Fundației a inițiat un concurs generos pentru studenții scenografi de la Facultatea de Arte din București. Pentru mine a fost un exercițiu mai mult decît provocator. Imaginile din spectacolul lui Liviu Ciulei Azilul de noapte de la „Bulandra" sînt, încă, cele mai pline de sens teatral, de viață marginală și aleatorie
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
cinematografică. Un spital dezafectat care poate să fie, perfect, azilul unor nopți, unor destine. Un palat vechi, în paragină, în care își poate face adăpost orice homles. În scenografie, drumul de la cuvînt la imagine este complex. Are nevoie ca artistul scenograf să fie bîntuit de dorință, de deschidere, de cunoaștere, de o bogăție de imagini personale care să intersecteze lumea textului și a fiecărui personaj în parte. Rigoarea desenului, a cotelor la scară, macheta propriu-zisă, tridimensionalul, studierea amplasării spectatorului față de scenă
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
în care talentul, vocația sînt necesare dar nicidecum suficiente. Este acel tip de lucru pe care îl naști creînd, mereu, cu mintea și cu ochiul la creația celorlalți, la ceea ce vrea să spună regizorul, actorii lui. Mai sînt foarte puțini scenografi de teatru în sensul cel mai pur, mai complex și mai just al noțiunii. Cîți mai sînt interesați să povestească despre asta? Despre ce este misterul în teatru, despre valoarea unui detaliu, greutatea, pentru un spectacol, a unui spațiu genial
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
o imaginație spectaculoasă, de o forță a expresiei ce determină concretizarea acesteia în chiar actul scenic dramatic. Spectacolul a fost creat în mijlocul deceniului trecut, în Germania, la Karlsruhe; și atunci, și acum, la Constanța, Wyss l-a avut alături pe scenograful olandez Johannes Conene, artist ce dispune de o experiență scenică de excepțională abilitate, etalează o impresionantă economie a mijloacelor, de o putere a sugestiei ce se mariază gândului regizoral. Iar banda sonoră a spectacolului dobândește o prețioasă funcție orientativă de
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
sau, mai degrabă, lipsa ei. Precum și ideea de centru și margine. Spre sfîrșitul stagiunii am văzut, într-o sală plină, spectacolul Acul Cumetrei Gurton, în regia lui Mihai Mălaimare. Un musical adevărat, într-un decor simplu, inspirat și funcțional al scenografului Puiu Antemir, cu costumele Undei Popp. Dincolo de nevoia de a avea încă două- trei prezențe actoricești susținute mai coerent și mai convingător, dincolo de știința care intervine în dozarea emoției și a energiei, mărturisesc că am avut prilejul să analizez serios
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]
-
constructivă a lui Zholdak. El concepe necanonic structuri vizual-teatrale arborescente, cu ample și, mai cu seamă, imprevizibile ramificații. Regizorul dă semne că a pus un pariu cel puțin riscant, acela de a transfera către scenă specificitățile discursului filmic. Ajutat de scenograful Kolio Karamfilov, Zholdak nu lasă neexploatată nici măcar un singur colțișor al spațiului scenic, îl propulsează cu actori ce îndeplinesc acțiuni dintre cele mai variate și mai niciodată inutile. Instituirea unei "dezordini organizate", a cărei receptare și decodare e de natură
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
și a tuturor împreună, mărind impactul și starea emoțională, deopotrivă a actorilor și a spectatorilor. De aici încolo, însă, la nivelul scenografiei lui Horațiu Mihaiu nu se mai întîmplă nimic, nu mai exită nici o ofertă ca spațiu sau costume. Decorul scenografului Dragoș Buhagiar, de la Bulandra, rezolvă și vizualizează inspirat locul acțiunii-spital-mânăstire-, precum și problematica din punctul de vedere al studiului patologiei celor internați aici: pereții groși, cu ferestre mici, îngropate-mânăstire-paturi metalice, de spital, iar pe panouri mari, înalte sînt amplasate fotografiile, mărite
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
cei trei, de Anton Maurer, ziaristul de radio stabilit în Israel dar și călător în Cipru și în alte părți, de Raul Siriopol, dramaturgul căutător de faimă internațională, trăitor în Grecia dar umblând peste tot, de Toma Ungureanu, artistul plastic, scenograful stabilit la Boston, dar și de mulți alții care, emigrând din România în timpuri în care „o lume întreagă se mută de colo-acolo”, găsiseră, în multele peregrinări, locuri despre care să poată spune că sunt pentru ei acasă. În
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
duce la etaj, în foaier, lojele, totul gîndit perfect. Intimitate, căldură, atmosferă, stil și rafinament. O sală de teatru ca o scoică ce închide greutatea cuvîntului și a celor ce se nasc din el, fantasme, pașii actorilor, imaginația regizorilor, desenele scenografilor. Magia teatrului. Suflul, palpitația lui. Am povestit atunci totul. Dar nu m-am săturat mult timp să șoptesc în gînd, de mii de ori, „bravobravobravobravobravo” celor care au făcut posibilă minunea. Mi s-a părut că praful unei veri caniculare
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]