3,072 matches
-
părut destul de important pentru a ocupa cu el coloanele de căpetenie ale foii noastre, căci asemenea aranjării electorale, la cari strângătorii de suflete au rolul de căpetenie, discursurile pe-al doilea, sânt prea cunoscute publicului nostru, din natura sa cam sceptic, pentru ca vechiul cântec despre întruniri entuziaste și aclamatorii să mai poată avea efect. Talentul oratoric al onorabilelui Fleva e după unii atât [de] indiscutabil, după alții iar atât de discutabil încît, și într-un caz și într-altul, vorbă multă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cocoloșită de Senat, categoriile, cestiunea cea mai populară impusă de străinătate, goliciunea și mizeria armatei noastre degerate în câmpiile Bulgariei, toate aceste ș-ar fi găsit soluțiunea de către țară în noduri țepene de fuior de cânepă dacă în locul îngăduitoarei și scepticei rase române am fi avut anglosaxoni sau franceji pe pământul nostru. Dar așa? Poporul nostru agricol nu ia nici o parte la viața politică; alegătorii ceilalți - am putea-o dovedi aceasta comparând listele electorale cu listele funcționarilor de tot soiul - sânt
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
rămășiței Turciei; în atari condițiuni, cine oare i-ar putea lua în nume de rău principelui României că, făcîndu-și așa-zicînd bilanțul, vine să întrebe pe Austro-Ungaria și pe Germania dacă ar putea conta pe protecțiunea lor în momentul decisiv? Sânt sceptici cărora nu le poți scoate din cap ideea că planurile Austro-Ungariei sânt ațintite la posesiunea Salonicului. Ei argumentează că ocupațiunea Bosniei, a Herțegovinei și a bucății din districtul Novi-Bazar este o achizițiune îndoioasă în gradul suprem și se poate esplica
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
planurile Austro-Ungariei sânt ațintite la posesiunea Salonicului. Ei argumentează că ocupațiunea Bosniei, a Herțegovinei și a bucății din districtul Novi-Bazar este o achizițiune îndoioasă în gradul suprem și se poate esplica numai cu privire la o întindere mai departe a ocupațiunii. Acești sceptici, din gura cărora, într-o profundă îngrijire, vorbește majoritatea locuitorilor austriaci, ar avea dreptate dacă, de dragul unor visuri problematice viitoare, s-ar sacrifica profitul real, ce este numai spre România. Nu pe drumul cătră Salonic, ci de-a lungul Dunării
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe când alții, pentru fapte identice, ba mai grave chiar, sânt recompensați? Toate acestea nu se fac într-un stat ce pretinde că aspiră la civilizație, nu se fac dacă nu voim să demoralizăm conștiința publică și să-i inspirăm acea sceptică nepăsare care-i face pe oameni incapabili de-a distinge bine de rău și drept de nedrept. [ 17 decembrie 1880] [""GAZETA GENERALĂ" DIN AUGSBURG... "] "Gazeta generală" din Augsburg primește o lucrare ce tratează tema succesiunii la tron în România și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trebuie să ne fie teamă de eșec. El poate fi extrem de util deoarece ne permite să reevaluăm șansa și capacitatea de a ne aloca resurse pentru a putea realiza țelurile în viață. Oamenii din păcate nu-și valorifică talentele, sunt sceptici și se supun în marea lor majoritate convenționalismelor și limitărilor. Problema este că oamenii nuși valorifică talentul și la asta contribuie scepticismul și lipsa încrederii în forțele proprii. Păcatul cel mai mare este că oamenii nuși folosesc aceste resurse, nu
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2984]
-
artă "pro-pune pământul" și "expune o lume", iar rolul predominant, în accepțiunea filosofului, trebuie să-i revină operei: "în simultana susținere și tăgăduire" a disputei.41 M. Eminescu gândea de timpuriu la această dispută-ruptură: "e oarecum conștiința adevărului trist și sceptic ... [...] ... e ruptura dintre lumea bulgărului și lumea ideii." (Scrisoare către I. Negruzzi). Ceea ce pare să releve opera de artă pentru poet și filosof este "un moment particular de dez-fondare a istoricității, care se anunță ca suspendare a continuității hermeneutice a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vechimii noastre de la Adamclisi, dar, dacă pe pămîntul atît de însîngerat al Dobrogei, pe... magistrala albastră sau la Capul Midia, ar exista un memorial al victimelor comunismului (cine să-l fi ridicat?), același duios președinte internaționalist l-ar vizita? Sîntem sceptici. Cum tot așa de sceptici sîntem că l-ar invita cineva. În timp ce actualul președinte de republică se școlea în țara socialismului victorios, în timp ce deslușea buchea activismului și se pregătea pentru, iată, o lungă carieră nomenclaturistă, România profundă se cufunda în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dacă pe pămîntul atît de însîngerat al Dobrogei, pe... magistrala albastră sau la Capul Midia, ar exista un memorial al victimelor comunismului (cine să-l fi ridicat?), același duios președinte internaționalist l-ar vizita? Sîntem sceptici. Cum tot așa de sceptici sîntem că l-ar invita cineva. În timp ce actualul președinte de republică se școlea în țara socialismului victorios, în timp ce deslușea buchea activismului și se pregătea pentru, iată, o lungă carieră nomenclaturistă, România profundă se cufunda în subteranele umede ale terorii. În timp ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin autorul inubliabilei epopei La lilieci. Nițică răbdare. 19 aprilie Sugestia de a merge la Școala "Vasile Alecsandri", pentru a vedea (pe un culoar) un tablou de Camil Ressu, tablou aflat, zice-se, în stadiu avansat de degradare, mă lăsă sceptic în privința plauzibilității informației. Și asta din simplul motiv că o lucrare de atare importanță patrimonială ar putea sta pe un culoar, fie el și al unei onorabile școli. Morbul scepticismului se convertește în morbul curiozității și mă îndrept spre școală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alunecați bine spre nebunie, fie doar ușor ciupiți la bodegă. Scenele sînt văzute cu ochiul copilului, dar resuscitarea lor tîrzie, întoarcerea filosofului la spectacolul fără pereche al "deranjaților" e mai mult decît o simplă aducere-aminte. E meditația, chiar dacă amar-cinică, a scepticului în marginea condiției umane, atît de supusă, în viziunea sa, doar experiențelor extreme. Singura pată de lumină, în această rememorare filmată, e rîsul gîlgîitor al tragicului care a știut să și rîdă. Rîs contaminant. 7 februarie Istoria se nutrește și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot am rămas cu ceva: am aflat de la tînărul polițist că în noaptea Revelionului cei doi aveau de acoperit un teritoriu care începea la pădurea Breazu și se termina în Sărărie, incluzînd în el și Păcurarii (de unde sunasem). Același zîmbet sceptic și-al meu și-al polițistului a însemnat de fapt și concluzia... Că asupra marelui segment de adolescenți primitivi și violenți trebuie acționat altfel, nu doar cu intervenția simptomatică a poliției, e clar (nu e prea clară eventuala strategie generală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Paleologu Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor ar suna doar ca o ghidușă convertire a tragicului în glumă. Tragicul comunist în glumă anticomunistă. De unde: nu oricui îi este dat/îi stă bine să forțeze umorul. Ridendo castigat mores. Sîntem sceptici, dar măcar încercăm. 13 aprilie Cu frecvență aproape invariabilă, peste continentul Statelor Unite se abate cîte-un ciclon devastator, clintind, o clipă, superedificiul statal. Ciclon însă repede dat uitării. Nu și numele apocalipticei tornade, căreia gest exorcizator i se găsește de regulă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
elocvent. Cînd văd pe unu' îmbrăcat țopește, nu zic: prost gust! ci: prost! Regele adolescent, în '45, '46, sfidînd prin ținuta lui militară de o firească eleganță pe fălcoșii polcovnici înfipți în capul meselor agresiv-festive. Întîlnire, la Bolta Rece, cu scepticul de serviciu. Îi aud din nou litania: din păcate, dragul meu, pentru noi chestiunea monarhică e încheiată. Îl contrazic mai întîi doar cu un zîmbet.. Și, mai mult pentru mine, zic: fie și așa, dar dă-mi voie, am această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în ora cît am stat de vorbă, această ființă totuși îngrijorată de accidentul bărbatului ei! Gîndul m-a dus, imediat, la Martha Bibescu (și la prietena ei țărancă). De-acum un secol. 16 octombrie Intențiile mele încăpățînate (dar și oarecum sceptice) de-a lungul anilor, privind monstruozitățile sculpturale de pe clădirea Universității, pot fi rezumate în ultima din ele, apărută, în ziar, acum vreo doi ani: În ce ne privește, ne-am confecționat, în ultimul deceniu, un dezabuzat hobby din revenirea, iar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
succesorală umoralul delfin al dictatorialelor ordonanțe de urgență, scenarita noastră nu mai pare maladie chiar atît de... atipică. Nimic însă cu atît mai puțin comandatele sondaje nu ne îndreptățește să fim pesimiști. În fond, nația asta nu e toată doar scepticul cioban din Baltagul. Mai e și Urmuz. Mai e și... Nu? 30 aprilie Ce frumos era în vremea lui Picasso, ar putea suna, simplu, justificativul nostru puseu nostalgic. În sensul că existau doar un Picasso, doar un Dali, doar un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Adonis și, întinzîndu-mi mîna, să se recomande: Sînt P. (Îi clamasem excepționalul talent de sculptor într-un text din ajun.) • uitîndu-mi portmoneul cu acte (și ceva bani) la toneta cu ziare din Tîrgu Cucului și întorcîndu-mă tîrziu, mai mult decît sceptic, la locul neglijenței, doamna vînzătoare (pentru că doamnă e) îmi înmînează băftosul obiect; rușinat de refuzul propriului meu gest de a-i oferi ceva din portmoneu, revin la rarissima doamnă cu o involtă gladiolă. • ce refrișante sînt, din cînd în cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în sine. Chestiune de gust personal, nu? Și nimic mai mult. De unde, vă și rog să mai rețineți că nu mi-am dorit niciodată să mă erijez în critic de artă. Apropo: ca să nu credeți că sînt unic în scrutarea sceptică a "ultimului val", vedeți, rogu-vă, recentele intervenții din România literară, și poate că pictori de calibrul unor Marin Gherasim, Alexandru Chira, Sorin Dumitrescu, al criticului Pavel Șușară vă vor convinge mai mult decît mine în ce privește producțiile "la zi" ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să încep promovarea jogging-ului acum mai mult de patru decenii, când eram doar o voce în sălbăticie oricând subiectul antrenamentului rezistenței sau al condiției fizice apărea. Probabil că baza cunoștințelor mele sau părerile mele nu erau destul de convingătoare pentru sceptici, dar pur și simplu mă cunoșteam; eram un dependent de experiențe lungi și eram nerăbdător să îmi văd dependența răspândindu-se printre alții. Mi-am dobândit cunoștințele crude ale limitelor fizice și beneficiilor de pe urma exercițiilor în primul rând datorită proceselor
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
Schopenhauer afirma că, în lume, cantitatea de bine și de rău a fost și va rămâne aceeași, din eternitate în eternitate. Această linie virtuală de interpretare, arată T. Cătineanu, îmbracă diverse variante în istoria eticii și este în majoritatea cazurilor sceptică și subiectivă sub raport teoretic și totdeauna pesimistă sub raport axiologic 26. Alți filosofi, cum ar fi R. M. Hare, au încercat să explice motivul pentru care nu-l putem deduce pe trebuie din este cu ajutorul non-cognitivismului. Hare afirmă că
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în acord cu re-cunoașterea de sine a omului; ea are ca fundament conceptele de realitatea originară (ca energie), evoluție, finalitate și personalitate. Concluzia la care C. Rădulescu-Motru ajunge are această încadrare ontologică și de aceea ea este ferită de accentele "sceptice" distribuite în multe filosofii contemporane când este vorba de problema omului. De altminteri, el s-a ferit cât a putut de o atitudine filosofică îngăduitoare cu un anume "scepticism", poate și datorită poziției acestuia în filosofia lui Kant (scepticismul îi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
anului 1844 dar Verdi lucra încet din mai multe motive: sănătatea lui era precară iar anorexia și dispneea îl țineau la pat. El trimitea mereu certificate medicale impresarului Flauto , el însuși medic, pentru a justifica întârzierile. Acesta era însă oarecum sceptic și îi recomandă insistent aerul bun de la Neapole că remediu pentru suferință compozitorului. “Nouă artiștilor - se plângea Verdi lui Cammarano - nu ne este permis niciodată să fim bolnavi” . Verdi era bântuit de sentimentul că se află la sfarsitul carierii și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Aida cu bucurie, dar această nu-i răspunde în același fel. El încearcă să o liniștească spunându-i că după o nouă victorie asupra etiopienilor el va își va dezvălui secretul Faraonului și îi va cere mâna Aidei. Aida este sceptică și încearcă să-l convingă să fugă împreună (Fuggiam gli ardori inospiti). În primă instanță Radames refuză, dar în final accepta. Aida îl întreabă, aparent întâmplător, care va fi ruta armatei egiptene pentru a o putea ocoli. La răspunsul: Le
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la cote foarte înalte. Teatro alla Scală era plin până la refuz. Scaunele erau “divizate”. Spectacolul a fost dirijat de Franco Faccio, predecesorul lui Arturo Toscanini. Reacția publicului a fost entuziasta, dar au existat câțiva critici influenți care s-au arătat sceptici, notând că opera pare a fi un amestec de modern și demodat. Desigur mulți se întrebau de ce marele compozitor se inspirase dintr-un subiect atât de demodat, plasat în antichitate și conținând personaje asemănătoare cu cele din operele seria ale
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
J.J., o sumă consistentă chiar și comparativ cu cât încasa de obicei. Editura norocoasă, cea care a publicat marele roman, a văzut în condamnarea autorului un nou puseu de popularitate pentru carte și, deci, o oportunitate și pentru cei mai sceptici cititori s-o cumpere. Așa că "Învingătorul molimei" n-a mai apărut decât în condiții grafice cu totul deosebite și, desigur, la un preț piperat. De data aceasta, maestrul Ludovic L. (pe care nu-l cheamă așa!) a citat în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]