1,949 matches
-
Simpatie > CAD STELE DE AUR Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cad stele de aur, străluciri luminoase, În gându-mi curat, să-l primești și să râzi, Și inimi zâmbesc în sclipiri amoroase, Petale de iubire îți trimit să le uzi. Plutește-al tău farmec spre mine în valuri, Sunt mugurii clipei răsăriți, ce au vină, Hai lasă-mi, iubito, veșnic verdele-n ramuri, Hai lasă-mi, iubito, incendiul să țină. Cu
CAD STELE DE AUR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371050_a_372379]
-
săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își reluă jocul său cu sânii fetei, ajunsă la un moment de exaltare nemaitrăită de luni de
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
vers dintr-o poezie ne transpune în stele iar arta indiferent sub ce formă se manifestă, ne întărește statutul uman. Cu ce te pot ajuta pe tine, care ai luptat pentru o lume de poveste? Ai adus mesajul de bine, sclipirea divinitații în pădurea de nepătruns a nedreptății si nepăsării. Tu, spirit rătăcit, verși lacrima înțelegerii, privești trist dar cu demnitate obrazul schimonosit al răutății și chipul hidos, stafidit al mârșăviei. Tremuri! Răceala indiferenței, frigul neantului îți tulbură aura. Poți să
DANTELA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371253_a_372582]
-
a declanșat furtună? Scoțându-te din dulcea visare? Fiind cu tristețea împreună, Iar acum nu mai ai stare? Ce fel de Soare te-a dezghețat? Aducându-ți în suflet licăriri? Și care Stea te-a încântat, Aducându-ți in ochi sclipiri? Lasă-ți inima liberă să viseze, Să plece pe culmi de necuprins, Sufletul să se elibereze, Spre culmile acelea din vis. Referință Bibliografică: Care vânt?...autor Mihai LEONTE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 215, Anul I, 03
CARE VÂNT?...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371268_a_372597]
-
o metaforă dinspre visurile noastre, o comparație despre viața de aici (că cea de „dincolo” n-are de ce să ne intereseze), un epitet inspirat la adresa cuiva și de ce nu, atâtea poezii cântând FEMEIA, adică visul cel frumos al oamenilor dintotdeauna. Sclipirea talentului, aici, este VISUL. Numărul 3 are epigrame să ajungă la toată lumea! Poate pentru că am considerat că „producătorii” de la ALPI Iași, sau din lume, se adresează cu o poantă care să înveselească pe toți. Eu cred că românii din țară
MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC VICTORIE ÎN LUPTA DE PROMOVARE A CULTURII ŞI A LIMBII ROMÂNE! de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344795_a_346124]
-
19 din 19 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Trebuie să fi fost o noapte. O noapte de cristal pur, prin care stelele ce își aranjau pliurile rochiilor de gală se răsfățau pe un cer prea îndepărtat. O noapte rece cu sclipiri de jar. Mijloc de ianuarie, geros și sacru, când crisalida netulburată a atomului primordial s-a transformat în lacrimă frământată de neliniștea propriei deslușiri și a coborât printre muritori. Și a fost atunci strigăt și cânt și cuvânt. Și a
EMINESCU DIN LACRIMĂ de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344957_a_346286]
-
de lacrimi mistere sfinte, cupa purității credință vie și-o apă vrăjită țâșnind de sub munte. Cerul e atât de senin dulcele leagăn de stele fluturii aripi dantelate își cresc florile-și fac din petale castele raze-speranțe călătoare mereu zbor nesfârșit, sclipiri minunate se înalță din flăcări ce ard doar, El, Dumnezeu plutind pe izvorul de liniști de la poale de munte și-acolo e dragostea mea, satul meu... O INIMĂ... O inimă născută în loc plin de splendoare Trăiește tainic dorul, pelinul depărtării
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
soarele, marea săruta inima acestui pământ enigmatic. Casă a sufletului meu sunt Carpații fascinanți, în care mă descopăr în alte și alte forme, ce capătă, de fiecare dată, noi valente. Cu horele istoriilor apuse, cu pământul împovărat de lacrimi, de sclipirea picurilor de viață și-a fulgilor de nea, de vers și joc, Carpații românești reprezintă pentru mine, locul în care pun luminii zăvor și în care îmi așez trăirile și gândurile, acordandu-le importantă cuvenită. Iubesc tărâmul românesc, cu văile
MOMENTE DE RELAXARE IN MUNTII FAGARAS de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345776_a_347105]
-
să-i spună ceva. Neîndrăznind până la urmă, mohorât de sfiiciunea care-l încurca, plecă la gară după ce văzu școala și ferma. Ioan îl însoțise, ghicind că tata l-ar fi vrut întors la Mateuți, dar n-o putuse spune fiindcă sclipirea din ochii lui pe când îi arăta sălile de clasă îi anulase, înainte de a-l începe, discursul pregătit încă din tren. În acea zi băiatul fu tulburat, nu era obișnuit cu tata în postura de om stânjenit, nesigur pe el. Și
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
grădini și case, Ci doar gânduri rătăcite Și speranțe-necăcioase. Arde țara cât cuprinde Nu în sate și păduri, Ci în inimi se aprinde Focul blestematei uri ... Arde țara, fumul împle Nu văzduh și nici hotar, Ci lumina dinspre tâmple Cu sclipire de pojar ... Arde țara dinăuntru, Nu păișul, iarba, fânul Ci cu totul înlăuntru Focul mistuie românul. Arde țara, totul arde, Nu stejari, gorunzi și brazi, Ci în inima ta, barde, Arzi de viu, ca torța arzi! Referință Bibliografică: Arde țara
ARDE ŢARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345897_a_347226]
-
trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este comoara! exclamă deodată Radu Valdescu în
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
oarbă inconștiență ( datorită vârstei fără îndoială), într-un joc inocent al cuvintelor, printr-o construcție metaforică naturală, ascunzând prospețime: „am adunat atâtea cuvinte.../ se zbenguiau între soare și iarbă/ nu știu cine le-a aruncat// iau nectarul/ color desprinse/ din luceafăr// cunosc sclipirea// le ascund într-un cotlon știut de noi// nu dau nimănui// leg azi într-un colț de batistă/ puțin/ presar peste singurătatea amiezii/ și mă închid în teiul cărunțit// o schimb la Ipotești/ pe un poem” (la aniversare). De peste tot
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
mai sublime, și-a muiat sufletul în visurile cele mai dragi, pentru ca în urmă, căzut pe pământ, să nu-i rămână decât decepțiunea și tristețea gravată în jurul buzelor, că nu mai e în ceri. Repedea îmflare a nărilor și vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inimă din cele nebune, un caracter pasionat. Talia sa subțire, fină, și mâna sa albă cu degetele lungi și aristrocrate semăna cu toate astea a avea o putere de fier. Toată expresiunea în sine era
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1209 din 23 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Eu te urmez peste tot agățătoare prințesă de vâsc, te îmbrac în pielea cuvintelor mele într-o limbă străină. În aromă de mentă sălbatică se risipesc mirabile sclipiri, dans al cocoșilor pe zăpadă! Îmbătare a viselor, împărțită cu melancolia îngălbenită a pădurilor... Nu scapi voit de singurătate stă înfrigurată-n poemele nopții. Nu-ți voi dezvălui nicio ipostază niciun secret al inimii. Îmi treci prin trup, treci cu
ÎMI TRECI PRIN TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347887_a_349216]
-
Europei, cel mai fioros spectacol, plin de sălbăticie și unic în felul său: decapitarea sub ochii îndurerați ai tatălui, a celor patru fii ai voievodului Constantin Brâncoveanu și a sfetnicului Ianache Văcărescu, pentru ca în final iataganul păgân, prin ultima sa sclipire, să reteze și pe bătrânul și falnicul stejar răsădit și adăpat la izvoarele apelor străbunilor evlavii ortodoxe. Domn cumpătat și înțelept, gospodar destoinic și chibzuit, oblăduitor darnic și cruțător, părinte blând și milos, Constantin Vodă Brâncoveanu este unul dintre cele
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
parcă doarme. Soarele-o iubește și din zare, Timid și tăcut răsare. Trimite raze discrete, Priviri lungi, cochete. Nu vrea să îi deșire trena, Frumoasei ierni, boema. Dantelele nu vrea să-i strice, Cu razele ușor o atinge. Ce tandre sclipiri ades, Trimite cu mult înțeles. O protejază ca pe-o doamnă Și totuși în brațe o cheamă. Ea se dăruiește bucuroasă, Feciorelnică, frumoasă. Soarele o-mbrățiseaza, De dorul ei, blând oftează. O lacrimă pe chipu-i se prelinge, Viața încet i
CATEDRALA IUBIRII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347460_a_348789]
-
-l uiți, lasă-l în trecut, Continuă-ți al tău nou mers, Uită greul pe care l-ai petrecut. Desigur nu îți e deloc ușor, Să-ți ștergi triste amintiri, Încearcă să zbori ca un cocor, Prin a cerului limpezi sclipiri. Cineva îți întinde un braț, Un umăr pentru sprijinul tău, Nu-l refuza, primește-l cu nesaț, Fii optimist în suflet mereu. Referință Bibliografică: MERGI ÎNAINTE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1564, Anul V, 13 aprilie 2015
MERGI ÎNAINTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348760_a_350089]
-
mai mult adevăr. Între două tăceri, adevărul și minciuna locuiesc împreună. Când încerci să spui adevărul, minciuna este mai tot trimpul aproape. Mai de preț este un adevăr urât, decât o minciună frumoasă. Nu pune niciodată minciuna înaintea adevărului, în sclipirea ei adevărul nu se mai vede. O minciună repetată tinde să devină adevăr, dar nu pentru multă vreme. Dacă ești obligat să minți, spune minciuna cat mai aproape de adevăr și n-ai s-o uiți niciodată. Adevărul stăruie în timp
ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348869_a_350198]
-
Acasă > Literatura > Narațiune > SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ Autor: Rodica Elenă Lupu Publicat în: Ediția nr. 759 din 28 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului IARNĂ COPIILOR Gerul musca greu și crunt Și din piatră și din lemn, Geme bradul că îl doare, Dar rămâne drept
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
afară crește, Cel din inimă la fel, Unu-ngheață răsuflarea, Altul sufletul din el. Neaua a cuprins pământul, Copiii cu veselie Chiuie printre nămeți, Iarna-i a lor bucurie. Aflat într-o vacanță bine meritata la munte, Fuego ne scrie: Sclipirea minunilor de iarnă "Anotimp de veghe. Vreme a regasirii. E iarnă iar, si poate mai mult ca niciodată mă gândesc la toate minunile albe, la feeria anilor ce-au înghețat, la sclipirile amintirilor mele. Iarnă e pentru mine o încântare
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
vacanță bine meritata la munte, Fuego ne scrie: Sclipirea minunilor de iarnă "Anotimp de veghe. Vreme a regasirii. E iarnă iar, si poate mai mult ca niciodată mă gândesc la toate minunile albe, la feeria anilor ce-au înghețat, la sclipirile amintirilor mele. Iarnă e pentru mine o încântare, e timpul care oprește natură și o descompune în secvențe de copilărie, în fragmente de viață. De iarnă mă leagă ceva aparte, de nedescris, o senzație care imi poartă pașii, în fiecare
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
cea din urmă amintire a inimii mele. E iarnă pentru gându-mi curat, o minune divină!" Paul Ciprian Surugiu - Fuego Mulțumesc, Paul, împărtășesc aceleași sentimente cu tine, eu care iubesc anotimpul acesta în care am văzut lumina zilei. Referință Bibliografica: SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ / Rodica Elenă Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 759, Anul III, 28 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Rodica Elenă Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
mai pregnant decât în oricare alt tablou, acest lucru este vizibil în tabloul intitulat „Semn”. Tufișul de dimensiuni modeste se înalță din pământ și își etalează cu mândrie ramurile, în care însă nu mai irizează obișnuitul verde al clorofilei, ci sclipirea metalizată a materiei din care tocmai s-a desprins. Astfel, pictura Mariei Pelmuș reușește să dezvăluie esența vibrațională a universului și devenirea, trecerea aproape insesizabilă dintr-un nivel vibrațional în altul, dintr-o formă de organizare a materiei într-alta
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
mamei. Spațiul unde erai micuța pasăre din paradisul teritoriului natal și de unde aripile tale s-au înălțat spre călătoria vieții. Rădăcinile tale ascund felii din clipele minunate ale copilăriei, fin strecurate în camera cu vise speciale. Învelesc magie în ele, sclipiri de diamant pe aripi ce cresc peste noapte, apă proaspătă din izvorul sufletului. Pe luntrea lor ești legănat atât de bine! Priveam cerul într-o zi de vară, gătit cu un imens senin și deodată mi s-a aprins în
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
sa! Dar... iarna avea gura pecetluită... încremenise parcă. Simțindu-i durerea sfâșietoare, ordonă norilor să oprească ninsoarea iar vântului să înceteze. Ochii miresei lăsau să curgă o ploaie de lacrimi sărate, ce dansa frenetic pe obrajii înroșiți de ger. Erau sclipiri de diamant ce izvorau din sufletul său și care îi scrijeleau visele de mai înainte. Un alb angelic, îi storcea încetul cu încetul toată suflarea și-i transforma liniștea în neliniște, fericirea în nefericire. Deja se întindea la picioarele ei
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]