1,662 matches
-
al românilor este Bacovia". Îl privesc zăpăcit, mărturisesc sincer că nu mă așteptam la asemenea provocare, așa că bâigui intimidat: "june de cartier, pe ce te bazezi?" Nici nu isprăvesc eu bine să-mi duc până la capăt întrebarea că preopinentul meu scotocește prin buzunările largi ale nădragilor, din aceia cum au feciorii aceia grași de la canalul de muzică MTV, mormăie frânturi de cântări în timp ce-și cercetează interioarele largi ale pantalonilor, îmi spune să am răbdare, ceea ce se și întâmplă: îl
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu grijă minuțioasă strânsese jocul de table și-l pusese deoparte, le mestecă și le depuse în mijloc, în scopul de a fi tăiate. - Cine joacă? întrebă ea. Aurelia făcu un semn de participare cu capul. Aglae se făcu că scotocește într-o pungă de satin, că dibuie pe masă, și-n cele din urmă spuse speriată: - Comedie! dar nu mai am nici un ban. Costache, n-ai tu câțiva franci, să nu mai mă duc până acasă? Costache se arătă înspăimîntat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după oarecare trecere de timp, luând pe Felix de braț, însă are ciudățeniile lui. Trebuie să fii îngăduitor cu el. Vii să-mi ajuți să iau ceva din odaie? Otilia intră în camera în care dormise Felix și începu să scotocească, trăgând toate sertarele dulapului și ale toaletei și nemaiînchizînd nici unul. Scoase o rochie de tul cu multe G. Călinescu volane și o aruncă pe brațul tânărului, mănuși de piele și de ață lungi până la coate, sticluțe, gheme, o perniță de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se oprea și Titi făcuse o figură de teroare, Felix deschise ușa și ieși în sală. Atrasă de zgomot, Aglae veni și, informată de Felix, irupse zgomotoasă în odaie. - Iar ai hemoragie, drăguță, se văită ea, să-ți dau vată. Scotocind prin casă, veni cu un tampon mare de vată, pe care îl vîrî în nara lui Titi, punîndu-i în același timp o mână pe frunte. - Asta este numai din pricina oboselii, bombăni ea. Maidă-o în plata domnului de carte, că n-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prin mai toată Europa și fusese și căsătorit, înainte de a-și sfârși studiile, cu o femeie de care se despărțise sau rămăsese văduv (nu spunea limpede lucrurile). - Și era frumoasă soția dumitale? strigă Otilia din dormitor, unde fugise pe nesimțite, scotocind, și unde sărea acum tare pe sofa, ca să-i încerce elasticitatea. - Era foarte frumoasă, firește, nu ca dumneata, dar nu ne-am putut înțelege. - Bietul Pascalopol! compătimi Otilia, uitând pe "domnul". Murindu-i tatăl și trebuind să îngrijească de mamă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
totul. - Nu e fata mea! strigă aproape Simion, cu un glas nebănuitși, fără să se miște din loc, se făcu roșu la față. - Acum iar se irită, observă Aglae cu nuanța indiferentăcu care prevestești o ploaie. Olimpia tremură puțin buzele, scotoci în corsaj o batistă și izbucni deodată într-un plâns zgomotos. - Doamne, Doamne, zise Pascalopol cu multă delicatețe, nu sunteți cuminți deloc. Stănică, luând o atitudine nobilă, se ridică în picioare: - Domnule Tulea, câtă vreme șade sub același acoperă-mînt cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e șireată, fă-ți interesele și atât, nu te cola, las' că nu ești dumneata prost, nu te văz eu? (Stănică făcu iar cu ochiul lui Felix, căruia îi ardeau obrajii de ciudă.) Dar ce are Otilia aici? (Stănică îi scotocea acum prin sertare.) Ce de inele, ce de cercei, batiste fine, fleacuri scumpe, Pascalopol să trăiască... Cu Otilia, dacă ai bani, bine, dacă nu, te plantează. (Stănică începu să coboare scările, condus strâns de Felix, care se temea să nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trăiască... Cu Otilia, dacă ai bani, bine, dacă nu, te plantează. (Stănică începu să coboare scările, condus strâns de Felix, care se temea să nu ia ceva din casă; ajunși în odaia cu masa de joc, începu din nou să scotocească, întoarse tablourile pe dos, cercetă căptușeala de lemn a oglinzii, aruncă ochii în toate părțile, în sfârșit ridică capacul cheselei cu tutun și începu să miroasă.) Are tutun bun moșu, și știi de unde, nici nu-ți trece prin gând, are
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-i odihnească piciorul. Aduse farfurii, cratițe, tacâmuri și, în sfârșit, trimise la fiecare două zile alimente pentru gătit, dând și indicații de bucatele ce trebuiau făcute. Ana își păstră cu o răbdare lăudabilă ținuta onctuoasă. Aglae făcea dese inspecțiuni, scotocea prin bufet și în bucătărie, să vadă mâncarea, întreba pe Titi dacă e îngrijit bine. Acesta răspundea totdeauna afirmativ. Plină de atenții infinite pentru fiul ei, Aglae nu venea niciodată cu mâna goală, aducând foarte adesea măcar prăjituri. Ana, lacomă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ia te uită, ți-a căzut ceva pe jos, o scrisoare. Asta e scrisoarea pe care ai primit-o azi? Otilia vorbea cu siguranța ei obișnuită, fără vreo intenție, dar cuvintele ei fură pumnale pentru Costache, care, privind aiurit dușumeaua, scotoci repede buzunarul și băgă de seamă că fundul căptușelii era rupt și că plicul căzuse jos. Otilia luă scrisoarea, o răsuci, o scoase din plic și-și aruncă distrat ochii deasupra. Era în obiceiul ei de a-și satisface fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
opera noastră, avem nevoie de capitaluri mari, ca să învingem orice rezistență. Însă am! Acolo, în grădină, am ascuns o comoară grozavă. Mi-e frică să nu mi-o scoată pomul. Dacă vrei bani, îți dau câți vrei! Și Simion se scotoci prin buzunar, lăsând să-i cadă caietul jos. Strigătele Aglaei se auziră din nou. - Du-te, zise energic Felix, te cheamă la masă tanti Aglae.Voi citi cu interes opera dumitale. - Așa? se bucură Simion. Mă duc să mănânc, am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adesea privind pe fereastră în odaia lui moș Costache sau cotrobăind prin casă. Totdeauna întorcea astfel vorba, încît indiscreția lui părea un lucru firesc și neînsemnat. Felix îl găsi într-o zi chiar în odaia lui. Îl văzuse bine cum scotocește prin cameră, dar, când intră, Stănică ședea pe un scaun lângă masă și contempla atent o pagină dintr-un tratat. - E foarte interesantă chestia asta, zise el, bătând cudegetele în carte, ca și când era limpede că pentru carte venise. Când termini
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
toată violența de care era capabil. Stănică, în odaia în care se jucau cărți, descoperise numaidecât cheseaua, din care scosese un pumn bun de tutun și-l ascunse în buzunarul pantalonilor, adăugând și câteva foițe "Job". Întârzie, însă, intenționat, ca să scotocească prin odaie. Trase de mânerele sertarelor, care erau însă închise, se uită pe dedesubtul mobilei, întoarse un tablou pe dos, mai medită, căută apoi să vadă dacă masa n-avea vreo cutie a mesei, în care se aflau cărți de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
opunerea dârză a Aglaei, care pretindea că fratele ei trebuia să stea acolo, sub privegherea ei, iar nu printre străini. Stănică, dimpotrivă, în gândul lui blestema îndîrjirea soacră-sei, fiindcă își făcuse repede planul ca în lipsa de acasă a bătrânului să scotocească cu de-amănuntul toate odăile. În sfârșit, Stratulat ridică din umeri, recomandă liniște în camera bolnavului și unele revulsive, și plecă spre trăsură. Pascalopol își luă ziua bună de la bătrân și de la Otilia, căreia îi strânse mâna cu afecțiune, profund
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
perfectă dreptate. Tot un doctor de-ai noștri, cu experiență, se pricepe, săracul! Parcă profesorii universitari știu mai mult decât e în carte! Medicina e practică, nu teorie. În fond, Stănică se gândise că tot mai bine ar fi putut scotoci casa cu bătrânul acolo, fiindcă ar fi avut un pretext să vină mereu. De aceea, când Olimpia, de obicei somnoroasă, molatică, începu să caște și zise: "În definitiv, acum e mai bine, să ne ducem și noi la casa noastră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otiliei, fiindcă era sigur că atunci fata nu s-ar mai fi atins de nimic. Aglae, pe de o parte, cerceta cu de-amănuntul fiecare odaie, intrând până și-n camera Otiliei și a lui Felix, Stănică, pe de alta, scotocea peste tot și ciocănea, în căutare de trape misterioase, păzindu-se chiar de Olimpia, fiindcă, atunci când aceasta intră după el în salon, se răsti: - Ce te ții, frate, după mine, am și eu nevoie de liniște,după atâta zbucium, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă duc puțin acasă să-mi vin în fire. Am și de luat niște acte, că am mâine un proces. Să-mi dai cheia de la casă, Olimpio. Și astfel Stănică plecă, spre mulțumirea Aglaei, căreia i se părea că prea scotocește multe pe cont propriu. Otilia se ascunse în odaia ei, ghemuindu-se pe sofa, cu pupilele pironite, cu o ușoară umiditate în ochii care nu puteau plânge, și Felix n-o putea scoate din muțenia ei. Aglae ocupă casa, militărește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la poartă ca să nu vină nimeni. - Să vedem unde îi sunt banii, actele, dacă a lăsat vreuntestament, zise Aglae, trebuie parale pentru înmormîntare. În vreme ce cadavrul stătea inert peste plapumă și începuse să ia tonuri ceroase, Aglae, Olimpia, Aurica și Titi scotoceau în toate părțile, trăgeau sertarele, desfăceau garderobul, căutau prin sobă. Nu găsiră decât acte, contracte de închiriere, socoteli felurite, din care se putea deduce averea lui moș Costache, și pe care Aglae le făcu pachet și le luă. Nici un ban
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă enervează, semințele lui albe mi-au plesnit între dinți și am supt un timp gustul amărui, tot privind spre terasa cu clematite. Nu m-am mirat că l-am văzut pe Ștefan pe terasă, ascuns după bolta de clematite, scotocind cu ochii aceia sfredelitori totul - curtea, strada, grădina. Dacă ar putea să-mi știe orice gest și orice gând, ah !, ce pornire vampirică ! M-am mirat că a avut putere să deschidă ușa înțepenită. Ca și când nu l-aș fi văzut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi și pe genul meu. Nu pot deloc să spun că mi-ar face plăcere. Ivona pune ceasul la loc, pe bufet, și iese pe ușă, cu șurubelnița în mână. Vica așteaptă până aude parchetul trosnind la etaj, pe urmă scotocește prin țoașcă, ia un carbaxin și se duce cu el spre bucătărie. Se întoarce înapoi, mestecând. Vede pe un colț al mesei albumul învelit în piele grena, își pune ochelarii și se uită la primele pagini, fără prea mare chef
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe o margine a canapelei și mănînc o alună. Ți-ar prinde bine și ție o mașină ca asta, Emma ! spune tata. Crezi că ai să reușești vreodată ? — Nu... știu. Ăă... tată, apropo. Am un cec pentru tine. Încep să scotocesc stîngace În geantă și scot un cec de 300 de lire. — Bravo, spune tata. Te trec În catastif. În clipa În care bagă banii În buzunar, ochii săi verzi sînt străbătuți de un licăr. Asta Înseamnă să Înveți valoarea banilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Că viața mea se va schimba curînd În bine. Și ăsta e numai meritul tău, Emma ! — Serios, Katie, spun fîstîcită. Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc ! spune, cu un nod În gît. Și am vrut să-ți mulțumesc cumva. Începe să scotocească În geantă și scoate o chestie imensă tricotată, portocalie. Așa că azi-noapte ți-am făcut asta. E evident că așteaptă o reacție din partea mea. E o basma. CÎteva clipe, nu mă pot mișca. O basma croșetată. — Katie, reușesc să rostesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cîteva persoane ? Mă simt atît de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stînga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de mine. Povestea de dragoste a fost doar o făcătură ordinară. Iar acum am ajuns bătaia de joc a tuturor. O, Doamne. Mă Înțeapă iar ochii. — Ești OK, Emma ? spune Katie, privindu-mă stresată. Uite, ia un șervețel. Începe să scotocească prin portfard. Și niște gel de ochi. — Mersi, spun, Înghițind În sec. Îmi pun niște gel pe pleoape și mă forțez să respir adînc, pînă cînd mă calmez. — Cred că ești extrem de curajoasă, spune Katie, privindu-mă. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Chiar mă gîndesc la modul serios să mă răzbun pe Jack ? — Un loc foarte bun de unde putem Începe sînt coșurile de gunoi, adaugă Jemima pe un ton expert. Poți să dai peste tot felul de lucruri despre cineva dacă-i scotocești prin gunoi. În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgîndit. Nu mai vreau să fac asta. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]