1,649 matches
-
scund bombăni ceva pentru sine, dar nu mai spuse nimic. Bull Îl mai sfredeli o dată cu privirea, apoi se Întoarse, traversă și se așeză pe un vagonet tras pe o linie secundară, lîngă o magazie. — Vino-ncoace, băiete! rosti el aspru, scotocind În buzunare după o țigară. Băiatul se apropie de vagonet. — Ai vreo țigară? zise bărbatul, căutîndu-se Încă prin buzunare. Băiatul scoase un pachet de țigări și i-l oferi. Bull luă o țigară din pachet, o aprinse dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
al românilor este Bacovia". Îl privesc zăpăcit, mărturisesc sincer că nu mă așteptam la asemenea provocare, așa că bâigui intimidat: "june de cartier, pe ce te bazezi?" Nici nu isprăvesc eu bine să-mi duc până la capăt întrebarea că preopinentul meu scotocește prin buzunările largi ale nădragilor, din aceia cum au feciorii aceia grași de la canalul de muzică MTV, mormăie frânturi de cântări în timp ce-și cercetează interioarele largi ale pantalonilor, îmi spune să am răbdare, ceea ce se și întâmplă: îl
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și câteva ascensoare cu distorsor. Le numără. Douăsprezece. Nu erau chiar ascensoare, de fapt. Le numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sunt încă sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se găseau la capătul coridorului Porniră iute, Gosseyn în urma celuilalt, până într-un loc unde mai mulți oameni așezați la niște birouri scotoceau prin mormane de documente. Gosseyn nu fu prea surprins să descopere că Armstrong nu cunoștea pe niciunul dintre ei. Venusienii non-A erau niște indivizi pe de-a-ntregul responsabili și aveau acces oricând în uzinele unde se executau lucrările cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de Prescott. Dar rămase pe loc, înghețat. ― Unde le-ați căutat? ― întrebă el. Prescott râse cu cruzime. ― Mai întâi am avut niște idei cu adevărat bizare. Am făcut reperaje aeriene ca să localizăm peșteri și grote, ca să nu spun că am scotocit prin locuri imposibile. Dar acum suntem mai șmecheri... ― Cum adică? ― Problema ― continuă Prescott încruntându-se ― este mult complicată de o lege a naturii de care, fără îndoială, n-ai auzit vorbindu-se vreodată. Această lege spune: dacă două corpuri pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă tonul:) N-am timp să-ți explic. Citește ziarele. Se ridică: ― Ține minte, adu distorsorul la băiatul de jos. Mâine dimineață, te voi căuta la el. Scotoci prin poșetă, găsi o cheie și i-o aruncă pe pat: ― Pentru cătușe. La revedere și succes. Ușa se închise în urma ei. Gosseyn își scoase cătușele și rămase gânditor pe marginea patului: "Despre ce-mi tot vorbea?" Își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și câteva ascensoare cu distorsor. Le numără. Douăsprezece. Nu erau chiar ascensoare, de fapt. Le numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sunt încă sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se găseau la capătul coridorului Porniră iute, Gosseyn în urma celuilalt, până într-un loc unde mai mulți oameni așezați la niște birouri scotoceau prin mormane de documente. Gosseyn nu fu prea surprins să descopere că Armstrong nu cunoștea pe niciunul dintre ei. Venusienii non-A erau niște indivizi pe de-a-ntregul responsabili și aveau acces oricând în uzinele unde se executau lucrările cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de Prescott. Dar rămase pe loc, înghețat. ― Unde le-ați căutat? ― întrebă el. Prescott râse cu cruzime. ― Mai întâi am avut niște idei cu adevărat bizare. Am făcut reperaje aeriene ca să localizăm peșteri și grote, ca să nu spun că am scotocit prin locuri imposibile. Dar acum suntem mai șmecheri... ― Cum adică? ― Problema ― continuă Prescott încruntându-se ― este mult complicată de o lege a naturii de care, fără îndoială, n-ai auzit vorbindu-se vreodată. Această lege spune: dacă două corpuri pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă tonul:) N-am timp să-ți explic. Citește ziarele. Se ridică: ― Ține minte, adu distorsorul la băiatul de jos. Mâine dimineață, te voi căuta la el. Scotoci prin poșetă, găsi o cheie și i-o aruncă pe pat: ― Pentru cătușe. La revedere și succes. Ușa se închise în urma ei. Gosseyn își scoase cătușele și rămase gânditor pe marginea patului: "Despre ce-mi tot vorbea?" Își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
încrederea în dumneata, zău că nu mă așteptam să vii aici cu o bombă. - Te asigur că nu am nici o bombă, protestă geologul, perplex. Dacă aparatele dumitale indică vreo... Nu-și sfârși gândul, ci, scoțându-și haina, începu să se scotocească. Deodată, mișcările i se încetiniră. Palid la față, scoase la iveală un obiect cenușiu și subțire, lung de vreo două degete. - Ce-i asta? îngână el. - Un aliaj de plutoniu stabilizat. - Atomic?! - Nu, nu e radioactiv, sub această formă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe blond de umeri, după indicațiile lui Petre. Era greu. Petre m-a privit cu dispreț. L-am pus pe un pled, peste lemne. Petre l-a aranjat puțin, ca pe-o marfă, i-a pus pălăria pe cap, a scotocit în buzunarul interior al hainei, de unde a scos un portmoneu de antilopă, l-a ascuns imediat într-un buzunar propriu. Deodată mi-am dat seama ce mă zgândărea de când spusese Petre că mă duce la Poliție. Cum adică la sfârșit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o acoperi cu pieptul lui lat. Sergentul îl supraveghe o vreme, apoi pleoapele îi căzură peste ochii mici. Inelaru puse cutia jos și o deschise fără să facă cel mai mic zgomot. Pe fața lui se zugrăvi o uimire nespusă. Scotoci apoi cu atenție prin toate despărțiturile, închise totul la loc, răsuci rotițele și se strecură până la prima ușă, șuierând ușor după paznicul Păunescu, care era de serviciu. Ceru un răgaz de odihnă. Când, în zori, în biroul de la etaj, conu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Luă Universul, rupse în opt fiecare filă și porni grăbit spre privată. După nici cinci minute scăpase de spaimă și de portmoneu. Numai vidanjorii ar mai fi putut să-l găsească, dar e greu de închipuit că ar încerca să scotocească prin materia primă nu tocmai frumos mirositoare a muncii lor. Se spune însă că aduce noroc. 4 De data asta tânărul nervos, cu mers de șopârlă, dădu bună dimineața, deși într-un fel destul de jignitor, cam de sus. — Bună dimineața
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi cu neputință și nici nu e, dovadă că vi-l dau. Și-i întinse, într-adevăr, un portmoneu din antilopă. Când îl luă, Costache îi sărută mâna, în compensație pentru sărutul refuzat mai devreme. Apoi deschise portmoneul și-i scotoci numeroasele despărțituri. Nu găsi decât o cheie aurie, cu dinți mărunți, care urcau până la jumătatea tijei, de ambele părți, ca niște aripi dantelate. — Nu era altceva în el decât cheița asta, cred că-i de la o casă de bani. Am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Era imposibil să se facă ceva împotriva lui câtă vreme se aflau ei în preajmă. Se întoarse gata să se repeadă la grăsan, dar, deodată, rămase țeapăn când îl înșfăcară niște mâini violente, în timp ce altele, încă și mai huliganice, îi scotociră buzunarele, ușurându-l de tot câștigul. Ca de la o mare distanță, îl auzi din nou pe grăsan: - Nu fi naiv. Nu e nimic neobișnuit în ceea ce s-a întâmplat. Toți jucătorii au fost storși. Au fost alungați nu numai de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Yazd, după ritul străvechi al lui Zoroastru. Mintea ar fi trebuit să îi semene cu o poartă cu lacăt. Acasă, în Yazd, aveau un pavilion de unelte, cu o ușă uriașă, vopsită în albastru. Era locul pe care nu îl scotocea niciodată, fiindcă nu putea să pătrundă. Pe rama cu prag să găsea un grătar pentru răzuit tălpile, înainte să intri. Exista și-o fereastră, cu zăbrele de fier, dar prin ea nu vedeai nimic. Era învelită pe dinăuntru cu pânza
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la bărbatul său și mototoli fața de masă cu un gest crispat: "Hm, idiotul!" Simți dintr-o dată nevoia să plângă și se ridică. ― Unde vă duceți, doamnă? ― Mă doare capul. Vreau să iau un antinevralgic. ― Stai, draga mea! Melania Lupu scotoci în buzunar și îi întinse o pastilă albă, învelită în celofan. Un medicament belgian. Ceva extraordinar! O privi zâmbind cum înghite tableta, ocolindu-i ochii albaștri, de gheață. E un laxativ, dar n-are importanță. Trebuie doar s-o împiedici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter, spuse Florence. Aici, în bufet... Scotoci în raft răsturnând toate mărunțișurile. Săltă capul bătrânei plimbîndu-i în jurul nărilor flaconul, apoi îi fricționă tâmplele. Odaia se umpluse de o aromă pătrunzătoare și iute. Într-un târziu, pleoapele Melaniei Lupu fluturară ușor. Deschise ochii privind încețoșat. Florence izbucni din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
venit din pântece cu fălcile încleștate. Dascălu căscă ochii. ― De ce rîzi? ― Așa! E vesel! Al naibii de vesel! Cârnul clătină din cap lămurit. ― Am înțeles! Ești țicnit rău! Se uită la ceas: S-a făcut de 2. ― Te grăbești? ― Bineînțeles. Avem de scotocit toată biblioteca. Inginerul încruntă sprâncenele. ― De ce? ― Păi nu ți-am spus? Tipa zice că ar fi o încăpere secretă. Apăsăm pe buton și... Reproduse fluierând zgomotul unei uși glisante care se deschide. Ionescu îl apucă de mânecă. ― V-a telefonat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
noi, hotărî inginerul. Mă duc să scot mașinile. În zece minute să fiți gata! Melania Lupu răsuflă ușurată: " Te sărut, draga mea. Iar bomboana aceea, știi pe care n-ai meritat-o... acum ți-ai câștigat dreptul s-o savurezi." Scotoci în pungă și scoase două. * Alexandru Miga îl măsură îngrijorat. Clipea des, mărunt, tic nervos deprins peste noapte. Cristescu îl conduse până la ușă. ― În mod normal, vor cădea în capcană. Dumneavoastră vă cer un singur lucru: calm, calm și iar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reflecta domnul maior. L-a rupt Nucu Scarlat! Ipoteza cade. Unde sânt bucățile și apoi de ce l-ar fi rupt? L-a rătăcit domnul Dascălu și crede-mă ― chicoti ― persoanele de la Miliție sânt foarte conștiincioase. Ar fi în stare să scotocească centimetru cu centimetru prin canal și prin muzeu ca să dea peste el. Știi care va fi concluzia? L-a sub-ti-li-zat doamna Melania Lupu! Ei, ce-ți bate inima așa, prostuțo!? Cum poate s-o demonstreze? Vezi? Vezi cum te pripești
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toate sensurile. ― În realitate am procedat destul de superficial. Dascălu n-avea cine știe ce bagaj ca să mai și uite câte ceva. Mai știam că, indiferent de ce poate să i se întîmple, nu mă va trăda niciodată. În consecință, nu m-am apucat să scotocesc toate ungherele cu aspiratorul, n-am umblat pe brânci după fire de păr, n-am șters amprentele. Trebuie să recunoașteți că ați avut noroc. " Într-adevăr, noroc, reflectă Azimioară, să găsești ceea ce cauți în mai puțin de jumătate de oră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]