1,001 matches
-
Allah pe tot pământul așa cum în următoarele 7 secole părea să se întâmple. Cu Hegira începe calendarul islamic. Cuvântul lui Allah-Dumnezeu a fost relevat lui Mahomed și scris în Coran pe foi de palmier și pe vase de către cei 10 scribi ai Profetului muritor dar care prin meditație și acțiune a restabilit contactul cu Allah. După Coran, viața terestră este preludiul celei de dincolo; legea morală e centrată pe responsabilitate și organizare statală; Mahomed este trimisul muritor al lui Allah; rugăciunile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a pus păstor al acestei țări pentru că știa că o voi păstra orânduită pentru el. Textul continuă cu o autoglorificare a regelui, un elogiu rostit de curtenii săi, iar la final, regele poruncește trezorierului regal să organizeze munca. „Conducătorul ritualului, scribul acestei cărți divine, Întinde frânghia, dezleagă funia și o pune pe pământ”: acestea sunt ceremoniile legate de fundare, așa cum apar deja În cazul templului lui Neuserra de la Abuxe "Abu" Sir, iar o astfel de Împletire a voinței regale cu experiența
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ofrandă care revine fiecărui membru și se indică Într-un mod explicit importanța respectivului membru: supraveghetorului slujitorilor zeilor, zece părți; primului preot al ritualului, șase părți; supraveghetorului „gărzii”, o parte și jumătate; celui care se ocupă de ritual, patru părți; scribului templului, o parte și jumătate; preotului wt, două părți; oficiantului (?), două părți; celui care se ocupă de libații, două părți; preotului care se ocupă de cultul regal, două părți. Alături de personalul care ține strict de templu se mai adaugă un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-o epocă mai veche, dar care trebuie să fie puși, În mod firesc, din nou În evidență. Sunt personaje străvechi, cunoscute pentru Înțelepciunea sau viața lor și care au fost făcute zei: Imhotep, arhitectul lui Djeser, care devine patronul scribilor, Înțeleptul Amenofis, fiul lui Hapi, omul de Încredere al lui Amenofis al III-lea care i-a permis să-și ridice un templu funerar printre cele regale, și alții 3. Acestor zei, care nu au o tradiție teologică sau liturgică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-a și din dinastiile imediat următoare au ales un tip de mormânt săpat În muntele teban - naiurile grecilor, Valea Regilor, În limbajul nostru turistic și arheologic. Pregătirea acestor morminte presupune prezența În apropiere a unui grup de muncitori, sculptori, pictori, scribi Împreună cu personalul lor organizator și serviciile lor (grădinari, pescari, sacagii ș.a.m.d.). Este o localitate În deșert, oarecum ascunsă, care a avut o viață complexă În timpul dinastiei a XVIII-a, mai ales În perioada ramsidă și care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astfel chiar despre confruntarea dintre justiția divină și cea umană: O Amonxe "Amon", pleacă-ți urechea la cel care este singur În tribunal, e orfan și nu are putere, iar tribunalul Îi face rău pentru banii șpe care Îi acceptăț scribii din administrația juridică, pentru stofele șdateț ajutoarelor. Iată, Amon ia chipul unui ministru pentru a face să fie achitat orfanul. Iată, orfanul iese nevinovat, pentru că orfanul Îl Învinge pe cel puternic (Anast. II, 8-9). Dar nu numai cel nevinovat, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-lea se găsește următoarea exortație: „Încrede-te În Nabûxe "Nabû" și În nici un alt zeu!”. Nabûxe "Nabû" este considerat scriitorul „Tablelor Destinului” și, În consecință, el este „Celxe "Cel" care cunoaște totul”. A fost marele patron al scrierii și al scribilor. Împreună cu aceștia au mai fost venerați, la nivel oficial sau privat, și divinitățile protectoare ale sănătății, sau cele vindecătoare („Heilgottheiten”). Unele dintre aceste divinități sunt masculine: Damuxe "Damu", numit și „Marele preot descântător”; Ninazuxe "Ninazu", „Stăpânul medic”; Ninghizida și Sataranxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Totuși, pot fi observate câteva linii fundamentale care duc la o afirmare progresivă În cadrul familiei regale a unor culte și divinități din mediul hurrit. Într-adevăr, unii membri ai familiei regale, mai ales reginele, poartă nume teofore hurrite; pe lângă aceasta, scribii Regatului de Mijloc compun, Începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, unele texte cu caracter ritual (poate chiar oracular) scrise În totalitate sau parțial În limba hurrită. Sunt foarte relevante pentru această situație ritualurile de purificare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al XVI-lea/Începutul secolului al XV-lea) până la dispariția sa definitivă ca realitate politică prin anexarea la regatul hitit, realizată de Șuppiluliuma; Anatolia nord-orientală, unde este atestată prezența populațiilor hurrite În centre precum Șapinuwa, sediu al unei școli de scribi de la care provin tăblițele În hurrită pentru Tașmișarri și Tadu¿epa. Prezența componentei hurrite În religia acestei perioade nu pare să se extindă Încă și la sărbătorile pe care suveranul le celebra pentru zeii țării ca reprezentat al populației hatice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultuale (celebrări ale sărbătorilor) fac dovada unei situații foarte diferite de cea din perioadele anterioare. Nevoia de organizare și de raționalizare, experimentate În practica administrativă a gestionării unui teritoriu statal foarte mare și compozit, se reflectă și În Încercarea clasei scribilor și a preoților de a sistematiza divinitățile Într-un panteon canonizat. În epoca lui Șuppiluliuma 1 sunt elaborate și fixate Într-o formă care se va menține aproape la fel până la sfârșitul imperiului, cu câteva variații neesențiale, listele zeilor invocați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Siria, precum și cu unii suverani din Orientul Mijlociu. Dacă listele tratatelor anterioare ale imperiului 2, apărute Într-un context politic de dimensiuni reduse, menționează doar marile tipuri de divinități, fără zeii locali (inclusiv zeița Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna"), acum scribii și preoții, În cadrul unui proces important de sinteză teologică Între marii zei „naționali” și zeii locali, creează „grupuri” de divinități asemănătoare prin tipologie și funcție și fixează o ierarhie după un model scalar. Structura listelor pune pe primul loc grupul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
faptul că, pe de o parte, pentru a implora sănătatea soțului ei promovează cultul zeiței Lelwanixe "Lelwani", stăpâna lumii de „dincolo” de origine hatico-hitită, creând și un patrimoniu important pentru templul acesteia (Otten-Souåek, 1965); pe de altă parte, cere șefului scribilor să compună, pe baza tăblițelor kizzuwatneene, descrierea unei noi sărbători, (¿)ișuwa, În cinstea unui panteon de certă origine hurrită (Wegner-Salvini, 1991). Tendințele din mediul religios, exprimate de ¾attușilli și Pudu¿epa, se accentuează la fiul lor, regele Tut¿aliya al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tipologii se regăsesc, desemnate cu numele lor personal, la diferitele populații anatoliene, ale căror culturi au contribuit la formarea patrimoniului religios al statului hitit: hatiții, palaicii, luvienii, huriții. Analiza lingvistică a numelor divine (atunci când este posibilă) și constatarea inserării, de către scribii hitiți, a unor formule și recitări În limbi diferite de hitită, În timpul ceremoniei cultuale pentru anumite divinități, ne-a permis ordonarea zeilor pe diferite grupuri de populații: astfel, se poate vorbi astăzi despre divinități hatice, hurrite, luviene și palaice. Panteonul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un(t)axe "Tarh~un(t)a", zeul/lună, Armaxe "Arma", și zeița magiei, Kamrușepa. Altele par a fi În mod autentic luviene, preluate ulterior În panteonul hitit: zeul-Soarexe "Soare", Tiwatxe "Tiwat", zeul ciumei-Yarrixe "Yarri", și zeul Șanda, identificat de scribii hitiți cu zeul babilonian Mardukxe "Marduk". Mai sunt și numeroase nume de zei, mai ales În ritualurile luviene din cetățile ¾upeșna, Iștanuwa și Lallupiya, care nu au fost preluate În cultul hitit. De la componenta culturală hurrită 1 Își au originea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inserate În ritualuri magice și festive, este foarte variat și complex; la formarea sa au contribuit elemente culturale de diferite origini, anatoliene sau extra-anatoliene, așa cum reiese din unele mituri bilingve (hatico-hitite și hurrito-hitite), asimilate și reelaborate În mod autonom de scribii și preoții din Hattușaș. Tipologia textelor mitologice nu conduce la un singur model, ci variază În funcție de originea și funcția motivelor mitice; Înșiși hitiții disting trei tipuri principale de texte: invocațiile/evocările, povestirile și cântecele (Pecchioli Daddi-Polvani, 1990). Există totuși numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se Întorc și fertilitatea și bunăstarea țării. Alte mituri asemănătoare au ca personaje principale diferite zeități anatoliene: zeul furtuniixe "zeul furtunii" cerului, Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a"; zeul furtunii personale ale reginelor Așmunikal și ¾arapșili și al scribului pe table de lemn Pirwaxe "Pirwa"; zeul furtunii cetății Kuliwișna; zeița mamă ¾anna¿annaxe "H~annah~anna"; zeițele care patronează nașterile, Anzilixe "Anzili" și Zukkixe "Zukki"; zeița Inaraxe "Inara"; zeul-Soarexe "Soare". Dispariția zeului-Soarexe "Soare" este obiectul unui vechi mit, inserat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
recentă a remodelat și adecvat la noile ei exigențe amintirea acelui trecut de acum Îndepărtat. Chiar și limba, care este tot greaca, prin alfabetul care Îi favorizează răspândirea nu mai este un instrument folosit numai de mâinile unei caste de scribi. Micile comunități de refugiați apărute după dezastrul regatelor miceniene și-au Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a) Divinitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al II-lea Î.Hr. și, În ciuda dificultăților pe care le prezenta, a putut fi tradus din latină arhaică În greacă (Polybius 3, 22). El conținea și norme care reglementau sectorul cultual. În anumite cazuri se prescrie consultarea heraldului și scribului: este vorba despre prima atestare latină a acestei profesii. Și cărțile sibiline, care au fost aduse de la Cumae În vremea ultimului rege dintre Tarquinii, presupun faptul că duumvirii (II-viri sacris faciundis) și colaboratorii lor cunoșteau scrierea și tehnicile explicării ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păgână”, capabilă să intereseze și acele medii creștine Îndreptate tot spre obținerea cunoașterii dintr-un izvor legitim al acesteia, cuvântul revelator al unei entități divine. În figura lui Trismegistos converg trăsături și prerogative ale egipteanului Thotxe "Thot", protectorul Înțelepciunii și scrib al zeilor, pe care grecii, Încă de la Herodot (Istorii, II, 138), l-au identificat cu Hermesxe "Hermes". În literatura atribuită lui, el asumă rolul de revelator al unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele mai Înalte ale divinului și omenire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui original conservat destul de aproximativ și, În orice caz, deformat din cauza unui sistem de scriere nepotrivit prin Însăși natura sa pentru a redarea fidelă a particularităților fonetice și fonologice ale avesticii (cf. Panaino, 1992a). Avesta sasanidă a fost opera unor scribi care au inventat un alfabet ad hoc, derivat cu siguranță din cel pahlavi, pentru a fixa În scris texte transmise din memorie, grație unei lungi și acurate tradiții orale, fapt ce a fost bine pus În lumină de C. Salemann
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au fost rescrise În alfabet avestic, adică În pazand, o formă mai inteligibilă de medio-persană datorită unei scrieri mai precise și mai puțin ambigue și, deci, Într-un fel sau altul interpretată (pa-zand „prin interpretare”; Boyce, 1979, p. 169). Mulți scribi din diferite epoci s-au dedicat transmiterii textelor: printre aceștia merită menționați Ram Kamdin și fiul său Peshotan, care au activat În Broach la sfârșitul secolului al XIV-lea și Începutul secolului al XV-lea (Boyce, 1979, p. 171). Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceștia merită menționați Ram Kamdin și fiul său Peshotan, care au activat În Broach la sfârșitul secolului al XIV-lea și Începutul secolului al XV-lea (Boyce, 1979, p. 171). Între Neryosang Dhaval și Ram Kamdin au existat mulți alți scribi care au lucrat cu sârg pe manuscrise avestice și de limbă pahlavi (ibidem, pp. 165); de asemenea, și alți scribi și-au desfășurat activitatea după Ram Kamdin și Peshotan. Pentru această operă de transmitere a textelor, parsii sunt datori confruntărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Începutul secolului al XV-lea (Boyce, 1979, p. 171). Între Neryosang Dhaval și Ram Kamdin au existat mulți alți scribi care au lucrat cu sârg pe manuscrise avestice și de limbă pahlavi (ibidem, pp. 165); de asemenea, și alți scribi și-au desfășurat activitatea după Ram Kamdin și Peshotan. Pentru această operă de transmitere a textelor, parsii sunt datori confruntărilor cu frații lor din Iran, spre care se Îndreptau nu doar pentru rezolvarea problemelor rituale, morale sau a celor care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un singur lucru este cert despre Moise: numele său este de origine egipteană. Rădăcina mose înseamnă în limba egipteană „născut de”, „fiul [lui]”. Se regăsește în numele faraonilor, precum Ramses, „fiul lui Ra” (zeul soarelui); Tutmoses, „fiul lui Tot” (ibisul, zeul scribilor); Ahmoses, „fiul lui Ah”. Acest aspect este important. Putem susține că numele acesta nu se poate să fi fost „inventat” cu ușurință. Dacă israeliții ar fi avut posibilitatea să-și dea un erou național, nu i-ar fi dat un
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mai importantă a coaliției și, din acest motiv, se crede că Ahab a fost printre organizatorii rezistenței împotriva Asiriei. Însă unii pun în dubiu cifra de „2000 de care” ce pare excesivă. E vorba probabil de o eroare a unui scrib într-un document care conține mai multe greșeli. După cum se vede, și documentele non-biblice trebuie citite cu ochi critic. Pot furniza informații eronate. Nu se știe exact care a fost rezultatul bătăliei de la Qarqar (853 î.C.). Regele Salmanasar se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]