1,110 matches
-
spadasin în lumea. Totuși, nu a fost selecționat la Jocurile Olimpice de vară din 1908, fiind preferați experimentații Gaston Alibert și Alexandre Lippmann. Patru ani mai târziu, a fost numit căpitan al echipei naționale, dar în ultimul moment Federația Franceză de Scrimă și-a retras echipele din Jocurile Olimpice din 1912, pentru a protesta împotriva unor modificări regulamentului. Olimpiada din 1916 a fost planificată să se desfășoare în Berlin, dar nu a avut loc din cauza primului Război Mondial, o perioadă în cursul căreia
Lucien Gaudin () [Corola-website/Science/334599_a_335928]
-
în ultimul meci la floretă pe echipe, Franța având să se mulțumească cu medalia de argint. Gaudin a trebuit să se retragă din restul competiției. În anul următor, a participat la prima ediție „Campionatului European” organizat de Federația Internațională de Scrimă pentru toți federații afiliate, care, în majoritatea lor, erau din Europa. Spada a fost unica probă. În absența scrimerilor italieni, Lucien Gaudin a câștigat medalia de aur fără să piardă nici un asalt. Și-a luat revanșa în fața lui Nadi pe
Lucien Gaudin () [Corola-website/Science/334599_a_335928]
-
(n. 26 aprilie 1992, Madrid) este un scrimer spaniol specializat pe floreta. Primul său rezultat notabil a fost o medalie de bronz la Campionatul European de Scrima pentru tineret din 2015 de la Vicenza. A fost singurul floretist din Spania la Campionatul European din 2015 de la Montreux. Aflat pe locul 136 mondial înainte competiției, a produs surpriză, ajungând în semifinala după ce a trecut de britanicul Richard Kruse. A
Carlos Llavador () [Corola-website/Science/334623_a_335952]
-
scrimer francez. S-a născut într-o familie din nobilimea catalană, fiind cel mai tânăr din cei trei copii. Era vărul lui Pierre Jonquères d'Oriola, dublu campion olimpic la proba hipică de sărituri peste obstacole. S-a apucat de scrimă la vârsta de nouă ani cu tatăl sau, Henri d’Oriola, la o sală de scrimă amenajată chiar în casa familiei, apoi a studiat cu maeștrii Bourret și Helmer. A început să concureze în competiții oficiale când avea doar 13
Christian d’Oriola () [Corola-website/Science/334627_a_335956]
-
cei trei copii. Era vărul lui Pierre Jonquères d'Oriola, dublu campion olimpic la proba hipică de sărituri peste obstacole. S-a apucat de scrimă la vârsta de nouă ani cu tatăl sau, Henri d’Oriola, la o sală de scrimă amenajată chiar în casa familiei, apoi a studiat cu maeștrii Bourret și Helmer. A început să concureze în competiții oficiale când avea doar 13 ani. Cinci ani mai târziu a devenit vicecampion al Franței și s-a alăturat lotului francez
Christian d’Oriola () [Corola-website/Science/334627_a_335956]
-
ani. Cinci ani mai târziu a devenit vicecampion al Franței și s-a alăturat lotului francez. A câștigat primul său titlu mondial în anul 1947, în același an în care a obținut bacalaureatul, devenind cel mai tânăr campion mondial la scrimă. Apoi a urmat studii de drept la Universitatea din Montpellier. La Jocurile Olimpice din 1948 de la Londra a cucerit prima sa medalie olimpică, aurul pe echipe, câștigându-și porecla „D'Artagnan”, după numele personajului din romanul "Cei trei muschetari". La proba
Christian d’Oriola () [Corola-website/Science/334627_a_335956]
-
1960 de la Roma a fost portdrapelul delegației franceze. Clasat doar pe locul 7, a decis a decis să pună punct carierei. S-a stabilit la Nîmes, în Provența, unde a lucrat ca inspector de asigurări. A fost arbitru international de scrimă din 1970 până în 1980, apoi a fost vicepreședintele Federației Franceze de Scrimă. În anul 1971 s-a căsătorit cu fosta campioană de floretă Kate Delbarre. Cu ocazia Campionatului Mondial din 2001, care s-a desfășurat la Nîmes, a fost numit
Christian d’Oriola () [Corola-website/Science/334627_a_335956]
-
7, a decis a decis să pună punct carierei. S-a stabilit la Nîmes, în Provența, unde a lucrat ca inspector de asigurări. A fost arbitru international de scrimă din 1970 până în 1980, apoi a fost vicepreședintele Federației Franceze de Scrimă. În anul 1971 s-a căsătorit cu fosta campioană de floretă Kate Delbarre. Cu ocazia Campionatului Mondial din 2001, care s-a desfășurat la Nîmes, a fost numit „scrimerul secolului al XX-lea”: „viteza de mână, tehnica prodigioasă, deplasările ușoare
Christian d’Oriola () [Corola-website/Science/334627_a_335956]
-
1935 și 1937). Licențiat în drept și absolvent al Școlii de Studii Comerciale din Bordeaux, a lucrat ca negustor de vinuri. După ce s-a retras din cariera sportivă, a fost vicepreședinte al Comitetului Internațional Olimpic și al Federației Internaționale de Scrimă.
Jehan Buhan () [Corola-website/Science/334628_a_335957]
-
A câștigat și opt titluri mondiali, inclusiv unul la individual. S-a născut la Sovețkaia Găvan, în Rusia de Est, dar a crescut în Minsk, orașul în care părinții ei s-au mutat în mijlocul anilor 1950. S-a apucat de scrima după ce, din întâmplare, a văzut un antrenament de scrima la clubul „Dinamo”. Chiar dacă părinții ei nu au fost de acord la început, fiind că ea practică deja dânsul, muzica, cantoul și baschetul, s-a antrenat în secret sub îndrumarea lui
Elena Belova () [Corola-website/Science/334666_a_335995]
-
individual. S-a născut la Sovețkaia Găvan, în Rusia de Est, dar a crescut în Minsk, orașul în care părinții ei s-au mutat în mijlocul anilor 1950. S-a apucat de scrima după ce, din întâmplare, a văzut un antrenament de scrima la clubul „Dinamo”. Chiar dacă părinții ei nu au fost de acord la început, fiind că ea practică deja dânsul, muzica, cantoul și baschetul, s-a antrenat în secret sub îndrumarea lui Larisa și Gherman Bokun. A luat parte la competiții
Elena Belova () [Corola-website/Science/334666_a_335995]
-
deja dânsul, muzica, cantoul și baschetul, s-a antrenat în secret sub îndrumarea lui Larisa și Gherman Bokun. A luat parte la competiții chiar după trei luni de antrenament. Un an mai tarziu, si a hotărât să-se dedice exclusiv scrimei. S-a alăturat lotului sovietic olimpic de juniori, apoi lotului de seniori în anul 1967. Cu puțin timp înainte de Jocurile Olimpice de vară din 1968, s-a căsătorit cu campion olimpic la pentatlon Viaceslav Belov iar și-a schimbat numele. Ediția
Elena Belova () [Corola-website/Science/334666_a_335995]
-
la individual la Campionatul Mondial din 1969. Din urmă a cucerit trei medalii de aur olimpice și șapte medalii de aur mondiale, tot pe echipe. După ce s-a retras în anul 1980, după Jocurile Olimpice de la Moscova, a devenit antrenor de scrima. Absolvent Institutului Pedagogic din Minsk în 1970, și-a obținut doctoratul în acest domeniu. A fost numită antrenor emerit în 1994. În anul 2007 a primit medalia „Pierre de Coubertin” de Comitetul Olimpic Internațional. În prezent preda cursuri la Universitatea
Elena Belova () [Corola-website/Science/334666_a_335995]
-
Bruxelles. De-a lungul carierei sale sportive, a cucerit cinci medalii olimpice la spadă, inclusiv două de aur, la patru ediții consecutive ale Jocurilor: Stockholm 1912, Anvers 1920, Paris 1924 și Londra 1908. A contribuit la înființarea Federației Internaționale de Scrimă (FIE) în anul 1913. A fost președintele acestei organizații din 1933 până în 1948. În anul 1946 a primit primul trofeu „Challenge Chevalier Feyerick” acordat de FIE pentru „modul curajos și sportiv în care, în timpul războiului, a apărat interesele și prestigiul
Paul Anspach () [Corola-website/Science/334663_a_335992]
-
curajos și sportiv în care, în timpul războiului, a apărat interesele și prestigiul Federației, în ciuda pericolului”. În anul 1951 a primit și primul trofeu „Taher Pacha” acordat de Comitetul Olimpic Internațional. Pentru realizările sale a fost inclus în „Hall of Fame-ul” scrimei de FIE în anul 2013.
Paul Anspach () [Corola-website/Science/334663_a_335992]
-
(n. 15 martie 1995) este o scrimeră maghiară specializată pe sabie, laureată cu bronz la Campionatul Mondial din 2015, vicecampioană europeană în 2016. Márton s-a apucat de scrimă la vârsta de nouă ani. Este pregătită de Gábor Gárdos de la vârsta de zece ani. A câștigat Campionatul European din 2010 pentru cadeți de la Atena și a cucerit o medalie de bronz la Campionatul Mondial pentru cadeți din același an
Anna Márton () [Corola-website/Science/334648_a_335977]
-
(n. 15 iunie 1994, Cleveland) este o scrimera americană specializată pe floreta, laureata cu bronz la Campionatul Mondial de Scrima din 2011 de la Cătănia și de șase ori campioană panamericana. A participat la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra chiar la vârsta de 18 ani. La proba individuală a ajuns în sferturile de finală, unde a fost învinsă de italianca Arianna
Lee Kiefer () [Corola-website/Science/334653_a_335982]
-
Suresnes, Franța) este un fost scrimer olimpic francez, specializat pe floretă. A fost laureat cu aur pe echipe la Jocurile Olimpice din 2000 și la individual la ediția din 2004. A crescut în Le Vésinet, lângă Paris. A început să practice scrima la vârsta de cinci ani la clubul „Union Sportive”, care era prezidat de tatăl său. A fost pregătit de maestrul Gérard Rousseau. În anul 1999 s-a alăturat centrului de pregătire de la Châtenay-Malabry. A câștigat proba pe echipe la Campionatul
Brice Guyart () [Corola-website/Science/334667_a_335996]
-
pe spadă. A câștigat patru medalii olimpice, două de aur, una de argint și una de bronz din patru participări consecutive ale Jocurilor: Seul 1988, Barcelona 1992, Atlanta 1996 și Sydney 2000. După ce s-a retras a devenit antrenor de scrimă. A fost director tehnic național al Federației Franceze de Scrimă din 2009 până în 2012. A fost inclus în „Hall of Fame-ul” scrimei de Federației Internaționale de Scrimă în anul 2013. A început să practice scrima la vârsta de șase ani
Éric Srecki () [Corola-website/Science/334670_a_335999]
-
una de argint și una de bronz din patru participări consecutive ale Jocurilor: Seul 1988, Barcelona 1992, Atlanta 1996 și Sydney 2000. După ce s-a retras a devenit antrenor de scrimă. A fost director tehnic național al Federației Franceze de Scrimă din 2009 până în 2012. A fost inclus în „Hall of Fame-ul” scrimei de Federației Internaționale de Scrimă în anul 2013. A început să practice scrima la vârsta de șase ani la clubul al Gardei Republicane din Paris cu maestrul Jacques
Éric Srecki () [Corola-website/Science/334670_a_335999]
-
Jocurilor: Seul 1988, Barcelona 1992, Atlanta 1996 și Sydney 2000. După ce s-a retras a devenit antrenor de scrimă. A fost director tehnic național al Federației Franceze de Scrimă din 2009 până în 2012. A fost inclus în „Hall of Fame-ul” scrimei de Federației Internaționale de Scrimă în anul 2013. A început să practice scrima la vârsta de șase ani la clubul al Gardei Republicane din Paris cu maestrul Jacques Millot.
Éric Srecki () [Corola-website/Science/334670_a_335999]
-
Atlanta 1996 și Sydney 2000. După ce s-a retras a devenit antrenor de scrimă. A fost director tehnic național al Federației Franceze de Scrimă din 2009 până în 2012. A fost inclus în „Hall of Fame-ul” scrimei de Federației Internaționale de Scrimă în anul 2013. A început să practice scrima la vârsta de șase ani la clubul al Gardei Republicane din Paris cu maestrul Jacques Millot.
Éric Srecki () [Corola-website/Science/334670_a_335999]
-
retras a devenit antrenor de scrimă. A fost director tehnic național al Federației Franceze de Scrimă din 2009 până în 2012. A fost inclus în „Hall of Fame-ul” scrimei de Federației Internaționale de Scrimă în anul 2013. A început să practice scrima la vârsta de șase ani la clubul al Gardei Republicane din Paris cu maestrul Jacques Millot.
Éric Srecki () [Corola-website/Science/334670_a_335999]
-
(n. 29 septembrie 1991, Cayenne, Franța) este un scrimer olimpic francez specializat pe floretă, laureat cu bronz individual și cu aur pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 2014. Este și dublu campion european pe echipe (în 2014 și în 2015). A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012 de la Londra. La proba individuală, a fost învins în turul întâi de conaționalul său Erwann Le Péchoux. La
Enzo Lefort () [Corola-website/Science/334711_a_336040]
-
(born 13 March 1983) este o scrimera germană de origine poloneză, specializată pe spadă. A fost laureata cu argint pe echipe la Campionatul Mondial de Scrima din 2010, după ce Germania a fost învinsă de România în finală. La Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra, a trecut la o tușa de rusoaica Violetta Kolobova în turul întâi probei individuale, dar a pierdut în turul următor cu sud-coreeanca Shin
Monika Sozanska () [Corola-website/Science/334723_a_336052]