4,809 matches
-
am recuperat-o cu greu, după ce am intrat în apa mocirloasă până la glezne. Nu i-a prea păsat când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare să-l asiste pe tatăl său la grătar. Gălăgie mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că a prins Paul un pește, însă deocamdată, acesta doar îl înțepase și avea toate șansele să-l scape înapoi, din cauză că de o parte și de alta creștea stuf care îl
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
de iarna. Nu-ți venea să te desparți de această stare de relaxare, însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreții de weekend începuseră să părăsească valea. Am dat semnalul ca „pescarii” să-și strângă sculele, iar doamnele tinere, sub atenta supraveghere a „șefei de trib”, să strângă bagajele. Parcă erau mai puține acum când trebuia să plecam cu toții de pe malul lacului Limanu, atât de primitor și reconfortant. Cu pungile pline de resturile menajere așezate în
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
her head hâș brightened, swollen by rain. ------------------------------- („The Leaves Are Falling, The Bosses Are Dismissed”, Porto-Franco Publishing House, Galați, 2000) UNEORI Poeții au tot timpul de lucru până peste cap, inclusiv cei timizi, cu slăbiciuni și înfumurații. Recurg întotdeauna la scule puține și uneori mor de dragul de a vedea și ei cum e să duci cu tine un pumn de pământ dincolo. SOMETIMES The poets are always busy extremely busy, including the shy, the weak and the arrogant ones. They only
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MARIA WEISHAUPT SARĂU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375100_a_376429]
-
ceață nu erau așa dese, ca să ne sperie. Ne-am învățat cu ele, doar eram de-ai casei, cum s-ar zice. Înainte, aveam o busolă foarte utilă pe ceață, însă am pierdut-o pe fundul mării, alături de mai multe scule căzute în apă, din neatenție, pe o mare agitată. “Poate voi reuși să-mi cumpăr alta, cândva...”, mă gândeam. Mi-am cărat grăbit bagajul la mașină și am plecat spre casă. Acolo, am ales și împărțit peștele pe sortimente, cel
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
copacii ne fiind prea înalți. Unii dintre ei erau încă plini cu fructe. Cei doi bărbați au ieșit împreună din casă îndreptându-se spre garaj sau magazie, nu știa încă ce este. Au început să scoată afară tot felul de scule care după cum apăreau se putea trage concluzia că se pregătea o partidă de pescuit. Doar așa i-a spus și Doina cu o zi în urmă, că vor merge la lacul Viverone la pescuit. Când bărbații au terminat de sortat
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
bărcile pescarilor constănțeni. Bărbații au început să-și organizeze partida de pescuit, deci montau lansete și pregăteau momeala pentru capturarea vreunui eventual caras, sau ce se va lăsa prins. Cât ei moșmondeau[ a lucra încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, la scule să și le pregătească, Adriana profitând de soarele arzător și de apa încă destul de caldă, își scoase încălțămintea și intră lângă mal, cu picioarele în apă, unde bancuri de peștișori cât un deget de mari, frumos colorați în negru cu
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
Ai mâncat așa ceva. - Desigur, inclusiv aici în prima zi. - A, da, mă bucur. Hai să te învăț , cum se procedează. Dacă ridici o piatră și ești iute de mână, poți să-l prinzi cu mâna foarte ușor și fără nicio sculă specială. - Nici nu m-aș încumeta s-o fac. Mi-e frică de ei. - Nu ai de ce, că doar nu mușcă. Uite, avem aici un fel de săculeț din plasă cu un cârlig în mijloc pe care agățăm o bucată
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
am golit votca într-un bidon din plastic, de doi litri. Berea o luasem doar pentru drum, căci existau destule surse și pe traseu. Cu fiecare cumpărătură făcută, greutatea bagajelor tot creștea. În afară de acestea, mai aveam cortul, sacii de dormit, sculele, sarea pentru conservarea eventualilor pești prinși, ceaun pentru fiert, mălai, schimburi de corp, juvelnice, destul de multe pentru cele trei zile cât aveam să stăm în deltă.. A sosit și joi - ziua plecării. Când am văzut cât bagaj aveam de cărat
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
cele trei zile cât aveam să stăm în deltă.. A sosit și joi - ziua plecării. Când am văzut cât bagaj aveam de cărat, ne-am apucat amândoi cu mâinile de cap, dar ne-am acceptat povara. Cu rucsacurile în spinare, sculele în huse, aruncate pe umăr și cu alte bagaje în ambele mâini, fuga cu taxiul la gară, să nu scăpăm personalul. Mergeam cu trenul până la Tulcea, dar mai aveam de schimbat unul la Medgidia. Hai, coboară bagajele din tren, sări
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
două și așa putea să-l înțepe mai ușor când mișca bambina. Eu mă încăpățânam să dau cu toate patru lansetele și ratam pește după pește. Eram nervos din această cauză, iar Gică râdea de mine și mă tachina în privința sculelor mele. Până seara, făcusem amândoi ceva capturi. Votca și berea consumate de-a lungul zilei ne stârniseră o foame, de nici nu ne vedeam unul pe celălalt. Și parcă, din senin, căzuse ceața peste zona noastră. Am desfăcut o conservă
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
foame, de nici nu ne vedeam unul pe celălalt. Și parcă, din senin, căzuse ceața peste zona noastră. Am desfăcut o conservă de fasole cu costiță și ne-am omorât cu ea foamea, stând în picioare, cu ochii ațintiți pe sculele lansate, căci nu mai aveam răbdarea să servim prânzul liniștiți, fără să ne pese de pescuit. Ne amăgeam cu gândul că la cină vom avea masa principală. Numai cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau vaporașe cu pasageri, veneau sau plecau spre deltă și ne deranjau de fiecare dată. Seara, am aprins focul, să pregătim pește prăjit și mămăliguță la ceaun, conservele fiind rezervate pentru prânz, în timpul zilei. Lemne erau suficiente
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
iluminat, pentru restul nopților. Strânsesem și uneltele pe care le-am depus în cort, pentru a nu avea surprize cu eventualii vizitatori neinvitați, cum ni se mai întâmplase odată, pe malul Ghiolului Pietrei, aproape de Murighiol, când am rămas amândoi fără scule în acea noapte. Somnul ne-a cuprins repede, căci în cort nu erau țânțari și se simțea mai bine răcoarea serii, iar până dimineața, niciun eveniment nu ne-a tulburat liniștea. La trezire, primul lucru pe care l-am făcut
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
repede, căci în cort nu erau țânțari și se simțea mai bine răcoarea serii, iar până dimineața, niciun eveniment nu ne-a tulburat liniștea. La trezire, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne montăm din nou sculele și să facem focul pentru cafea. Cu această ocazie, n-am pierdut prilejul să facem și o boroboață de bărbați singuri, căci ne-a căzut pe jar ibricul din inox și i s-a topit mânerul din ebonită! În acea
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit să agăț forfacul în sălciile de vizavi și cu intenția de a-mi spăla și treningul de pe mine, plin de noroi, am intrat în canal îmbrăcat. Inotam spre
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
numai cu slipul pe mine și mi-am recuperat forfacul. Timpul înainta și noi nu prea aveam cu ce să ne lăudăm în privința capturilor. Din când în când, mai aveam câte o trăsătură. Dacă eram atenți și ne uitam la scule, reușeam să înțepăm peștele, dacă nu, doar le scoteam să realimentăm cârligele cu momeală proaspătă și momitoare cu mămăligă. La un moment dat, îl rog pe Gică să aducă și el câte un pahar cu bere, că m-am încălzit
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
se aprindea interiorul și strălucea în culori diferite câteva ore. Am scos minciogurile din canal și ne-am apucat de curățat peștele, fiind astfel ocupați “creator” cam o oră, iar Gică a rămas să mai supravegheze, din când în când, sculele de pe mal. Peștii erau frecați pe corpul exterior cu sare din abundență, băgați în saci din plastic și apoi în gropile astupate cu pământ, ca și în seara precedentă. Toate aceste măsuri de precauție le luam ca să prevenim vizita vreunui
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
ținea mult: cum părăseai perimetrul focului, cum te atacau țânțarii în haită... Am mai prins amândoi câțiva pui de somn, cel mai mare având puțin peste kilogram, trofeul lui Gică. Dezamăgiți, dar totuși optimiști în ceea ce privește următoarea zi, ne-am strâns sculele, le-am depozitat în cort, apoi ne-am pregătit de culcare. Mai întâi ne-am răcorit în canal, cu o baie în apa plăcută, numai bună pentru scăldat, apoi ne-am luat amândoi porția de somn binemeritat. Dimineața, cafeaua era
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
am golit votca într-un bidon din plastic, de doi litri. Berea o luasem doar pentru drum, căci existau destule surse și pe traseu. Cu fiecare cumpărătură făcută, greutatea bagajelor tot creștea. În afară de acestea, mai aveam cortul, sacii de dormit, sculele, sarea pentru conservarea eventualilor pești prinși, ceaun pentru fiert, mălai, schimburi de corp, juvelnice[ Juvelnic = unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac (DEX)] în care să ținem peștele viu până seara, când
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
cele trei zile cât aveam să stăm în deltă.. A sosit și joi - ziua plecării. Când am văzut cât bagaj aveam de cărat, ne-am apucat amândoi cu mâinile de cap, dar ne-am acceptat povara. Cu rucsacurile în spinare, sculele în huse, aruncate pe umăr și cu alte bagaje în ambele mâini, fuga cu taxiul la gară, să nu scăpăm personalul. Mergeam cu trenul până la Tulcea, dar mai aveam de schimbat unul la Medgidia. Hai, coboară bagajele din tren, sări
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
pe firul de nailon pentru sesizarea mușcării peștelui din momeală (n.aut.)]. Eu mă încăpățânam să dau cu toate patru lansetele și ratam pește după pește. Eram nervos din această cauză, iar Gică râdea de mine și mă tachina în privința sculelor mele. Până seara, făcusem amândoi ceva capturi. Votca și berea consumate de-a lungul zilei ne stârniseră o foame, de nici nu ne vedeam unul pe celălalt. Și parcă, din senin, căzuse ceața peste zona noastră. Am desfăcut o conservă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
foame, de nici nu ne vedeam unul pe celălalt. Și parcă, din senin, căzuse ceața peste zona noastră. Am desfăcut o conservă de fasole cu costiță și ne-am omorât cu ea foamea, stând în picioare, cu ochii ațintiți pe sculele lansate, căci nu mai aveam răbdarea să servim prânzul liniștiți, fără să ne pese de pescuit. Ne amăgeam cu gândul că la cină vom avea masa principală. Numai cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau vaporașe cu pasageri, veneau sau plecau spre deltă și ne deranjau de fiecare dată. Seara, am aprins focul, să pregătim pește prăjit și mămăliguță la ceaun, conservele fiind rezervate pentru prânz, în timpul zilei. Lemne erau suficiente
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
iluminat, pentru restul nopților. Strânsesem și uneltele pe care le-am depus în cort, pentru a nu avea surprize cu eventualii vizitatori neinvitați, cum ni se mai întâmplase odată, pe malul Ghiolului Pietrei, aproape de Murighiol, când am rămas amândoi fără scule în acea noapte. Somnul ne-a cuprins repede, căci în cort nu erau țânțari și se simțea mai bine răcoarea serii, iar până dimineața, niciun eveniment nu ne-a tulburat liniștea. La trezire, primul lucru pe care l-am făcut
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
repede, căci în cort nu erau țânțari și se simțea mai bine răcoarea serii, iar până dimineața, niciun eveniment nu ne-a tulburat liniștea. La trezire, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne montăm din nou sculele și să facem focul pentru cafea. Cu această ocazie, n-am pierdut prilejul să facem și o boroboață de bărbați singuri, căci ne-a căzut pe jar ibricul din inox și i s-a topit mânerul din ebonită! În acea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]