2,171 matches
-
cei care mizau în acest joc - scăzu, iar băutura rămase uitată în căni și pahare, umplând încetul cu încetul aerul cafeniu cu un miros acru de spirt și bere trezită. Privirile celor din pivniță alunecau tot mai des spre ușa scundă a acesteia. Ușa se deschise după un timp, și în sală intră un individ foarte asemănător cu amicul meu din copilărie, din perioada sa de maximă decădere. Haina lui avea buzunarele rupte, pantalonii îi erau legați cu sfoară de împachetat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și se așeză, copleșit, pe ea. Patronul se repezi la el și aproape îl dărâmă în îmbrățișare, în schimb, inșii din sală începură să urle ca scoși din minți, să înjure cumplit. Când patronul și ruletistul său ieșiră pe ușa scundă, aceștia îi însoțiră cu huiduieli sălbatice, cum nu se pot auzi decât la un meci de box. Întâmplător, primul ruletist pe care îl văzusem vreodată scăpase cu viață. De atunci, vreme de ani în șir, am asistat la sute de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Buzele erau strânse și însuflețite de un zâmbet ciudat, inexplicabil. Tot corpul său îngust, cu mușchii abia reliefați de câte o linie galbenă, cu coastele fine, ușor vizibile, cu picioarele subțiri și ferme, părea o schiță delicată și tulburătoare. Mai scundă, cu cozile prinse în fundele de satin alb, cu vițele bretonului răsucindu-i-se pe frunte, zâmbind cumva încurcată, cum am văzut mai târziu zâmbind toate femeile rămase goale , Iolanda îl privea în ochi. Corpul ei îl văd aievea în fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu iz de cânepă. Peste drum era magazinul de jucării "Scufița roșie", pe care îl visam și noaptea. Era pentru mine un loc feeric. Cum ajungeam la Obor, o și mânam pe mama înăuntru. Intram într-o încăpere lungă și scundă, mirosind îngrozitor a petrosin. Podelele erau cafenii-stacojii și lumina care se strecura prin vitrine era cu totul insuficientă. Abia când înaintai adânc în spațiul acela gol, dădeai de tejghea și de rafturile cu jucării. Mă uitam pierdută la păpușile de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unui dorobanț, pe un soclu care, doar el, era mai mare decât tot ce văzusem vreodată. Trebuia să-mi las capul pe spate ca să cuprind în întregime imaginea soldatului colosal, cu arma la picior. Cele mai înalte case erau mai scunde decât piedestalul statuii. Nori cărămizii îi înconjurau umerii. Era cu totul și cu totul de piatră. Cât timp eu căscam gura la el, de pe trotuar, mama intra în diverse dughene ca să cumpere câte ceva pentru sora ei și pentru vărul meu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
centre de butelii unde era mereu coadă și centre de sifoane dominate de-o uriașă roată albastră în mișcare, intram, în fine, pe strada unde stătea tanti Aura. Era o stradă lungă și dreaptă, cu garduri de lemn și fațade scunde de-o parte și de alta. Dacă treceam vara de-a lungul ei, o recunoșteam întotdeauna după mulțimea zmeelor de hârtie încîlcite în firele de telegraf dintre stâlpii de lemn unsuros. Multe zmee erau făcute din hârtie albastră de împachetat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sa, parcă într-un fel estropiat, al unei femei cu o cămașă ridicată mai sus de mijloc. Nudul era greoi, sucit imposibil, iar femeia avea o față de-o senzualitate primitivă. Mâna stângă și-o încleștează pe haina unui tânăr scund, care se află în centrul părții din stângă a gravurii, în plină lumină. E înclinat în partea opusă patului, mâinile lui parcă vor să se apere de-o fantasmă, fața lui exprimă un amestec de suferință, rușine și umilință, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de-aproape și în voie, fața inginerului, care se asemăna atât de mult cu o broască, ochii atât de bulbucați și gura atât de mare, într-un cap rotund și tuciuriu, cu fruntea joasă și părul negru, încrețit, iar trupul scund, umerii încovoiați, pântecul diform și picioarele scurte. Simpatia și dragostea pe care le răspândea acest patron al meu erau cu atât mai greu de înțeles. Cel puțin pentru mine, Narendra Sen era un bărbat seducător, deștept și subtil, instruit, plin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
presiunea arterială. Suferă, la răstimpuri, de un fel de "mauches-volantes" din pricina sîngelui." "Vărul inginerului, Mantu, vine acum din Delhi, unde era, profesor secundar, ca să ocupe un post de lector în Government Commercial School. Pare să aibă treizeci de ani, e scund și slab, și locuiește într-o cameră vecină cu a mea. Ne-am împrietenit foarte repede. Îmi mărturisește că a venit să se însoare. El nu vrea, dar d-l Sen vrea. Presimte nu știu ce rău și se teme. E un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și nenumărate mese, în jurul cărora așteptau, tăcute, parcă adormite în scaunele lor de epocă, figuri excentric costumate. Adrian privi fascinat în jurul lui. - Admirabil! exclamă el, îndreptîndu-se agale spre estradă. Admirabil! Așa cum a fost și așa cum o să mai fie...Un bărbat scund și brun, tânăr încă și neașteptat de agil pentru proporțiile lui, venise aproape alergând din fundul sălii. - Ce-i asta? îl întrebă Orlando. Ce v-a apucat? - Surpriza. Veneția, Casanova, Il ballo in maschera. - Nu-mi place, făcu Orlando, schimbîndu-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și, proptindu-și tabloul de genunchi, începu să-i desfacă sforile. Apoi a scos pânza cu care fusese acoperit și s-a dus să rezeme tabloul de jilțul Generălesei. Luchian și cu mine am împietrit. "E cu câțiva centimetri mai scundă decât originalul, ne-a spus. Când am văzut-o ultima oară, zeița împlinise optsprezece ani și avea doi metri patruzeci și cinci." - Adevărat? exclamă Condurachi. - Nu, astea făceau parte din, mă rog, să zicem "misterul" ei. Inventa tot felul de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Că ea știe că el trăiește, că simte... Bineînțeles, nimeni nu o lua în seamă ! Și ce crezi ? Cam la vreun an după ce a murit madam Ana, primim o vizită. Un om pe care când l-am văzut de la fereastră - scund, îndesat, mai vârstnic- ne-a intrigat, pentru că atât de bănuitor s-a uitat în jur până să se hotărască să sune ! Și tot așa când l-am poftit sus ; eram înghesuiți în mansardă și nu ne făcea plăcere să primim
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de fotbal stau cuminți, soldații nu strigă nimic unii la alții și tot miracolul născut de mingea de cauciuc după care alergam cu o zi Înainte pare să se fi veștejit. Pentru că e prima astfel de Întîlnire, locotenentul, un tip scund și palid, palid de parcă cineva i-ar stinge lumina dinăuntru - cine știe, poate o boală, poate o pasiune pentru lucruri nepermise -, Își dă silința să ne facă atenți la vechile direcții ale societății noastre socialiste și la țelurile omului nou
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vorbi cu exteriorul. CÎnd am vorbit ultima dată cu taică-meu, a zis că o să vină să mă scoată Într-o Învoire În oraș, vreau să-l rog să-mi aducă șosete mai groase. Intru În clădirea plină de antene, scundă, pe jumătate Îngropată În pămînt, și Îl găsesc pe Aursulesei hlizindu-se, plictiseala care e gata să-l omoare se hlizește și ea. Te caută o gagică. Mă Îndoiesc că mă sună „gagica“, am convenit s-o lăsăm moartă, așa că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Împungă. Fugi dom’ne de-aci, mare figură ești! Era s-o omori pe biata femeie, a zis Bamba, În timp ce el, rîzÎnd, Își pregătea o pînză, o dădea cu chestia aia care puțea Înfiorător, după ce-o Întinsese bine. Bamba, scund și pîntecos și un pic peltic, era omul bun la toate. Meseria lui era mai mult o umbrelă care să-l apere de legea comunistă, care nu dădea voie nici unui cetățean român să existe fără un serviciu - șomajul ieșea din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
genunchiul, rămîn În bocanci, dar se trag În jos de pe șolduri, așa că o să rămîi cu capătul bucilor pe-afară, ca un gherțoi, zice Csabi acru și, ca să arate că nu minte, ne prezintă situația. Csabi e doar un pic mai scund ca mine și pînă acum nu mi-am dat seama că și el suferă din cauza aceluiași neajuns. Își ridică tunica la spate, ca să ne arate că nu glumește. Betelia pantalonilor s-a tras, Într-adevăr, mai jos de talie și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rudă cu Napoleon? țipă la el Gărăgău, trîndăvind undeva În iarbă - nu se văd din el decît două șiruri de fildeși albi, avînd forma unui rînjet de clasă. Pentru că veteranii nu participă la instrucție, Își găsesc de lucru prin pavilionul scund, de lemn, din flancul dormitorului. După ce reușesc să deschidă ușa, găsesc o sală de recreere care e dotată cu o masă de ping-pong și, Într-un dulap, palete și mingi. Gărăgău e transfigurat. Ar vrea să joace, dar ceilalți veterani
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din cîte se pare, e un accesoriu local al uniformei. Veselia pe care o afișează În permanență e de origine bahică, diplomatul cu care vine dimineața În baterie zornăie de sticle. Cornea e al patrulea ofițer, tot locotenent, un tip scund și Îndesat, cu un cap rotund și mare așezat direct pe umeri, e versiunea un pic mai matură a lui Portocală: un lingău (față de superiori și față de cei de care se teme) care Încearcă să-și recupereze demnitatea cu noi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe Claudiu, tipul Împușcat În picior, a venit și ne-a cerut o țigară, așa că stăteam trei eroi de război și povesteam la scrumiera de aluminiu din capătul culoarului tot felul de tîmpenii, tipul e chiar simpatic, un pic mai scund ca mine, șaten, are o logoree de neoprit, s-a Împușcat În picior singur, În tranșeu, În noaptea În care a Început nebunia, se juca cu arma și pur și simplu s-a descărcat, noroc că nu era pe foc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu nimic dacă Îi spun că evadarea s-a produs organizat, În grup, Împreună cu Rică și Laur (recunoașterea s-a produs urgent, la fumat, În grădină: Ești din Brazdă? Înseamnă că-l cunoști pe Cristian. Un tip un pic mai scund ca tine, cu... Aha, și plin texte. Îl cunosc, un bandit, sîntem prieteni. Păi și zici că e cu tine În unitate? Na, că vă găsirăți și rude, a consfințit Rică noua Împrietenire). Sau că există undeva În gardul spitalului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
descălțate atârnându-i în jos, Diane îl urmărea. Diane Sedleigh era cea mai distinsă prostituată din Ennistone. (Bărbatul cu care se măritase cândva, din nesăbuință, se numise Sedley, dar Diane își spusese că Sedleigh sună mai elegant.) Era o femeie scundă, mlădioasă, cu un păr negru foarte drept, tuns scurt și arcuit într-o curbă terminată într-un șpiț de fiecare parte a obrajilor. Ochii căprui închis nu erau mari, dar ardeau, plini de neastâmpăr, oarecum ca ochii lui Zet, cățelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Avea părul castaniu închis al familiei McCaffrey (cei din familia Stillowen erau blonzi), pe care-l purta scurt și lins, într-o tunsoare de modă veche (se zvonea chiar că ar folosi briantină). Era mai înalt decât Brian, dar mai scund decât Tom. Fusese cândva zvelt, dar acum devenise ceva mai greoi. Avea ochi frumoși, foarte distanțați, care se îngustau brusc, dar „privirea lui de pisică“, spre deosebire de cea a lui Alex, era amuzată și ironică. Fața îi era rotundă, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de căsuțe moderne, numite Blanch Cottages, clădite după ce o bombă devastase, în timpul războiului, această parte a orașului. Câteva dintre grădinile din fața caselor aveau boschete de arbuști pereni, ale căror ramuri se bolteau până în stradă. George aruncă ciocanul peste un gard scund, printre ramurile unui brebenel. Ar fi dorit ca drumul să nu se mai termine. Cunoștea casa din Hare Lane, pentru că, de mult, în primele faze ale relațiilor lui cu Rozanov, fusese invitat la ceai acolo, o dată când John Robert, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al lui William Butterfield, era o sală imensă, asemănătoare cu un hambar, fără nave laterale, dominată de catapeteasma impozantă, aurită. (Crucifixul de la altar, executat de Ninian Comper, fusese adăugat mai târziu.) Credincioșii, din ce în ce mai puțini la număr, ședeau în niște strane scunde, moderne, înghesuite spre capătul de răsărit, lăsând vastul spațiu din spate în voia stafiilor victoriene. Existau patru capele laterale, înzorzonate, semănând mai curând cu niște firide dintr-un salon și nu cu hrubele încrustate pe care le-ar fi preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]