7,863 matches
-
Tot e bine că, uite, am puterea să o mai și recunosc. Așa cum la fel de trist e și faptul că această glorioasă conștientizare se produce întotdeauna cam târzior, când zăresc privirile iritate și gurile lejer pungite ale interlocutorilor. Atunci îmi găsesc scuza că ăștia nu prea au simțul umorului. Da' ce m-a apucat pe mine să încep așa? Ei, poftim! Așa mi-a venit și gata, ce n-ndietilamina mea! Trebuie să spun totuși că toată povestea asta i-o propusesem pentru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
greu de egalat: "Nu-i nici zece? Lasă, tălică, că mi ți-i trezesc eu mintenaș!" Pune mâna plin de draci pe o daltă și începe să bată cu furie. Un sfert de ceas mai târziu, după ce ți-ai cerut scuze, cu obrajii dogorind de rușine, de la cei din jurul apartamentului tău, marele meseriaș ajunge la "fondul" problemei. Trebuie să încovoaie artistic niște țevi plăsticoase. N-are nici lampă pentru chestia asta și nici tu n-ai "că nimic nu se găsește
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și fițele pe care i le mai făcea Săvuleasca, augusta ei șefă, altminteri bună prietenă cu domnul profesor Cuzbășan. Am schimbat câteva vorbe și, când să ne despărțim, scoate un disc. Părea cumva încurcată. Dă din umeri în chip de scuză și zice: "Poate că o să ți se pară o prostie, dar uite o chestie care, dincolo de o grămadă de naivități și pompoane, are și câteva lucruri interesante..." "E un filmuleț cu ceaiuri miraculoase și decocturi eliberatoare?", nu pot să mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Își compuse o figură suavă și-și ridică ochelarii ca Bebe să-i vadă ochii mari și umezi, de căprioară (sau de vreun copitat din aceeași familie). Spuse cu o voce ușor alintată, copilărindu-se: "Bebeee, mă trage curentu', mă!" "Scuze, tu!", face Bebe. "M-am luat cu șmecherii ăia de mi-i tot ridici în slăvi și am uitat." Zâmbește fălos: "La o adică, eu sunt mai bazat ca ăia. Câștig cât toți la un loc și, dacă îmi iese
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a dus la Milano..." "Cân' s-a dus la Milano a mâncat o bătaie dă la carabinieri clasa una-special, că l-a luat dă huligan englez dân galeria lu' ăia dă făcuse prăpăd p-acolo. P-ormă a zis că, scuze, nene, a fost o confuzie..." "Ee, îl văzuse și pă el mai blonduț, așa...", încercă o explicație Anton. "Mai blonduț, ai? Nu era tot blonduț, bre, cân', tot dintr-o confuzie, mai avea un pic și-l spânzura mafioții la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alături, când se auziseră acele zbierete. Încercă cu precauție: "Anico! Anicuțo! Ce s-a întâmplat, dragă? Care-i necazul?". Ea îl privi cu o manifestă adversitate, rățoindu-se: "Nu Anicuțo, da? Sînt doamna profesor universitar Ana Săvulescu!", se îmbățoșă dumneaei. "Scuze! Oricum, știm foarte bine cine ești", spuse Băși cu blândețea cu care vorbești cuiva aflat într-o cămașă de forță. Avu însă proasta inspirație să insiste: "Totuși, ce s-a întâmplat? La cine strigai așa?". "La niște gândaci ordinari!", recunoscu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ea cu o naturalețe remarcabilă. "Apă sfințită adusă de la mânăstire de doamna Ivenița?" Se uită la mine cu figură interzisă, îngăimând: "Da, de la coana Ivenița...". " Nu v-am băut-o și pe asta, cum am făcut săptămâna trecută. Îmi cer scuze! Habar n-aveam, pe atunci, despre ce e vorba.", am făcut eu cu nonșalanță, în timp ce-mi îmbrăcam canadiana și-mi îndesam pe cap șepcălia. Se cam blocase. Înainte să ies, i-am aruncat, tot zâmbind: "Să nu uit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de înțelegere și chiar de un neașteptat umor, dar vă promit că nu voi abuza de ele. Îmi asum urecheala pe care urmează să o primesc cu îndreptățire de la dumneavoastră, însă asta e, faptele s-au petrecut. Îmi cer sincer scuze pentru eventualele neplăceri pe care absența mea vi le-a pricinuit." S-a uitat așa, cam dintr-o parte la mine, a oftat, schițând totuși un surâs mic, după care, dând încetișor din cap, a zis: "Mare zăpăcit ești dumneata
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care “a mușcat o dată din momeală”, spurcat fiind, va mai trece cu siguranță, prin apartamentul meu și vă mai mișca ceva. Sau, mai știi! Făptașul va veni, ca în filmele americane cu happy-and și, prin absurd, își va cere probabil scuze. Faptul că în acea seară când se împlinea un an de la moartea lui nenea Epa, generalul, și când toată lumea se afla pe ultima sută de metri pentru a ajunge freș la petrecerea de revelion, eu, nonconformistul înrăit cum eram, îmi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nivelului de trai. Bancuri cu alimente. Alimentele-animale fabuloase cu cozi. Cozi cu cântec. Îmi amintesc de tatăl meu. Astăzi i-am fi serbat ziua de naștere. Câți ani ar fi împlinit? Requieacat în pace! Ploi. Și loc pentru meditație. O scuză pentru convocările la practică agricolă. Anul acesta școlar trebuie să fie anul calității. Va fi, desigur, din moment ce elevii noștri au făcut din trimestrul I, aproape opt săptămâni de muncă patriotică pe câmp la strânsul roadelor și prea puțin pentru cursuri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e și ăsta, tu! Nici n-a fost în stare să mă... și bla-bla - bla. Discuția părea că se altera cu fiecare pas. Replici forțate, schizofrenie chiar, parcă epuizate înainte de vreme, fără rost pe alocuri, mă făceau să-mi cer scuze și să inventez un motiv pentru a pleca. Ardeam de nerăbdare și să ies din mirosul acela infect de mucegai, care îmi ustura nările. Doream să plec undeva departe, cu primul tren, să nu mai știe nimeni nimic de mine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe Iozefina ridicată de pe o dormeză de o persoană, zâmbindu-i:-Ce mă bucur, Gerard ! și repede puse mâna pe o grămăjoară de desuuri feminine, în intenția de a le ascunde de vederea primului venit. Ar fi putut spune: Vai, scuze. Nu știam că vei veni chiar acuma sau... Într adevăr, desuurile parcă erau abandonate ostentativ, a provocare sau pur și simplu, a batjocură. De după un paravan destinat recuzitei, apăru Valy ca prin minune, cu freza harcea - parcea. O, castelane! Tu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mâinile de fund ridicându-i fusta sus de tot, în timp ce ea îi dădea haotic cu pumnii în cap: Lasă-mă! Lasă-mă! Acuma să te las? Acuma când sunt gata să te curtez? Pardon, să te curteze dumnealui, nu eu. Scuze, dle Gerard - și Valy arătă spre Gerard. Amândoi, și Iozefina și Valy păreau acuma mai mult decât chercheliți de la băutură. Se observa aceasta nu numai din vorbă, ci și din gesturile prea necontrolate, de-a dreptul evazive. Valy o luă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și-i zise apoi strângându-l tot mai tare: Și cu mascarada asta aranjată la patru ace de voi doi, ce-a fost? Iozefina a aranjat-o. Eu n-am făcut altceva decât să-i dau o mână de ajutor...Scuze dacă totuși, n-a ieșit cum trebuia să iasă. Și mai apoi, ne-a și prins un pic flama...Ce mai, am vorbit și ce nu trebuia, dar și ce trebuia... Gerard îl lăsă de antebraț, semn că înțelesese ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
punct și că eu sunt prea mic ca să stopez un sentiment ca iubirea. Aveam deci, de gând să-i scriu ceva sumar, dar nici într-un caz ceva de adio. Mă gândeam la o scrisoare prin care să-mi cer scuze pentru felul cum mă purtasem cu ea, mai ales acasă la mine, dar până să-i scriu, primesc o scrisoare eu de la ea. O recunoscusem de la o poștă: plicul roz, scrisul cu caractere rotunde, cu vocala A extrem de încăpătoare, extrem de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vulnerabilă decât dacă ar sta dezbrăcată În bătaia reflectoarelor. Când caroseria a fost străbătută de acel tremur ușor care anunța repornirea motorului, ea și-a Înălțat din nou privirea spre oglinda retrovizoare. I-am zâmbit. A făcut un gest de scuze cu brațul drept, apoi a tras din țigară. Deja Între noi se instalase acel Început de familiaritate construit din semne, priviri și intuiția celor ce urmează să se Întâmple, sub care se află, uneori, armătura unor speranțe vagi. Primul fusese
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
chemat telefonic la unitate de către comandantul acesteia, lt. col. Rizea Ion. Musafirii au rămas acasă la mine dar la plecare spre unitate le-am spus că meseria de ostaș nu ține cont de momentul în care ne găseam. Mi-am cerut scuze și am plecat la unitate. Ajuns relativ repede am constatat că toate cadrele unității fuseseră chemate în cazarmă în condițiile unei alarme de luptă. Mi-am luat armamentul din dotare, cu muniție, ranița de alarmă, am făcut prezența subordonaților direcți
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
Împrejurări, trebuie acționat cu maximă prudență. Spuse: — Într-adevăr, luăm o pauză și mai discutăm după aceea. — Și l-ați mîncat?! — Bineînțeles. Altfel, n-am mai fi ajuns să stăm acum Împreună de vorbă. Dar Înainte de asta, ne-am cerut scuze și i-am promis că-i vom fi recunoscători toată viața. — Fair-play-ul american nu se dezminte! exclamă Christina cu admirație. — Să știi că n-a fost deloc simplu. Cineva trebuia să-și asume responsabilitatea primului gest. Înțelegi, e destul de dureros
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu nerușinare, ticălosule, numai ca să-ți găsești un alibi moral!). Simțea nevoia de a explica, de a adăuga cît mai multe detalii, Îndărătul cărora să se poată ascunde, sau măcar de a spune ceva consolator, drept justificare, un fel de scuze post-mortem adresate bietului doctor Thomas, dar nu găsi nimic potrivit. În cele din urmă se mulțumi cu o scurtă formulă standard, un fel de concluzie abstractă care nu-l angaja cu nimic. — Doctorul Thomas a fost un om deosebit, spuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Pentru a-l Încuraja, sau pentru a fi mai convingător, Îi puse o mînă pe umăr. Era un gest bărbătesc aproape tandru, datorită căruia Pablo tresări, mai ales că Vic Îi rosti numele. — Știi, Pablo, aș vrea să-mi cer scuze pentru purtarea mea de alaltăieri, cînd ne-am Întîlnit În pădure. Sper că Înțelegi, trebuia să-mi iau anumite măsuri de precauție... — Ai vorbit cu Christina! se bucură Pablo, după care socoti de cuviință să-l dojenească nițel. Ascultă Vic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că-l revedea pe maior. Sub pretextul că nu mai făcuse de mult timp o baie adevărată, Îi folosise Între timp cada, șamponul, prosoapele și aparatul de bărbierit, ba chiar și una din periuțele de dinți. Abia după ce Își ceru scuze pentru aceste neînsemnate abuzuri, Îl anunță că reușise să deschidă seiful cu o combinație de cifre care-i venise instantaneu În cap, În timp ce se bărbierea. — Ce combinație? Întrebă maiorul, Încercînd să pară sceptic. — Erau diverse cifre, nu le mai țin
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd În cînd mucii. M-am alarmat, neștiind ce s-a Întîmplat, l-am Întrebat de ce plînge - nimic, nimic, dar nici nu plîng, nu-ți face probleme, sunt doar un pic răcit - apoi, nemaiputîndu-se stăpîni, izbucni În hohote, Își ceru scuze, mărturisind că mi-l „furase“ pe Pablo și, Împreună cu el, subiectul romanului aceluia grozav pe care avea de gînd să-l scrie... Și Închise brusc, fără să mai salute. Complet gol, cu părul În sfîrșit pieptănat și mîinile cuminți pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
putut paria că, oricît ne-am fi Învîrtit pe acolo, rezultatul căutării noastre ar fi fost același. Pablo Încercă, la un moment dat, să sugereze că poate Christina venise mai devreme În parc și plecase Între timp. Un fel de scuză. Se uita la mine ca un milog, privirea lui Îmi cerea ajutorul, măcar sub forma unei aprobări de circumstanță, Încît aveam din ce În ce mai clar sentimentul că totul fusese o glumă; iar acum, că gluma se apropia de sfîrșit, situația Începuse chiar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atenția asupra noastră? Monte Cristo încă-și mai rumegă gîndurile care-l muncesc de dimineață, cercetează tavanul garajului cu privirea, igrasie, crăpături, pînze de păianjen. Petrică se fîstîcește puțin, nu-i vine nici o idee, nu-i trece prin minte nici o scuză. — Haideți că prea le luați pe toate în serios, dom’ Președinte, zice Monte Cristo, privind la papucii de lac ai lui Petrică, care începe să facă fețe-fețe, prea vreți ca de fiecare dată să iasă totul ca la carte. Din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu pe propria piele de nu știu cîte ori, recunoaște Petrică. La mine însă erau de vină emoțiile, mi se părea că intru brusc într-o fază de alienare gen Saint Exupéry, că tot vorbeam de cultura franceză. — îmi cer scuze, dom’ Președinte, dar o s-o facem praf pînă la destinație, planetare, telescoape, rotule, n-am ce-i face, trebuie s-o țin la optzeci pentru că aici e consumul cel mai mic, zice Sena urmărind kilometrajul. Dumnezeu știe cînd o să dăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]