112,413 matches
-
Și dacă da, credeți că memoria unui scriitor poate să semene cu memoria unui computer, apeși pe un buton și ai șters după ce ai terminat cartea? Nicolae Breban: Nu, nu... apropierea creierului de mașini s-a mai făcut și în secolul XVIII, când creierul a fost comparat cu o mașină, astăzi creierul este comparat cu computerul, deci tot un fel de mașină, ceva mai complicată; creierul are alte legi, mai ales creierul creatorului; creierul creatorului este un creier special. Marian Ilea
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
este Festivalul wagnerian de la Bayreuth. Mă refer la cele șapte spectacole ale primei serii de manifestări. Întregul festival se extinde până spre sfârșitul lunii august și este găzduit - excepțiile au fost rare - în fiecare an, de mai bine de un secol, în celebra Festispielhaus, lăcaș imaginat de Wagner însuși în vederea desfășurării cât mai potrivite a noului tip de spectacol muzical dramatic conceput de el însuși. în vremea din urmă, spectacolele sunt oferite și preluate în cadrul Societății Uniunii Europene de Radio și
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
societăți de radiodifuziune din întreaga lume. Desigur, evenimentul central al actualei ediții îl reprezintă reluarea marelui ciclu al tetralogiei Inelul Niebelungului, creație fundamentală a dramaturgiei muzicale wagneriene, poate cea mai importantă, mai puternică creație a literaturii romantice a genului în secolul al XIX-lea. În marile pauze ale spectacolelor tetralogiei - pauze care la Bayreuth se extind pe durata unei ore întregi - ne-au fost oferite comentarii pasionante, de autentică altitudine intelectuală, comentarii și prezentări susținute de prof. dr. Cristina Vasiliu - de la
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
De unde se vede, încă odată, așa cum a demonstrat-o Mihai Zamfir în romanul său Se înnoptează. Se lasă ceața, că nu este chiar atât de lungă calea care separă unele dintre soluțiile postmoderne ale unor tineri scriitori contemporani de literatura secolului al XVIII-lea. Privirea lucidă, asupra existenței nefardate este, în fond, elementul de legătură dintre Rousseau și mulți dintre scriitorii foarte tineri de azi. Poezia Liviei Roșca este și nu este tipică pentru lirismul celei mai noi generații poetice. Este
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
o reprezint. Iar a fi minoritar este un avantaj pentru un scriitor... R.B.: în scrierile dumneavoastră România este un sistem de referință. Nu este însă deloc singurul... R.W.: în Italia am petrecut un an - la începutul ultimului deceniu din secolul trecut. Am fost la Villa Massimo, o adresă binecunoscută scriitorilor germani. Pentru mine a fost o primă mare experiență: eram de abia de patru ani în Occident, am plecat din România în 1987. A fost prima mare experiență ne-germană
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
le lipsea sau credeau că le lipsește. Am observat că acest soi de oameni nu-și găsesc niciodată liniștea. Compatrioții mei - șvabii bănățeni - (ceea ce și descriu în roman) sunt într-un neîncetat du-te vino. Au emigrat mai întîi în secolul XVIII din Baden-Würtenberg în Banat, apoi în secolul XIX unii pleacă în America, rămîn acolo, alții revin "acasă"... După cel de-al doilea război mondial nu puțini s-au reîntors în Germania, dar dintre aceștia nu toți au rămas aici
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
observat că acest soi de oameni nu-și găsesc niciodată liniștea. Compatrioții mei - șvabii bănățeni - (ceea ce și descriu în roman) sunt într-un neîncetat du-te vino. Au emigrat mai întîi în secolul XVIII din Baden-Würtenberg în Banat, apoi în secolul XIX unii pleacă în America, rămîn acolo, alții revin "acasă"... După cel de-al doilea război mondial nu puțini s-au reîntors în Germania, dar dintre aceștia nu toți au rămas aici și, după scurtă vreme, o iau din nou
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
un exces al lor, după cum cred că nu este bun sistemul acesta de a lăsa, la universitate vorbesc, profesorului libertatea de a face orice la curs. El dacă se ocupă de limbajul obscen, să zicem, prin literatura portugheză din nu știu care secol, face cursul la universitate. Asta s-a întîmplat la Toulouse, dacă vă interesează. Aici, la noi, pericolul este celălalt. S-a comprimat în ultima vreme, tot după un model occidental, în doi ani, studiul literaturii, dar nu ne-a obligat
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
despre Proust într-o perspectivă și mai veche și mai nouă, nu un constructor, așa cum se spune acum, nu catedrală, ci o aglutinare de fragmente, care a făcut să apară o carte ce a schimbat fața prozei, a literaturii, în secolul al XX-lea. - Și ați constatat că Proust a fost foarte bine receptat în România și că opiniile critice privitoare la acest scriitor novator au avut altitudine în critica românescă? - E recunoscut că un scriitor de talia lui Camil Petrescu
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
că o serie de opinii din Creație și analiză, care este o capodoperă în miniatură, au fost, prin referirile la personajul lui Proust, reluate, dacă vreți, fară să știe nimeni despre ceea ce a scris Ibrăileanu, de critica franceză de la mijlocul secolului al XX-lea, Picon, Genet. Aproape merg cu aceleași cuvinte despre personajul la Proust, aceleași cuvinte folosite de Ibrăileanu. - Iată, ne apropiem de sfîșitul divanului nostru. Aș vrea în încheiere să vă întreb, ca pe un om care a străbătut
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
mănuși" sau "rabla lui de cal"; aplicarea la ființe sau la obiecte care nu sînt mecanisme a scăzut însă considerabil în ultimul timp. Pe de altă parte, dicționarele atestă productivitatea derivativă a termenului. Cele publicate în a doua jumătate a secolului XX cuprind verbul familiar a (se) rablagi (,a se învechi, a se uza, a se deteriora") și participiul său adjectival rablagit, cuvinte fără îndoială de uz curent: "de la un timp încoace mi se întâmplă să am unele dureri de genunchi
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
perioada anilor 64-324”<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală. Manual pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, p. 56 footnote>. Persecuțiile împotriva creștinilor au atins cote înalte în primele trei secole creștine. Dintre acestea, care au dat Bisericii peste zece milioane de martiri, câteva dintre ele au fost cele mai sângeroase: persecuția lui Deciu (249-251), a lui Dioclețian și Maximian (284-305) și a lui Liciniu (308-324). În timpul acestor prigoane, au fost
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lor, și, mai mult decât atât, în comuniunea lor cu Hristos. Păgânii identifică nădejdea creștinilor în înviere cu inima mesajului creștin, și de aceea se înverșunează atât de mult împotriva trupurilor martirilor<footnote Élise Marie Pinchon, „Bucuria la martirii din secolul al II-lea”, traducere de Simona Goicu, în rev. Altarul Banatului, Anul XI (L), Nr. 4-6, 2000, p. 6, 8 s.q. footnote> Asupriți pe nedrept și fără milă, mucenicii iertau și cereau îndurare pentru cei vinovați de starea lor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
tămâiau, aprindeau lumânări și se rugau. Creștinii păstrau pe ascuns evlavia sfintelor moaște și scriau scurte biografii cu viața și pătimirea sfinților mucenici. Așa au luat naștere actele martirice, acele colecții de documente care atestă martirajul unor creștini în primele secole ale istoriei creștine. După cum se știe, martirii au intrat în memoria creștinilor, în cultul Bisericii și în sinaxarele ei. După încetarea persecuțiilor, pe mormintele sfinților și ale martirilor s-au înălțat primele biserici. Moaștele sfinților martiri au fost scoase din
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. XI, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 14. footnote>. Ni s-au păstrat până astăzi colecții cu Viețile Sfinților, în paginile cărora găsim mărturii despre martirii primelor secole și despre martirajul lor. Creștinii au păstrat cu cinste și pietate sfintele lor moaște care săvârșesc și astăzi nenumărate minuni. Ne-au rămas, de asemenea, calendare creștine cu numele lor, rugăciuni ale lor, precum și pildele lor de cutezanță în mărturisirea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
după lege pentru dreapta credință, face în ei drumul mărturiei, ca singurul care poate birui simțirea și firea. Fiindcă victoria asupra simțirii și firii o dă în mod clar mărturia<footnote Notă Pr. Stăniloae: Mărturia pentru Hristos aducea în primele secole creștine mucenicia. De aceea martorul era martir. (n.s. 229, p. 120) footnote>. Prin ea biruie mintea și rațiunea pătimirea, întărind dorul de Dumnezeu, care convinge pe iubitorii Lui să treacă spre Cel dorit”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep.
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
semitrezie, de prag dintre viață și moarte - necesar a fi echivalate printr-o tehnică narativă specială a vocilor conștiinței tulburi. Rezultatul e un roman de investigație psihologică, având schițate câteva elemente de roman-anchetă, în spiritul înnoitor al deceniului opt al secolului XX, așa cum îl cunoaștem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D. R. Popescu sau Nicolae Breban. E remarcabil faptul că Vladimir Beșleagă estompează politicul și privilegiază existențialul, atenuează stilul de anchetă judiciară, în care existau roluri clare
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
Volovici (despre singurătatea lui Norman Manea), Irina Petraș ("Tușe la un portret de Hidalgo"), George State (despre "afinitățile Celan - Manea"), CălinTeutișan (despre biografismul prozei lui N. M.. Din tableta poetei Marta Petreu reținem mărturisirea: "Ne știm de un sfert de secol, din primăvara nehotărâtă a anului 1981, când un prieten comun ne-a făcut cunoștință. A devenit imediat un reper intelectual pentru mine și, pe nesimțite, cel mai bun prieten pe care l-am avut și îl am" . Un fragment din
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
că emitenta este ,o femeie insistentă și cam egoistă, care merge direct, fără să cruțe omul". Vai de bărbatul care o va lua de soție" nota Kirileanu. Am evocat o carte uitată, care merită să fie redescoperită măcar la un secol de la apariția ei.
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
ar recunoaște cheia, și, imediat, un lanț al slăbiciunilor, în dedicație: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti, de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu: ŤMomente, schițe, amintiriť". Ciudată întîlnire de sensibilități: un sonetist de secol XVIII, baroc, un clasic tată de moftangii de XIX, cu frazarea compozitorului de simfonii întrerupte și, în fine, un ascultător din XX, ispitit de un marteau sans maître pus cumva în ordine, de echilibrul ca exces. Sonatine-le consacră un
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
Dumitru Avakian Poate părea straniu dar e adevărat, cu o jumătate de secol în urmă, sosit la București în fruntea unei delegații de compozitori sovietici, spre stupoarea unei asistențe din elita de atunci, instituționalizată, a compozitorilor de la noi, un vârstnic muzician sosit de la Moscova a emis un veritabil statement menționând că nivelul, calitatea
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
în spațiul vieții noastre muzicale. Au prezentat un program închinat în exclusivitate creației lui Bela Bartok, compozitor pe care lumea muzicală mondială îl omagiază în acest an cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la nașterea acestui mare artist al secolului trecut, un apropiat prieten al vieții muzicale românești. Unitatea de acțiune, acordajul interior al membrilor formației constituiți într-un veritabil organism, balansul sensibil reglat al planurilor sonore dar mai ales motivația actului artistic, combustia în planul expresiei sunt aspectele de
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
a fost intens și inteligent promovat de I.C.R. în consecință, mai mult de 500 de ascultători au aplaudat cu entuziasm realizările unui concert orientat spre un repertoriu solicitant, dificil de pătruns, marele repertoriu bartokian al cvartetelor de coarde, poate - în secolul trecut - cel mai important tezaur al valorilor de acest fel. în mod similar, prezent pentru prima oară la București, Ansamblul "Raro", din Germania, s-a bucurat și acesta de o excelentă promoție publică. Iar publicul a răspuns pe măsură. A
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
amintesc numele compozitorului rus la care am făcut referire, care vizitase Bucureștiul în urmă cu mai bine de o jumătate de veac. Cum se explică aprecierea specială pe care Reinhold Glier o acorda semnificațiilor valorilor muzicale camerale? La sfârșit de secol XIX, la începutul secolului următor, studiase la Moskova și la Berlin. în deceniile următoare, de voie de nevoie, devenise un oficial al muzicii sovietice. în ciuda teribilei perioade a regimului totalitar, nu și-a renegat statutul de temeinic profesionist. Nu a
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
la care am făcut referire, care vizitase Bucureștiul în urmă cu mai bine de o jumătate de veac. Cum se explică aprecierea specială pe care Reinhold Glier o acorda semnificațiilor valorilor muzicale camerale? La sfârșit de secol XIX, la începutul secolului următor, studiase la Moskova și la Berlin. în deceniile următoare, de voie de nevoie, devenise un oficial al muzicii sovietice. în ciuda teribilei perioade a regimului totalitar, nu și-a renegat statutul de temeinic profesionist. Nu a dubitat asupra valorilor autentic
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]