1,175 matches
-
4. Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar în lucrurile pămîntești. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pămîntești, eu și mai mult; 5. eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce privește Legea, Fariseu; 6. în ce privește rîvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. 7. Dar lucrurile, care pentru mine erau cîștiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
Epistola sobornicească a lui Iacov $1 1. Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate: sănătate! 2. Frații mei, să priviți ca o mare bucurie cînd treceți prin felurite încercări, 3. ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. 4. Dar răbdarea trebuie săși facă desăvîrșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvîrșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
dedat la ghicire și vrăjitorii și s-au vîndut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mîniindu-L. 18. De aceea, Domnul S-a mîniat foarte tare împotriva lui Israel, și i-a îndepărtat de la Fața Lui. N-a rămas decît seminția lui Iuda. 19. Și chiar Iuda nu păzise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rînduite de Israel. 20. Domnul a lepădat tot neamul lui Israel, i-a smerit, i-a dat în mîinile jefuitorilor, și a sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
ce este rău înaintea Domnului, mîniindu-L. 7. A pus idolul Astarteei, pe care-l făcuse, în casa despre care Domnul spusese lui David și fiului său Solomon: În casa aceasta, și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate semințiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu. 8. Nu voi mai muta piciorul lui Israel afară din țara pe care am dat-o părinților lui, numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
poruncit oamenilor lui să-i omoare, le-au tăiat mîinile și picioarele, și i-au spînzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iș-Boșet, și l-au îngropat în mormîntul lui Abner, la Hebron. $5 1. Toate semințiile lui Israel au venit la David, în Hebron, și au zis: "Iată că noi suntem os din oasele tale și carne din carnea ta. 2. Chiar odinioară, cînd Saul era împăratul nostru, tu povățuiai și strîngeai pe Israel. Domnul ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
cînd am scos pe copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua aceasta; ci am călătorit într-un cort drept locuință. 7. Pretutindeni pe unde am mers cu toți copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din semințiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu Israel, zicînd: "Pentru ce nu-Mi zidiți o casă de cedru?" 8. Acum să spui robului Meu David: "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Te-am luat de la pășune, de la oi, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Se scula dis de dimineață, și stătea la marginea drumului la poartă. Și oridecîteori avea cineva vreo neînțelegere și se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema și zicea: "Din ce cetate ești?" După ce-i răspundea: "Sunt din cutare seminție a lui Israel", 3. Absalom îi zicea: "Iată, pricina ta este bună și dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta." 4. Absalom zicea: De m-ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
și am zis: " Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului." 9. Împăratul i-a zis: "Du-te în pace." Absalom s-a sculat, și a plecat la Hebron. 10. Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel, să spună: Cînd veți auzi sunetul trîmbiței, să ziceți: "Absalom s-a făcut împărat la Hebron!" 11. Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiți, au însoțit pe Absalom; și l-au însoțit în prostia lor, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
acum." 8. Atunci împăratul s-a sculat, și a șezut la poartă. Au spus tot poporului: "Iată că împăratul stă la poartă." Și tot poporul a venit înaintea împăratului. Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui. 9. Și în toate semințiile lui Israel, tot poporul se certa, zicînd: "Împăratul ne-a izbăvit din mîna vrăjmașilor noștri, el ne-a scăpat din mîna Filistenilor; și acum a trebuit să fugă din țară dinaintea lui Absalom. 10. Și Absalom, pe care-l unsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
o haină pe el, cînd a văzut că toți cei ce ajungeau lîngă el se opreau. 13. După ce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri. 14. Ioab a străbătut toate semințiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca, și toți bărbații de seamă s-au strîns și l-au urmat. 15. Au venit și au împresurat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca și au ridicat împotriva cetății un val care atingea întăritura. Tot poporul care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
din nou împotriva lui Israel; și a stîrnit pe David împotriva lor, zicînd: "Du-te și fă numărătoarea lui Israel și a lui Iuda." 2. Și împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oștirii, care se afla lîngă el: "Străbate toate semințiile lui Israel, de la Dan pînă la Beer-Șeba; să se facă numărătoarea poporului, și să știu la cît se ridică numărul lor." 3. Ioab a zis împăratului: "Domnul, Dumnezeul tău, să facă poporul de o sută de ori mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
baza mitului Urmuz stînd și sublimul „refuz total”: „În ceea ce-l privește pe Urmuz ne încredințăm că el a devenit un mit și datorită refuzului său total, căci el a refuzat și ideea de a aparține unei noi și superioare seminții”. În contextul politic al epocii Ceaușescu, „refuzul” elogiat de critic se cuvine a fi citit și în cheie subversivă... În fine, cu prilejul centenarului nașterii lui Urmuz, criticul invocă „necesitatea unei expoziții de amploare națională a artei de avangardă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scop decât acela de a scormoni În vremurile tulburi. Însă nu s-ar fi gândit niciodată că erau Într-un număr atât de mare. Iar În nord, pe timpul călătoriei la Paris, văzuse chiar și lucruri mai rele. Acea drojdie a seminției omenești se reunise Într-o ligă Îndeajuns de puternică Încât să se târguiască, nici mai mult nici mai puțin, cu regele Franței asupra posesiunii unor Întregi cartiere din oraș. Florența avea să cadă și ea În haosul care se revărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi vor indica momentul Maestrului, prin mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor. Dante era scandalizat. Nu exista nimic creștin În cuvintele lui Bruno, ci doar aiureala mârșavă a tenebrelor. Pentru cu mult mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum treci de singurul semafor veșnic verde, și-o ceaprăzărie mică, dar curată. Dromiket 4 și Stejeran 1, care nu mai ieșiseră până atunci în Cosmos și nici nu mai văzuseră un asemenea oraș ciudat, unde parcă se adunaseră toate semințiile Universului, rămăsese, aproape fără grai; pe lângă ei treceau fără să-i bage în seamă, într-un du-te-haida neîncetat, saturniene superbe, fără picioare, dar care luptau pentru emanciparea femeii, neptunieni mici, păroși, îmbogățiți peste noapte din vânzarea gustoșilor gogoșari, centauri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nava durerilor eterne; Ca unde trecătoare a mării cei albastre, Dorința noastră, spuma nimicniciei noastre. Și noi avem o lege - deși nu Dumnezeu - Simțim că Universu-l purtăm și prea ni-i greu: Știm a fi strănepoții acelui vechiu păcat, Ce seminția Cain în lume-o a creat. De n-o-mbrăcăm în pilde e semn c-am înțeles, Că-n noi este credință, ce-n alții e eres. Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină Când oardele-i barbare duc moarte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
La 1822, un fashionable oferea privirii chipul cuiva nefericit și bolnav, destul de neîngrijit, cu unghiile lungi, cu barba lăsată să crească aiurea, cu pletele În vânt, cu o privire adâncă, sublimă, rătăcită, fatală, cu buzele strânse a dispreț pentru Întreaga seminție, cu sufletul obosit, byronian, Înecat În dezgust și În misterul ființei”. Poate că Chateaubriand exagerează, poate că nu vede, așa cum o va face Barbey d’Aurevilly, originalitatea de substanță a stilului dandy. Oricum, el nu e singurul care percepe fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că pământurile și casele voastre sau aurul vostru vor fi mai puțin râvnite decât ale noastre? Crezi oare că va fi mai tolerată Credința voastră decât a noastră? Crezi tu că focul rugului râvnește mai mult la un fiu al seminției lui Sem decât la un altul? În Granada ne aflăm ca într-o arcă, am plutit împreună și ne vom scufunda tot împreună. Mâine, pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-a întrerupt și, pentru a-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a zis lui Moise: «Du-te și pornește de aici cu poporul pe care l-ai scos din țara Egiptului; suie-te în țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: Seminției tale o voi da!»“. Sau lui Iosua: „Fii puternic și curajos, pentru că îi vei aduce pe israeliți pe pământul pe care l-am promis prin jurământ și Eu Însumi voi fi cu voi“. Asta, că veni vorba, e Dvarim, Deuteronomul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pus mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tău fierbinte m-am bălăcit și am lăsat urme adînci În materia ta somnolentă. Păreai mereu absentă, nici nu știu dacă În vis măcar te-ai cutremurat vreodată de violurile mele repetate. O legătură ciudată și periculoasă ne ține laolaltă, semințiile vechi ar putea povesti mult mai multe despre infinitele chipuri ale devorării și ale plăcerii. Acolo Înăuntru nu e niciodată liniște absolută, niciodată destul calm. Carnea vrea mereu să se rotunjească și creierul să afle mereu alte măști pentru trufie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Circulă. Bău din cupa amarului, se privi În oglinda a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de buruieni ca pe un pansament. Moartea Alfinei l-a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor. Ziua se trăgea către locuri ferite, În general parcări mari, fără plată, iar serile se strecura În târguri auto, unde prezența sa trecea neobservată. După lăsarea Întunericului, ținea cuvântări automobilelor venite să-l asculte, Îndemnând la nesupunere
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei era licărul stins care se reflecta În pupilele celor Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi Încheiat definitiv socotelile războinice. Se mai auzeau când și când o tuse tuberculoasă de tinichea, un claxon stins, un oftat din eșapament. Străduța pe care am ieșit era aproape pustie. Limuzina pe care o văzuserăm Înainte, de la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
slujit ca preot și a locuit în casa lui. 13. Și Mica a zis: "Acum, știu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe Levitul acesta." $18 1. În vremea aceea, nu era împărat în Israel, și seminția Daniților își căuta o moșie ca să se așeze în ea, căci pînă în ziua aceea nu-i căzuse la sorți nici o moștenire în mijlocul semințiilor lui Israel. 2. Fiii lui Dan au luat dintre ei toți, din familiile lor, cinci oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ca preot pe Levitul acesta." $18 1. În vremea aceea, nu era împărat în Israel, și seminția Daniților își căuta o moșie ca să se așeze în ea, căci pînă în ziua aceea nu-i căzuse la sorți nici o moștenire în mijlocul semințiilor lui Israel. 2. Fiii lui Dan au luat dintre ei toți, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Țorea și din Eștaol, să iscodească țara și s-o cerceteze. Ei le-au zis: "Duceți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]