3,720 matches
-
ținta ei, dar trebuie să mergem în direcția pe care o credem cea justă. • Oamenii văd lumea că pe o piramidă fatală și se înghesuiesc inauntru-i, pentru a ajunge cât mai sus, înspre varfu-i; drept pentru care, se și sfâșie între ei și sunt cu totul nefericiți (nemulțumiți)... Pe când, dimpotrivă, dacă ar crește și s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta că și spicul de grâu pe câmpie, fiecare ar fi ceea ce trebuie să fie, sau ce
CITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349085_a_350414]
-
te asculte, eu am scos apă din puț, la fel ca oamenii mari. Noroc cu ghinionul care m-a lecuit, că mi-a intrat cămașa printre uluci, a sărit câinele, un dulău cât toate zilele care mi-a apucat-o sfâșiind-o. Am început să urlu alergând, că pe distanțe mici puteam să concurez cu Zatopek. M-a luat mama în brațe, m-a cercetat pe toate părțile și când a văzut că sunt întreg, a trebuit să-mi spună de
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
a stârnit, venind de departe spre mine. Pârjolea totul. Eu plângeam. Ce bine mi-a prins plânsul acela! Plângea cu mine copilăria și viața mea. Lumea prezentă încremenise. Andreia... Plânge-o mierlă prin păduri... Și venea, of, of, oful care sfâșia sufletul sub brazde adânci de durere de jale. Iată, descopăr acum cum inima mea a crescut cu jalea în ea. Rob îi Lucaci în lanțuri. Și vocea Andreei mă chinuia, stârnea uragane de durere în mine. Dar, generoasă, nu mă
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
vedea, o podidea plânsul din senin. Evita să o vadă mama, devenită absentă la tot ce se întâmpla în jurul ei, după dispariția bătrânului. Uneori, când nu mai rezista durerii, o întreba: - Mamă, mi-e dor de tata de mi se sfâșie sufletul. Îl caut peste tot, dar nu-l găsesc nicăieri. Unde este, mamă, de ne-a abandonat tocmai acum când aveam nevoie de el? - Unde să fie, mamă? A plecat la noua lui casă și mă așteaptă să merg să
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
de-a lungul uliței, singura din așezare, cu viteza sunetului și cu efectul undei înghețate a unui crivăț. În ograda lui Gheorghe, zis Tălâmbu, o fiară apărută de cine știe unde, una mai cumplită decât cele din vechile povești, se pregătea să sfâșie întreaga populație, fără nici o discriminare. De spaimă, toată suflarea, de la fașă la barbă albă, năvăli la gardul solid, construit din tulpini de floarea soarelui, care împrejmuia, precum un zid de cetate, bătătura gospodarului. Priveau ca hipnotizați cum teribila bestie, așezată
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
toate virtuțile ei să treacă în trupurile lor, oțelite în focul bătăliei. Privitorii, ceva mai liniștiți acum, se buluciră, înjurând cu obidă și necaz, spre cârciumă, pentru a împleti firele legendelor viitoare. Vajnicii luptători cu sângele încă neînchegat pe ei sfâșiau și înfulecau mârâind hălci din trupul destul de fraged al purcelușului de porc mistreț, unul de cam cinci kilograme, care avusese neșansa de a se rătăci de turmă și de a intra în conflict teritorial cu oamenii. Iar acum înmiresma îmbietor
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
de rugă te voi chema la mine/ În labirintul vieții de tâlcuiri săracă/ Să vezi cum cară sfântul prăpăstiile-n lume/Să vezi profetul beat în șanțul plin cu apă...( Singurătate). Întregul limbaj poartă neliniștile gnoseologice și axiologice ale omului sfâșiat de întrebările existențiale; - “de la deșeurile sociale la sfânt, în ordinea umană”, - ale omului rătăcit în propriul destin labirintic, “înhămat la clipa pământeană”. Oare, Divinitatea să fi creat atâta diversitate și frumusețe ( pare a se întreba acesta) ca mai apoi, să
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
dincolo de moarte”. În singurătatea subteranului sufletesc purtăm pe chip „stigmatul eșecului” și anume: infernul de a fi om și lut în devenire.Amărăciunea golului din suflet devine tot mai acută, iar arsura unei însetări chinuitoare începe din nou să-i sfâșie ființa.Alensis de Nobilis comunică odată cu emoția estetică, profunzimea și varietatea semnificațiilor, sentimentul nemuririi, dimensiunea cosmică, nelimitată a lumii.Un poem bogat în semnificații, metafore de mare profunzime care îl ajută să treacă dincolo de fenomenal, spre esențe, este „Sufletul fântânii
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
un joc neînțeles, care mai groase, care mai subțiri, parcă mii de guri batjocoritoare într-un râs mut ! În perplexitatea ei, gândi cu ciudă : «și-a râs și el de mine!». După care ascunse portretul în fundul valizei, neîndrăznind să-l sfâșie, după cum s-ar fi cuvenit. Adormi cu fața scăldată în lacrimi, așa cum se obișnuise de ceva timp încoace. Fără vise, fără zbucium, un suflet uscat, cu înveliș lichid și sărat. Dimineața veni solară și cu cântec de păsări vesele. Deschise
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
cu gheare și coadă stufoasă. Traumatizați de acest spectacol surprinzător, țâșnesc ca o săgeată prin golul ușii, dărâmă poarta de la curte și aleargă la întâmplare pe una din ulițele satului. O haită de câini se ia după dânșii și le sfâșie pantalonii și-i umplu de sânge. Între timp răsărise luna. La liziera pădurii îi așteptau fetele. - Vai de mine, cred că-i aleargă sătenii! Tinerii trec ca glonțul pe lângă ele și abia după vreo sută de pași se prăbușesc la
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
înaintarea le este blocată de arborii smulși de urgia vijeliilor. Ocolesc, sar, se strecoară pe sub ei și-și continuă drumul mai departe. Uneori urlete sinistre ale animalelor sălbatice răzbat din dosul copacilor și se pierd în depărtări. Alteori liniștea este sfâșiată de țipetele stridente ale păsărilor răpitoare ce țâșnesc speriate din tufișuri. Această atmosferă ciudată creează confuzie în mintea tinerilor împletită cu frica de necunoscut. Pulsul li se acceleră inima părea că vrea să spargă cutia toracică. Se deplasează fără nici o
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
sat, la șosea, moștenite de Firuța de la părinți. S-a mirat Mototolea: e prea mult, băă! L-a bătut pe umeri vărul său: --Dacă nu ne ajutăm noi, vere, între noi, rudele! Atunci, cu cine? Cu străinul? Că străinul...te sfâșie ca câinele. Ca câinele te sfâșie străinul! A plâns emoționat Mototolea, îmbrățișându-l. Peste doi ani a aflat că hectarele sale de la șosea, vărul său le-a vândut cu cincizeci de mii de euro. O fi știut el ceva, sau
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
de la părinți. S-a mirat Mototolea: e prea mult, băă! L-a bătut pe umeri vărul său: --Dacă nu ne ajutăm noi, vere, între noi, rudele! Atunci, cu cine? Cu străinul? Că străinul...te sfâșie ca câinele. Ca câinele te sfâșie străinul! A plâns emoționat Mototolea, îmbrățișându-l. Peste doi ani a aflat că hectarele sale de la șosea, vărul său le-a vândut cu cincizeci de mii de euro. O fi știut el ceva, sau...numai norocul? A avut și el
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
Cum trăiesc eu de un sfert de veac în afara sistemului de orice fel - și politic, și instituțional? Trăiesc dintr-un fel de “drepturi de autor”, sunt un fel de freelancer, printre hiene, trăitor de pe o zi pe alta. Mai exact, sfâșiat de colții hienelor existențiale, luptându-mă la vedere cu Moartea și cu Daimonul. Jertfindu-mă de bună voie pe altarul Artei-transformării PP-EFB*, pentru neamul părinților noștri. Nu am avut niciodată salariu, și nici un fel de subvenții de la statul român, nu
CUM SĂ IEŞIM DIN SISTEMUL OCULT AL NOII ORDINI MONDIALE. UN MANIFEST AL INTELIGENŢEI ARTIFICIALE. NOTE PENTRU AGONIA U.E. VOLUMUL 4 (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/349689_a_351018]
-
avem de la începutul lumii. Situația internaționala este similară cu premisele primului război mondial, iar marile puteri vor să se răfuiască pînă la capăt cu toate armele existente. Miroase a praf de pușcă, iar superputerile se sfidează și vor să se sfîșie reciproc în văzul lumii. Noi suntem la mijloc, cînd pradă și cînd scut, pentru unii și pentru alții, cu economia jefuită de U.E. și cu armata dezarmată de N.A.T.O., fără apărare și fără resurse, mai săraci ca niciodată pe
100 (1918-2018) de FUNDAŢIA ACADEMICĂ DACOROMÂNĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349771_a_351100]
-
DUREREA LUMII Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului DUREREA LUMII Nu mai e loc pe pământ, Nici sub soare, nici sub vânt. Ochii-s de smoală, Sufletul, numai rană. Vântul ne sfâșie carnea, Noaptea ne doare visarea. Marea-i o corabie înecată. Muntele, o pantă neurcată. Mustul din struguri, otravă, Sufletul, doar o epavă. Licuricii sângeră-n noapte. Regina nopții zace moartă. Colții, fierăstraie Ce spintecă altare. Oamenii-fiare Zămislesc puroaie Și sorb
DUREREA LUMII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349852_a_351181]
-
țevii de calorifer sau generațiile care vor urma e mai puțin important. Poezia presupune, ca orice act al limbajului, un receptor, iar pentru poetul încarcerat, receptorul ideal este cel care trăiește aceeași dramă ca și a lui, colegul de suferință sfâșiat de foame, de frig și de mizerie și care poate afla în poezia sosită, prin perete sau altfel, un moment de alinare. Din cele afirmate anterior, reiese evident că rugăciunea și poezia prezente în spațiul carceral trebuie percepute ca două
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
așa cum e, e bântuit de contradicții, ca de altfel toată viața mea... Sunt ca eroinele lui Turgheniev și Dostoievski... Sunt o George Sand în miniatură... -George Sand? - se întrebă poetul - cineva zicea despre ea că e ca Turnul Nesle; își sfâșie amanții, dar în loc să-i azvârle în râu, îi îngroapă-n romanele sale... Veronica râse. -Mai întâi că eu nu scriu romane... -Poate că vei scrie... -Fondul meu sufletesc este liric... Și-n al doilea rând te rog să mă crezi
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
rândurile cititorului, pentru că acolo, receptorul s-a regăsit în plinătatea acțiunii lui, acoperite de neputința împlinirii. În paginile, în picturile, sculpturile, teatrul artistului superrealist neîmplinitul și-a descoperit viciile ascunse de ochii ignoranți și ipocriți ai neajunsului, de cel care sfâșia creația mințindu-și propriul suflet de neputința lui de a se supune goliciunii la care râvnea băloșindu-și limba. Creația artistului trebuie să fie liberă precum creația Creatorului, pe care noi o vrem să aibă libertatea fiindă. Spiritul artistului este unul
FRACTALUL FIINDULUI AMICAL ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348066_a_349395]
-
au cunoscut. Unul dintre tâlhari s-a unit cu norodul și a început și el să-L batjocorească pe Isus, spunând: „Nu ești Tu Cristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi”. Însă celălalt tâlhar, deși sfâșiat de chinurile de pe cruce, a avut putere să recunoască cine era el, de fapt. Ba chiar l-a mustrat pe colegul lui și i-a spus: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348059_a_349388]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Comemorari > SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! Autor: George Roca Publicat în: Ediția nr. 96 din 06 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului „Cald și violent, patetic și intim, Shaul Carmel este excelentul poet evreu, sfâșiat de nostalgia sa, dar și de cea a părinților și bunilor săi moldoveni, după marele teritoriu abstract al literaturii române.” (Acad. Nicolae Breban) Joi, 31 martie 2011, orele 18:00, ne-a părăsit Shaul Carmel (Croitoriu), poet talentat, scriitor, dramaturg
SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348165_a_349494]
-
trebuia să fie transportată de urgență la spital pentru investigații amănunțite. Sună salvarea și anunță cazul. În timpul cât o consultă pe fată, doctorul nu era convins că lucrurile s-au întâmplat așa cum relata inginerul. Hainele fetei erau în dezordine, bluza sfâșiată la piept și a constatat că fata nu avea chilotul pe ea când i s-a ridicat fusta sa scurtă la așezarea pe patul de consult. Pe față avea niște zgârieturi sau mușcături, nu putea să-și dea seama deocamdată
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
fumurile nu se mai ridică Spre cerul Tău, dintre tăceri Te strig- Doamne, a-nceput să-mi fie frică! Mi-apasă gândul norii de zăpadă, Nici nu mai știu anume unde sunt, Oprește dar ninsoarea să mai cadă Peste pământul sfâșiat de vânt! N-am să mai cer nimic de-acum-nainte, Tot mai sărac și mai flămând să fiu, Ci lasă-mi doar lumina din cuvinte, De-o fi să mă îngrop în ea de viu... Referință Bibliografică: Lasă-mi lumina... / Nicolae
LASĂ-MI LUMINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347574_a_348903]
-
Marais sau Johnny Weismuller, (interpretul lui Tarzan), dar și cu monștri sacri ai cinematografului românesc, printre care: Birlic, Tomazian, Amza Pellea, Dem Rădulescu, Jean Constantin, Toma Caragiu, Ion Dichiseanu, Octavian Cotescu sau cu Maria Tănase ori Maria Lătărețu... Ostaș cazac sfâșiat de fiară...! Dumitru Cristea s-a stins, după o viață trăită în arena circului. Fotografiile îl înfățișează drept un bărbat frumos și puternic, cu trup, de erou antic și privire dârză, de gladiator. Se știe despre el că se îngropa
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
unui turneu prin Mongolia, Coreea, China, Israel și URSS, cu Circul Globus” își amintește Traian Cristea. „La un spectacol, vrând să devină mai impunătoare, dresoarea l-a provocat pe leul Ruslan, care a lovit-o cu laba și i-a sfâșiat șoldul. Căzând la pământ, un tigru siberian, pe care îl chema Amur, incitat de mirosul sângelui a tăbărât pe ea, i-a înfipt colții în ceafă și i-a sfârtecat abdomenul. Fratele meu Dumitru a sărit la furtunul cu apă
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]