1,455 matches
-
metonimică”135 și adăuga, nu multe pagini mai departe, că există totuși și un alt tip de punctum, lipsit de legături directe cu forma: „acest nou punctum care nu mai ține de formă, ci de intensitate, e Timpul, este emfaza sfâșietoare a noemei (acest-lucru-a-existat-cândva), pura sa reprezentare”136. Din perspectiva acestei polisemii, punctum-ul ni se înfățișează, într-adevăr ca un mod de a pune metonimia în slujba (re)cunoașterii.137 În acest punct ar fi poate util să aruncăm o privire
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Izbuti să sară peste zidul incintei într-o noapte când vântul urla ca o jivină dezlănțuită iar sciatica și reumatismele îl supărau mai mult ca de obicei. Scrâșnind din dinți își porunci lui însuși să fie mai presus decât acel sfâșietor junghi ce pleca din șale și se răspândea de-a lungul coapsei ca o arsură dureroasă, și o apucă drept peste câmpuri. A fost o călătorie lungă. Au fost momente când abia de se mai ținea pe picioare, dar îi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe întuneric. Iacob deschise geamul mașinii și îi întinse geanta pe care o uitase din nou. Fata intră în curte, fără să privească înapoi. El așteptă, până când văzu lumina aprinzându-se pe hol. Apoi demară, lăsând în urmă strigătul ei sfâșietor... — Fiind o secreție endocrină, un fel de pânză pe care ți-o țeși singur ca să cazi tot tu în ea, nu există nicio unitate de măsură a memoriei. Privești doi munți și poți spune, cu certitudine, care dintre ei e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
face. Filip acoperi cu palmele și flăcăruia fitilului ceruit se învioră. Cosmina se aplecă și înfipse lumânarea în brazda moale de la rădăcina crucii. Rămase în picioare, așteptând, parcă, răspuns. — Crucile astea crude, de lemn negeluit, spuse Filip, sunt și mai sfâșietoare, parcă ar fi făcute din carne omenească. Sau poate că sentimentul ăsta vine din faptul că însoțesc o moarte nouă... Cât timp o moarte e nouă ? — Nu știu. Până când mor amintirile lumii despre omul acela. Sau până când mor amintirile lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ale Melaniei. Golea o apucase de păr, trăgându-i capul în sus, destul cât să-i bage fierul toporului sub bărbie. Bărbatul întoarse lama și apăsă, de data asta cu latul, pe gâtul fetei, care, eliberată de groaza tăișului, strigă sfâșietor. — Unde e, nenorocito ? răcni bărbatul. Unde l-ai ascuns, că te omor, să te înveți minte... — Pe cine ? bâigui ea. Pe cine să as... — Nu știi, ai ? strigă el, apăsându-i fierul sub bărbie și făcând să-i clănțăne dinții
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
are temelia, pe urmă pereții, acolo sus acoperișul cu turlă și, zvâc !, clopotnița asta ca o macara. — Și crucea unde e ? nu se lăsă Pârnaie. — Cruci sunt peste tot, ajută Isaia. Ia, Mierlă, dă o tură ! Păsărilă trase câteva triluri sfâșietoare către lună și făcu două-trei tumbe. — Ai văzut ? se întoarse Isaia, triumfător. Când zboară păsările cu aripile întinse, fac semnul crucii. Trunchiurile pomilor la fel, când ies crengile, și tot așa drumurile care se întretaie. Numa’ omu’ n-are pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe spate în pat, făcu o escară la capătul de jos al șirei spinării, care-l incomoda grozav. Acum i se puse sub fese un colac pneumatic, de cauciuc, care însă la rîndu-i îi stânjenea funcțiunea căilor urinare. O durere sfâșietoare smulse un geamăt geografului. Simțise un cuțit insuportabil într-un loc greu de identificat, între rinichi și bășică. În treacăt fie zis, expresiile anatomice deveniseră uzuale în casa bolnavului, unde nu se mai pomenea decât de organe și funcțiuni, ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și o mână de alți oameni exemplari, într-un moment sau altul al vieții, al relațiilor sau al activității noastre cu toții "am simțit fulgerări de invidie, chiar dacă de diverse intensități, de la micile ei pișcături și până la adâncile, distrugătoarele de suflet, sfâșietoarele ei împunsături de pumnal" (Epstein, 2008, p. 32). Din când în când, fiecare dintre noi am avut și avem momente mai scurte sau mai lungi de invidie; ea prosperă datorită diferențelor (biologice, materiale, financiare, sociale, psihologice) dintre oameni 52. Emoție
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
impudică a timpului. Îl pipăiam, îl vedeam ridicîndu-se în fața mea, combinație imposibilă între peisajul acela super-familiar (care era și nu mai era al meu) și interioritatea mea care plonja vertiginos cu 18 ani în urmă. M-a cuprins o durere sfâșietoare, mi s-a făcut insuportabil de dor de mine cel de la 40 de ani, un dor năprasnic ca de cineva care nu mai este în chip definitiv, ca de o ființă intens iubită și moartă. Mi s-a făcut apoi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tot atât de brusc, întinzîndu-se, larg deschise, către eroină). Aceasta pare vădit speriată (dar într-un plan secund, abia sugerat, deopotrivă plăcut impresionată) și, ridicîndu-și antebrațul în dreptul frunții, lasă senzația că ridică în fața eroului pavăza refuzului ei. El este atunci disperat, gestul sfâșietor cu brațele care se avântă plecând din dreptul inimii se repetă, iar de partea cealaltă, palma întoarsă în dreptul frunții și a ochilor se agită sugerând o teribilă sperietură, subliniată de faptul că eroina face mulți pași mărunți când în dreapta, când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Încearcă amândoi să mă convingă să nu mă încred în aparențe. Oricum, le sugerez, se află pe drumul cel bun. Cuvintele acestea îi smulg lui Virgil un hohot de râs, după care îmi spune ― Monica tocmai ieșise ― cu un ton sfîșietor: "Gabriel, știi cât este de cumplit să ai 82 de ani? Cum de am ajuns aici?" Ce pot să-i răspund? Îi amintesc că Noica își confecționase anume o teorie pentru a face față momentului acestuia: 1) Trebuie să fii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
parte constitutivă din maniera sa de a gândi sau de a vorbi. Toată naivitatea, dar numai aparent, după cum vom observa, îi aparține naratorului, istorisind, credibil, la persoana întâi.638 Lamentația pe care i-o face cavalerul este de o durere sfâșietoare: „Mi-i viața azi durere vie,/ Străină orice bucurie,/ Când doamna ce-am iubit odată/ Cu dragoste nemăsurată/ Pierdută-mi este pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
parte constitutivă din maniera sa de a gândi sau de a vorbi. Toată naivitatea, dar numai aparent, după cum vom observa, îi aparține naratorului, istorisind, credibil, la persoana întâi.638 Lamentația pe care i-o face cavalerul este de o durere sfâșietoare: „Mi-i viața azi durere vie,/ Străină orice bucurie,/ Când doamna ce-am iubit odată/ Cu dragoste nemăsurată/ Pierdută-mi este pe vecie.”639 În dialogul care urmează între cei doi, purtat „pe un glas curtenitor, duios”640 de către personajul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
poate continua. Câtă disperare ascunde de pildă gestul sătenilor care pleacă, fără nici o acoperire legală (citește protecție) la muncă în Rusia, de unde se întorc, dacă se întorc, bătuți și prădați de banii câștigați adesea în condiții umilitoare. Însă cel mai sfâșietor este faptul că în ochii multor oameni nu observi măcar o licărire de speranță, iluzia că situația, mai devreme sau mai târziu, se va ameliora. Manipulați, de fapt mințiți la alegeri - eterna „duminică a orbului” -, obișnuiți să fie mereu conduși
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
această supoziție. Mie recitalul său - cu respectul cuvenit pentru vârsta scriitorului - mi s-a părut total inadecvat față de realitățile basarabene, un elogiu al nesimțirii. Episodul 3 Intelectualul ca diversiune Octombrie, 1999 Mediocru și amorf, leneș somnolând în pauzele dintre o sfâșietoare doină de jale interpretată de un taraf de amatori și o epuizantă petrecere bahică (prilejuită de obicei de o zi de naștere sau, vai, de o înmormântare), mediul cultural basarabean este cu regularitate scurtcircuitat de câte o diversiune care animă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
moară din cauza rănilor primite, iar mai apoi să învie în primăvară ca un zeu strălucitor al primăverii. Comemorarea anuală a zilei morții lui Adonis, în care femeile din Byblos se abandonau unor manifestări dezlănțuite de jale, în timpul cărora printre plânsete sfâșietoare înmormântau o imagine a tânărului zeu, constituia în fapt, nucleul central al acestei celebrări mistice. După o scurtă vreme, durerea se preschimba în bucurie și pioasele zeului anunțau tresăltând de bucurie: Adonis trăiește! Chiar și simbolismul acestui cult în care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Căpitanul s-a uitat, cu luare aminte, la cei șapte osândiți. Fata aproape leșinase. Părul îi atârna despletit. Obrajii, înnegriți de lacrimi și de fum. Cum te cheamă? a întrebat căpitanul. Dar fata n-a putut răspunde. A gemut doar, sfâșietor de dureros. Tâlhăroaica asta-i Tinca, fata lui Todiraș. A îndemnat satul la răscoală! a răcnit boierul. Căpitanul a încălecat și a galopat până la tabără, i-a spus lui Tudor ce a văzut. După mine! a făcut Tudor semn la
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Osama sau Obama sunt tot un drac, așa că uneori nici nu prea ținem cont de litera ceea, care-i deosebește doar la nume, nu și la apucături. Și, de atunci avalanșa nu s-a mai oprit. Variante cutremurătoare și informații sfâșietoare au apărut în fiecare zi, după presupusa moarte a celebrului antiamerican, Osama bin Mohammed bin Awad bin Laden. De cealaltă parte, președintele Barack Hussein Obama al II-lea, a câștigat capital electoral într-un mod amețitor. Mai precis 11 puncte
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lașitate, care-l făcea să fugă de responsabilitate și să caute dinadins suferința în dragoste, umilitul Bizu e prea copleșit de importanța momentului și izbucnește în lacrimi în prezența femeii, impresionat atât de gândul inevitabilei despărțiri, cât și de melodia sfâșietoare a unei romanțe sentimentale executate tocmai atunci, în apropiere, la o flașnetă. "Valul muzicii" precizează cu claritate raporturile dintre cei doi amanți, limpezind, după spusa naratorului, "apele sufletului". Nesigur pe el, cu toate că simte imboldul unor atingeri mai îndrăznețe, Bizu ezită
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
decât de a idealiza pe Eminescu cu ajutorul unei tehnici de contraste, de lumină și de umbră (corespunzătoare unui anumit profil psihic, n.n.), din care fosforescența spirituală a geniului să iasă și mai mult în evidență din întunericul unei vieți de sfâșietoare mediocritate și mizerie". Prin urmare, conchide Lovinescu, "chestiunea nu se pune așadar principial pe imposibilitatea literaturizării unor oameni ca Eminescu, ci pe cazul particular al fiecărei încercări de examinat departe de excesele unei mistice în nicio legătură cu realitatea și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Osama sau Obama sunt tot un drac, așa că uneori nici nu prea ținem cont de litera ceea, care-i deosebește doar la nume, nu și la apucături. Și, de atunci avalanșa nu s-a mai oprit. Variante cutremurătoare și informații sfâșietoare au apărut în fiecare zi, după presupusa moarte a celebrului antiamerican, Osama bin Mohammed bin Awad bin Laden. De cealaltă parte, președintele Barack Hussein Obama al II-lea, a câștigat capital electoral într-un mod amețitor. Mai precis 11 puncte
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
apăreau postum în primăvara 1997; pagini excedate de neliniști, notații frizând tragicul. Jurnalul ante-mortem, zguduitor, include mărturiile lui Sorescu de final, care, bolnav incurabil, speră, se amăgește, se roagă și își întrevede sfârșitul produs la 8 decembrie 1996. Document uman sfâșietor, sub imperiul thanaticului; trei luni torturante, pe puntea "între viață și moarte"; mărturii în parte consemnate după dictare de către soția agonizantului până cu o zi înainte de Marea Trecere. O Singură confesiune, tot după dictare, Pasărea cu clonț de rubin, rămăsese
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai grea lovitură primită de poet. Șerban murise, nebun, la Berlin, Iorgu se împușcase, nebun, la Ipotești. Acum nebunise Nicolae. Prin urmare, și el trebuia să înnebu nească! Dacă este trist să observi crepusculul unui geniu, observa N. Zaharia, este sfîșietor de dureros să vezi cum geniul însuși este conștient despre aceasta și cum împietrit de groază asistă neputincios la propria lui nimicire!"247 Unul dintre amicii săi, E. Ocășianu, ne relatează că numai cu o săptămînă înainte de pră bușire, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să aveți grijă de mine"248. În seara de 23 iunie, mergînd la Maiorescu, ca să ia masa, le-a spus mesenilor că vrea să învețe albaneza! Vrea să se călugărească, dar să rămînă în București!?249 Despre unele antecedente ale sfîșietorului moment, aflăm dintr-o relatare, ceva mai tîrzie, că "lua bani din toate părțile, umbla agitat ziua noaptea, cheltuia, iar împrumuta bani, dar de plecat acasă nu putea. Avea groază"250. Maiorescu a pus cîțiva prieteni să-l înso țească
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
franci, contra chitanță 285, așa că Eminescu nu era "pieritor de foame". Nici starea lui fizică", nu era așa de rea cum o descria Bădescu: "Zilele sale nu mai sunt decît o tristă și dureroasă licărire a vieții, o jalnică și sfîșietoare agonie... Orice speranță de bine, după diagnoza medicilor din Viena, pare o esagerată ilusiune"290. Starea aceasta e contrazisă categoric de scrisoarea Harietei din 12 septembrie: "Mihai se află destul de bine, doctoru Isac n-a venit încă din strei nătate
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]