1,822 matches
-
fi verosimilă perversiunea totală al cărei martor sunt, strigă Ignatius din salon. Muzica avea un ritm frenetic, tribal; un cor cânta în falset, insinuând ceva despre a face dragoste toată noaptea. — Îmi pare rău, spuse agentul Mancuso, cu inima aproape sfărâmată la auzul dificultăților financiare ale doamnei Reilly. — Ei, nu-i vina ta, dragă, spuse ea posomorâtă. Dac-aș pune ipotecă pe casă... Nu putem scăpa altfel? Ce zici? Nu, doamnă, răspunse agentul Mancuso, ciulind urechile la niște tropote care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
exemple constructive pentru țările în curs de dezvoltare. Statele Unite vor beneficia de pe urma poziției de susținător al globalizării, dar vor trebui să continue să sprijine inovațiile, democrația globală și comerțul liber. Globalizarea va contribui la ridicarea nivelului de înțelegere dintre culturi, sfărâmând barierele dintre oamenii care aparțin diferitelor națiuni pe măsură ce alianțele comerciale se dezvoltă tot mai mult, traversând granițele. Pag. 185 Comerțul global Economia inovațiilor Diversitatea culturală Viitorul globalizării Sărăcie Terorism Modificarea populației Standarde de viață Securitatea globală mai ridicate Forța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
a cerut această jertfă. Suferința era trupul nostru care ne era cuprins, Încet și sigur, de febra aceea inexplicabilă - prea explicabilă, căci ea reprezenta voința lui Dumnezeu În acțiune. Nu e ușor să ne Închipuim un Dumnezeu iubitor care-și sfărîmă copiii În Îmbrățișarea suferinței. („Copiii Săi“, nici măcar nu e vorba de mine, e vorba de el și de mama.) Tăcerea noastră voia să Însemne: Doamne, Înțelegem, și În trupurile noastre doborîte acceptăm cu bucurie - o bucurie Îndoliată, Învăluită În negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ă Trebuie să afli ceva. Am venit direct aici să te informez. Speram să te găsesc aici. Am primit un raport despre un student omorât de o troică pe Podul Kazanski. ă Virginski? ă Nu suntem siguri. Capul a fost sfărâmat de copitele cailor. Însă restul corpului victimei se potrivește descrierii lui Virginski. Porfiri se uită din nou la ușa cămătarului. ă Ceva nu are sens, spuse el. Nu este nicio logică aici. ă Mă duc acolo acum, spuse Salitov, dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
toate astea cu „ea“. — Când o să te mai văd? Nu știu, bună Întrebare. Voi fi plecat cel puțin trei săptămâni. Acesta era sărutul morții pe obrazul iubirii lor abia Înflorite. O explozie care avea să facă totul bucăți, să-i sfărâme inima, să spargă În bucățele balonul iubirii lor și să-l răpească pe Matthew pentru totdeauna. În comparație cu cele două zile petrecute Împreună, trei săptămâni păreau o eternitate, o ciupercă nucleară imensă, care avea să Întunece cerurile lor pentru totdeauna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sunt chiar pe linia frontului, pe linia de demarcație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzându-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja flacăra părului roșu, mă însoțea în casă și, fără să mă întrebe dacă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe daltă demult și atunci m-am gândit să încerc ceva; ca să-mi educ mâna și, mai ales, ca să mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chiar am văzut-o târându-se încet ca o broască țestoasă spre patul meu. M-am retras spre perete, dar ea înainta mereu, vroia să se urce în pat și atunci am aruncat cu o carte groasă. Umbra s-a sfărâmat în bucăți, însă toate cioburile de umbră continuau să înainteze. Se apropiau din ce în ce mai mult, unele au început să se cațere pe pătură. Deodată ușa s-a deschis și a apărut Arhivarul; s-a apropiat fără să facă nici un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-ți continui opera și să-i dăruiești picătură cu picătură viața ta. Vrea să-i vorbești continuu, să-l emoționezi, până când te-ai golit cu totul, ai dat și inima ta și măruntaiele tale și, în clipa aceea, zeul te sfărâmă între măselele lui, te înghite și uneori te uită după ce-ți digeră inima. Bătrânii aceia anchilozați de reumatisme m-au învățat ce e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
amintire a cărnii mele, ci un fel de obiect pe care-l purtam după mine. Marta îmi povestise că Profetul păstrase un ceas care arăta exact ora când venise acasă cu limba smulsă. Trântise atunci ceasul de pământ și îi sfărâmase mecanismul. Parcă așa ceva se petrecuse și cu memoria mea. Mi-ar fi trebuit, mă gândeam, puțină milă de mine însumi, dar dacă în deșert și în junglă am fost în vis, în țara milei n-am ajuns niciodată. 33 (Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umbrit de o magnolie cu frunze de un verde adînc, iar zidurile curții sînt acoperite de vițe Înflorite. Dincolo de ele s-ar putea Întinde Mediterana, cu luminile Marocului Îțindu-se, palid, pe malul celălalt. Nu numai că pacea i-a fost sfărîmată, dar Începe să pălească și iluzia lui de „altundeva“. În alte circumstanțe, Wakefield ar fi putut Împărtăși pasiunea vecinului lui pentru conservare, dar cu cît se gîndește mai mult la ce se Întîmplă, cu atît mai mare Îi crește furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În toate felurile cînd aceștia refuză să dărîme un zid pentru a nu știu cîta oară. După ce meșterii zidari pleacă, nebunul o ia de la capăt de unul singur. Acum Wakefield este sigur că prima lovitură de ciocan care i-a sfărîmat pacea a fost focul de start al Diavolului. Gălăgia fără de sfîrșit e doar un fel de tortură. De obicei, un pistol de strat trage doar un singur foc, bîguie Wakefield. Dar Își dă seama că nu există nici o clauză În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și mai articulate teoretic sînt însă textele lui Marcel Iancu („Arhitectura nouă“, respectiv „Constructivism și arhitectură“). Ambele pledează pentru un „nou clasicism” constructivist. „Arhitectura nouă“ se deschide cu un refuz al „individualismului romantic” în artele plastice, acuzat de a fi sfărîmat „unitatea atotcuprinzătoare” a arhitecturii așa cum se înfățișa în vremea Renașterii. Trecînd în revistă „manifestul artiștilor radicali din 1918” și manifestul grupării olandeze De Stijl, apoi noile realizări arhitectonice din Rusia și Germania, Iancu recapitulează programul „revoluției constructiviste”: „1) Distrugerea expozițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar mai inspira teamă. Însă, dacă vor abjura, capetele lor nu-ți vor mai provoca decât repulsie. Îi vei putea înlătura cu piciorul, ca pe niște plante care te încurcă". După ce străinul a dispărut, am rămas la umbra unor chiparoși, sfărâmând între degete frunze galbene aduse de vânt, și reflectând la vorbele auzite mai devreme... De ce taci? ― Te ascult, Galilei. Încerc să ghicesc ce e în sufletul tău. ― Cred că nu mai am destulă încredere în mine. ― În tine sau în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
paie și chipul dăltuit în piatră a lui Alexandru, tânăr, privind spre cer. Mi-am adus aminte vorbele Anei: "În fiecare seară, ieșea din cort și contempla cerul înstelat. Apoi, își lua o cupă din care bea vinul și o sfărâma de stînci." Dincolo de coliba de paie, am găsit stânca rotundă de care pomenise Ana. Am simțit, pe loc, o duioșie ciudată în mine. O vreme, am ascultat vântul, o pasăre țipând în deșert, foșnetul eucalipților, după care m-am hotărât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
erau doar viersul cucului, răpăitul ciocănitoarei și praful fin stârnit de sandalele mele. Am văzut un cerb cu coarne lungi, îndepărtându-se. Am dat de niște excremente de urs și de lup în iarba unui șanț, dar mi s-au sfărâmat între degete de vechi ce erau. Credeam că sunt aproape de destinație, când, imediat după un făgaș șerpuitor de căruțe și călători siliți să ocolească un ulm mare, doborât de vânt în drum, m-am trezit dintr-odată într-un luminiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
noapte, la șaptezeci de ani sau niciodată. Trebuie să Încetați să vă fixați obiective pe care apoi să le potopiți cu Îndoieli. Trăiți și scrieți - e destul. Sasha Își spuse că femeile ori cad brusc ca un copac, ori se sfărâmă ca o piatră. Emma Buonocore aparține celei de-a doua categorii. Acela a fost momentul În care În spatele tufișurilor care umbreau măsuțele terasei Rosati Emma văzu chipul bronzat al lui Antonio care răscolea cafeneaua. Se ridică brusc și privi Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fără să se poată opri. Numele de Zogru i se părea deopotrivă caraghios și familiar, precum ceva ce tocmai îi trecuse prin gând și nimic mai mult. Nici o clipă nu se gândea la Zogru ca la un stăpân care îi sfărâma viața. Pentru Alecu nu exista nimic altceva decât o toană care-l cuprinsese pe nesimțite. Zogru era la curent cu astfel de manifestări, își cunoștea bine oamenii de când se tot plimba prin ei, dar în momentul acela conta pe sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca o mireasă atât de dulce, și ca un glonț te-ai prăbușit. Am împietrit. S-au auzit țipete și oameni au venit lângă tine și mi te-au cules ca pe o floare, te-au dus undeva. Mi se sfărâma ceva în mine. Priveam locul unde ai căzut, ca o frunză slabă, bolnavă. Am înmărmurit la auzul cuvintelor zgomotoase și agitate: Atac de cord! Azi, lângă al tău mormânt, mă gândesc cât de scurtă și diafană ți-a fost viața
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
astfel clipa s-a transformat în oră, ora în zi, ziua în săptămână, săptămâna în lună, luna în an și anul în eternitatea unei lumi paralele cu lumea noastră, lume în care Timpul era prizonier al Metaforei. Vara s-a sfărâmat și ca un puzzle piesele ei s-au împrăștiat. Deasupra întinderii domnea liniștea acelei clipe. Fulgi de cristal au început a perdelui văzduhul, frunze de aramă acopereau pământul, iar florile parfumate pecetluiau poteca ce ducea către un univers greu de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unei țevi lungi de fier, mașinăria rotindu-se în jurul unui ax, când arunca mingea spre noi, loviturile ei puteau fi cumplite, știam, Janika și cu mine, că dacă n-o prindem, ne nimerește direct în cap, zdrobindu-ne țeasta sau sfărâmându-ne oasele, au mai murit copii dați pe mâna lui nea Gică, se zvonea că s-a făcut antrenor la juniori pentru că adulții nu-i mai suportaseră brutalitățile, l-au prins odată și l-au caftit bine, de atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Jeanne Îl ocrotea mai mult decît pe ceilalți, căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre fratele ei, care sfărîma nervos zahăr pe mușamaua mesei. Și sub descumpănire se făcu simțită mînia născută din neputința de a pricepe. - Și tu, Loïc? articulă ea cu o voce surdă. Tu, care spuneai că Gildas e mai mult decît un frate pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îmi pare rău. Marie dădu din cap și Îi Întinse lui Franck o altă pungă de plastic ce conținea un telefon mobil făcut bucăți. - E al lui Gildas. Se corectă, Înghițind În sec. - În sfîrșit, era. În cădere s-a sfărîmat complet, apa de mare și-a spus și ea cuvîntul, dar poate că mai putem căpăta informații de pe cartela SIM. E grabă mare, Franck, preciză ea, așa că Îi zorește-i pe cei de la PS și sună-mă de Îndată ce ai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Știam că și ea se va chinui, dar nu știam că lucrul ăsta va avea un ecou În sufletul meu, ca o idee de nesuportat. Am văzut apoi o hotărîre sălbatică Înstăpînindu-se pe chipul ei În vreme ce Încerca, În zadar, să sfărîme zidul de ură. - Am să descopăr adevărul. Cu sau fără voi. Numai că, fără voi, o să-mi ia ceva mai mult timp. Cum Îmi putusem Îngădui asemenea emoții? Cum de putusem crede fie și doar o clipă că Marie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]