1,322 matches
-
dragostea de liniște", "dragostea de mișcare", "dragostea de nuanță" ș.a. (vezi Blaga, 1956:106). 32 Blaga menționează că această noțiune exprimă aproximativ aceeași idee pe care o surprinde conceptul lui Heidegger de "existență spre moarte" sau al lui Riegl de "sfială de spațiu" (vezi Blaga, 1965:83). 33 Tipul năzuinței formative e determinat deci de formă și de consecvența în variația sa. 34 "Ortodoxia [...] favorizează o existență spiritual organică, profundă ca atare, profundă în ea însăși, iar nu prin doctrina ei
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cineva dintr-o redacție românească de acolo să le folosească. Or, cu cea mai mare degajare, tineretul care scria sau, mă rog, oamenii de vârstă mijlocie din presa română scriau cu neologisme, băgau termeni franțuziți, engleziți, fără niciun fel de sfială. Or, astea sunt semnale foarte interesante ale limbii. S. A.: Pentru perioada de după 1990 am de făcut un amendament tot sociologic sau socioprofesional. După 1990 încep să se exprime în sfera publică românească mulți oameni fără formație filologică, adesea chiar lipsiți
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
deținătorii adevărurilor artistice esențiale și ducând astfel la crearea unor texte ce țin mai mult de critica normativă decât de cea descriptivă. Pe de altă parte, această postură omniscientă este necesară pentru că impunerea unor principii nu se poate face cu sfială, ci cu forța unor convingeri de nezdruncinat. Moștenitorii spirituali ai lui Boileau vor scrie, așadar, texte prin care să încerce normarea propriilor literaturi, pe care le voiau la fel de valoroase precum cea franceză. Și cum rețeta succesului galic a însemnat la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ulterioare. Hotărâtoare, în cele din urmă, este imaginea din anii debutului, acel aliaj simpatetic de gingășie, de dezinvoltură cvasi-infantilă și de feminitate glorioasă. Un Descântec de ploaie, mostră antologică în notă patetic-jucăușă, ține de mentalul întâiei tinereți; nici un pic de sfială erotică, nimic vaporos ori încifrat, dimpotrivă o exhibare francă a farmecelor vârstei; nimic din angelismul petrarchist ori eminescian. Orchestrare în totul ingenioasă! Poeta se adresează sieși; propoziția "Sunt cea mai frumoasă femeie" (devenită refren), de cinci ori repetată, acreditează ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Nimeni și nimic nu mă poate opri să ascut pe o piatră a casei satârul tocit Cu care tai carne suavă de fluturi ce-i visul motanilor mei, Să-ngenunchez pe podele în fața sticlelor lungi de oțet și ulei, Fără sfială plângând, și să fiu fericit... Cele șapte elegii ale Detectivului evoluează în notă parodic-romanțioasă, ironizând sentimentalismul desuet: "Ții minte orășelul acela de munte (...), / Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice funte". Sau: "Ieșisem din cinematograful acela de periferie unde rulase un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nege că a mai trecut un an și să anunțe că zborul anulează timpul. Într-o zi, pasărea mea se îndrăgosti de un trandafir de o frumusețe fără seamăn, aflat în grădina unei mănăstiri cunoscute. Se apropia de el cu sfială mută și se întrista că nu era băgată în seamă, apoi se retrăgea sub streașina mănăstirii, unde probabil că se ruga să fie acceptată. Cîntînd, se-apropia din nou de mîndrul trandafir. Erau cele mai emoționante triluri care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
unei alte minuni? Cel care o face nu este un înțelept. Nu este nenorocire mai mare decît să ai un dușman. E ca o boală, de care te vindeci abia cînd te saturi de ea. Trebuie să te porți cu sfială și să cauți unde ai greșit de meriți în viața ta un asemenea personaj, o asemenea atitudine. Îndreptînd greșeala ta și răul dispare. În dimensiunea noastră, răul există și încearcă să ne domine. Este suficient ca cei buni să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ucide; uneșete; ușa; ușă; vechi; zbucium; zdrobește (1); 766/276/95/181/0 rușine: roșu (59); obraz (38); timiditate (32); timid (27); mare (25); jenă (24); teamă (16); greșeală (15); minciună (14); frică (12); păcat (11); sentiment (9); roșeață (8); sfială (8); umilință (8); obraji (7); urît (7); faptă (6); mîndrie (6); prostie (6); rușinos (6); supărare (6); dezamăgire (5); emoție (5); nesimțire (5); tristețe (5); vină (5); bun-simț (4); copil (4); emoții (4); înroșit (4); milă (4); necaz (4); nesiguranță
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fi înțeles. Ba chiar am povestit această întâmplare colegei de cameră, o marocană tânără de la Marakesh, care a fost impresionată. Mai avea moș Ilie Chițu pepeni și vie în grădină din care, de asemenea, noi copiii ne înfruptam fără nici o sfială pentru că el ne considera aproape ca și copiii lui. Tatăl meu vorbea în șoaptă uneori cu moș Ilie Chițu, despre băiatul lui, Neculai, care făcuse pușcărie politică datorită unui jurământ făcut partizanilor anticomuniști din munții Vrancei. Elevii de liceu din
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
s-a culcat să moară". Apar imagini terifiante, parcuri cu arbori intrați în putrefacție, frunze pline cu viermi sau păduri seculare măcinate de sentimentul zădărniciei. Se simte însă efortul poetului de e suplini absența imaginației: "Vai, cum ne petrece în sfială/ cum se teme, Doamne, pentru noi/ care-l sărutăm pe gura rece și pe pântec și pe genunchii goi". Un acut sentiment al morții apare în poemele "Vremea", "Catran". Sentimentul timpului, ca și la alți poeți, se fixează în ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
primul loc, pentru că m-am spăimântat de dregătoria la care nici nu mă gândeam m-am spăimântat întocmai ca cei ce se înspăimântă de niște zgomote neașteptate și nu mi-am mai putut stăpâni gândurile. De asta mi-am pierdut sfiala mea obișnuită. În afară de asta, mi s-a strecurat în suflet dragostea de frumusețea sihăstriei și pustiniciei. Eram îndrăgostit dintru început de singurătate, cum nu știu să fi fost îndrăgostit vreodată unul din cei ce studiază arta oratorică! Iar în vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
respinge programatic speculația metafizică de orice tip în beneficiul cercetării empirice: Într-un anumit înțeles Hegel avea totuși dreptate când susținea cu înaltă conștiință de sine că în opera sa culminează filozofia: după el a urmat în adevăr nefilozofia: adică sfiala de abstracție", observă cu o ironie amară Blaga 56. Elanul constructiv al romanticilor cedează locul constatării riguroase, iar efervescența fantastă experimentului; se renunță la subiectivitate și patetism în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
într-o nouă viață care se confundă cu boala învinsă prima dată, cînd a fost tratată de Walter pentru neurastenie -, Lenora se confruntă apăsător cu ostilitatea locului în care se știe străină. Nici situarea maritală convențională, în apartamente separate, nici sfiala neverosimilă a relațiilor conjugale nu sînt altceva decît expresia tolerării unui locuitor efemer. Văzută sub această tensiune, prezența Lenorei în palatul / sanatoriu apare dramatic încorsetată (autoarea nu ezită să asocieze un complement material acestei evidențe sufocante: "Strînsă în corset încă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aceasta se impune prin unitate. Fragmente de forme și dimensiuni diferite se îmbină și construiesc întregul. Înrudirile dintre Jupân Dumitrache și Leonida sunt clare, ceea ce îi apropie fiind pasiunea pentru gazeta liberală și, deci, limbajul politic și savant, practicat cu sfială de primul, căci se confruntă cu competențele superioare ale lui Ipingescu și Venturiano, și cu îndrăzneală de către Leonida, care are ca interlocutor pe Efimița. Dar mediul se schimbă, așa cum se schimbă și familia de personaje, trecând de la căpitanul din garda
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
atribute ale unei tinere îndrăgostite de 16 ani care se descoperă în această postură) oferă o cu totul altă Maitreyi. Scenele din bibliotecă locul unde se naște povestea și cresc emoțiile sunt teatrale, cu rezonante de imprecis, iar nu de sfiala, care e mimata fără nuanțe, nedelicat, fără rigoare. Sunt sentimente în filigran care nu sunt stăpânite și, deci, neexprimate. Povestea livrată pe ecran este, în consecință, neveridică din punct de vedere al tonalității emoționale care nu rezonează nici cu partitura
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
că "ironia" socratică avea la bază simularea ignoranței și, în mod asemănător, procedează și personajul-narator: "Numai scriitor știu că, oricât aș vrea, orice aș face și oricât m-aș stoarce, n-aș putea deveni niciodată, și de aceea stau cu sfială alături de cei doi prieteni, căci zâmbetele lor mă umilesc puțin, nu mult, așa cât s-ar pleca o trestie sub apăsarea vântului."97 În același episod, ironia este de o subtilitate rafinată, cu repercusiuni asupra genezei romanului Patul lui Procust
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
purici din bucătărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată, cu ochi umezi/ Cu inima făcând trans-bara-bum!// O, servitoare, dulce servitoare/ Când adormeai în terfe și sudori,/ M-apropiam de tine cu sfială/ Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori.// Aveai mamela bleagă cât ceaunul/ Și la mijloc cu sfârcul urduros./ Ți le-am zărit pe geam într-o amiază/ Când să le speli într-un lighean le-ai scos" etc.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai tânăr și la trup curat/ Într-o noapte floarea mea eu te-am visat:/ Înfloreai fără păcat într-un pom adevărat/ Când eram mai tânăr și la trup curat// Nu știam că ești femeie eu bărbat/ Lângă tine cu sfială m-am culcat./ Și dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat/ Când eram mai tânăr și la trup curat.// E pierdută noaptea aceea de acum/ Carnea noastră doar mai știe-al ei parfum./ Poamele ce-n pomi azi stau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tahigrafiile de început, semnate cu cernelurile nevrozelor postmoderne de Ovidiu Nimigean, ne par rupte dintr-o uriașă suferință declanșată de pierderea încrederii în literatură: "ajuns la marginile literaturii urlu ca un câine/ ce adulmecă moartea". Și încă: "moartea mea este sfiala/ cu care spun nu/ este o policioară de cărți/ pe care le citesc și le scriu/ este mai nimic/ este mai nimic/ este mai nimic// este cea mai mică stea de pe cer". Fantasmele acestui mai nimic care este literatura bântuie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
continuă să se tacă sau să se vorbească în cât mai puține cuvinte. Disidența, de orice natură mai ales cea literară ar trebui să reprezinte o mândrie pentru un stat, nicidecum un stigmat sau o plagă... De ce mai există încă sfiala de a se discuta despre textele interzise din acea perioadă? Vorbiți-mi despre poeta Ana Blandiana și despre activitatea dumneavoastră, în acea perioadă. Cum a(ți) supraviețuit? A.B.: Scriind. Și, cu cât istoria în jurul meu se întuneca, cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
evreu pentru că îmi iau în derîdere această slăbiciune; sunt musulman pentru că lupt cu slăbiciunea mea. Și sunt ateu dacă Dumnezeu e atotputernic. (Ariane Chemin, 2010) Această identitate plurală servește la fel de bine pentru a ascunde răni adînci, mereu deschise, pe care sfiala persană îi inter zice să le dezvăluie, ca și pentru a justifica evadarea într-o limbă mai permisivă, în care un suflet sfîșiat are dreptul să-și strige durerea fără s-o ascundă sub farduri. Jocul trecerilor de nivel, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
psd-ist cu galbenul pnl-ist și la doi pași teatrul național fluiera încetișor cînd aluneca prin fața lui o femeie ca orice provincial nu pot înțelege metroul dar am coborît în fosa lui cu-n curaj nebun să salvez poezia cu o sfială de mare actor care simte că scena e mult în spatele vederii omului decis să salvez ce se mai poate salva și n-am găsit-o pe euridice a mea în mulțimea de umbre cu seringile-n vene la național am
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
Emil Brumaru Visam că-s lumină, Mănunchi gros de raze Ce-ți cade-ntre sînii Tăi de dup-amaiză, Mari, moi și alene Ascunși cu capotul, Cînd sorbi, dînd din gene-a Plăcere, compotul Și-ți murmură-n suflet Sfiala, rușinea, A șoldului umed, Că-ți pipăi minunea. Visam că-s lumină, Mănunchi gros de raze Ce-ți cade-ntre sînii Tăi de dup-amiază...
Visam că-s lumină... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8674_a_9999]
-
niciun context de ordin fizic. Dematerializat, corpul devine complementar stării care-i imprimă o postură, gestul unei mâini pe jumătate deschise, dar în care nu se află nimic și al unei mîini care sprijină delicat trunchiul, cu un fel de sfială. Privirea îndreptată în sus sugerează posibila adresare a unei rugăminți, dacă nu chiar a unei rugăciuni, dar nu un sens concret. Există însă alte două elemente care înscriu acest tablou în dimensiunea sintetistă a simbolismului. Rama aurită urmează linia serpentinată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expiat prin suferința celei culpabile, transfigurată pietist. Confidentul nu este singurul care împiedică apropierea de talgerul pe care se află capul tăiat, una din mâinile Salomeei rămâne liberă și cu toate acestea, gestul palmei deschise ca într-o mângâiere denotă sfiala, retractilitatea. Pusă în fața faptului împlinit, Salomeea apare umanizată, conștientă de gravitatea actului său, ceea ce deschide nu vechiul contencios decadent al femeii fatale și al războiului sexelor, ci o posibilitate de expiere a păcatului, prin propria suferință. Personajul care duce lira
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]