1,557 matches
-
lipsesc de pe scena publică, dar și din cărțile de istorie, considerăm că femeia pariziana a știut să-și impună originalitatea și mesajul. Transgresarea modului de a fi, de a gândi și de a simți comun, înfăptuit de Pariziana, este o sfidare a canonului, o "revoluție elegantă", iar vizarea obiectivelor masculine, cum ar fi Puterea, Libertatea și Creația, pun problema unei democrații pe care femeia începe să o cucerească. Pariziana este în căutarea și aflarea soluției, care trebuie însă mereu inventată. Femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la eveniment. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea scandalurilor, spectacolului, fenomenului etc152. Această proiectare a Parizienei într-un rol se poate califica drept autoficționalizare. Ea poate fi înțeleasă ca semn al unei eliberări a sinelui identitar de stereotipurile epocii. Sfidarea legii morale și transcenderea canonului constituie programul ei existențial. Femeia pariziana impune societății o viziune nouă asupra rolului, obligațiilor, posibilităților, capacităților, ocupațiilor și spațiilor feminine. Experiențele majore ale personajului Parizienei sunt legate de dominarea, în plan intim, prin seducere și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
organizarea generează ordine, iar aceasta menține organizarea care a generat-o. Această ordine produsă, cucerită pe seama dezordinii, transformă improbabilitatea de principiu a organizării în probabilitate locală, în "oaze de rezistență împotriva dezordinii exterioare și interne" (Vadim Dumitrașcu, Roxana Arabela Dumitrașcu, Sfidarea complexității. Ordine și autoorganizare în sistemele economice, Sedcom Libris, Iași, 2004, p. 93). Aceste "oaze" sunt capabile să transforme dezordinea implicită în ordine propriu-zisă. Prin urmare, organizarea este cea care structurează, reunește și ordonează elementele unui sistem economic. Ea combină
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
caracterului uman al acestora. Sistemele economice se autoorganizează, ca și viața umană în general, dar ele sunt departe de starea ideală de echilibru. Non-echilibrul însă nu exclude ordinea structural funcțională a sistemului, "ordine naturală" rezultată din permanenta autoorganizare care înfruntă sfidarea complexității. În universul economic există "atractori" în jurul cărora sistemele se autoorganizează și se echilibrează. Aceste puncte de focalizare a activității economice, reale, posibile, probabile sau imaginare, oferă sistemului și o direcție de evoluție, pentru care acesta își poate construi o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
arabe de la Beirut, din martie 2002, privind o pace globală cu Israelul, în schimbul creării unui stat palestinian. Dar combaterea fermă a terorismului va fi testul crucial prin care statul arab își poate demonstra bunele intenții. De unde și încercările actuale. Principala sfidare cu care se confruntă Arabia Saudită este de natură socială. Sărăcia și șomajul au crescut foarte mult, în special în rîndul tinerilor. Pe acest fundal, au "înflorit" organizațiile jihadiste, care produc și exportă teroriști. Excomunicarea lor nu face decît să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
incertitudinile cresc, iar acuzațiile se înmulțesc. Este vorba, în principal, despre acuzațiile ce vin de dincolo de Atlantic și, mai ales, din partea israelienilor, pentru rolul jucat de Elveția în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Asumarea acestui trecut a devenit o sfidare fundamentală. Se afirmă că 76% din aurul nazist provenit din lagărele de concentrare a fost "spălat" în băncile elvețiene și că, în epocă, a existat o cooperare economică destul de strînsă cu Germania lui Hitler. Elveția e acuzată de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
majoritate constituie entități mici, montane, extrem de tradiționaliste și conservatoare. Apar, astfel, numeroși factori de blocaj, iar lucrurile funcționează temeinic, dar foarte lent, greoi. Și de aici vin multe dificultăți în reconstruirea propriei identități naționale și în confruntarea cu marile sale sfidări. Se afirmă că "dacă Dumnezeu ar fi fost elvețian, El ar aștepta încă și astăzi momentul cel mai bun pentru a crea lumea" (Hugo Loetscher). Se poate spune că elvețienii s-au retras de bunăvoie într-o închisoare, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
du Style, București, 1998; Downs Anthony, O teorie economică a democrației, Institutul European, Iași, 2009; Drucker Peter, Societatea postcapitalistă, Image, București, 1999; Dumitrașcu Vadim, Rețeaua creatoare. Tendințe postmoderne în organizarea economică, Editura Economică, București, 2001; Dumitrașcu Vadim, Dumitrașcu Roxana Arabela, Sfidarea complexității. Ordine și autoorgnizre în sistemele economice, Sedcom Libris, Iași, 2004; Engelhard Philippe, La Violence de l'Histoire, Arlea, Paris, 2001; Eucken Walter, The Foundations of Economics, London, 1950; Farndon John, Secretele Chinei. Ascensiunea unei noi superputeri globale, Litera Internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ce regizează Întâlnirile din lumea de azi (politicieni, juriști, diplomați, militari etc.Ă mizează ...pe interese economice și strategii militare, pe scheme diplomatice superficiale, Învățate mecanic În instituțiile europene și, ceea ce este și mai grav, pe o infatuare și o sfidare a tot ce este exotic și necunoscut sau, mai rău, neprofitabil. Toate aceste date sunt suficiente pentru a asigura o splendidă ratare a dialogului și pentru o nedefinită amânare a spiritului noului ‹‹Noului Umanism››, cel despre care Eliade a scris
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
al schimbării, cum pot fi pregătiți oamenii să reziste În fața unei realități unde „normalitatea” este dată chiar de schimbare, stabilitatea reprezentând doar „accidentul”? - sunt tot atâtea Întrebări cărora etica prospectivă trebuie să le găsească răspunsuri, pentru a pregăti umanitatea În fața sfidărilor viitorului. 3. Etica În fața provocărilor tehnicii. Există o diferență semnificativă Între schimbările introduse În istoria și civilizația omenirii de revoluția industrială și ceea ce trăim noi astăzi ca o nouă revoluție, punct de plecare pentru societatea bazată pe cunoaștere. Peripatethice În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de expresie. Interesant este că are relativ succes la un electorat mai puțin avizat din punctul de vedere al culturii politice, care regăsește teme - și mijloace de expresie consacrate - ce Își creează impresia de stabilitate - socială și Îl protejează În fața „sfidărilor noului”, protejându-i credința Într-o lume simplă. Peripatethice „Limba de lemn” este În fapt un ritual politic. Comunicarea este puternic ritualizată: toți folosesc aceleași formule, aceleași imagini chiar dacă nimeni nu crede În ele. Însă Încălcarea lor atrage consecințe imediate
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
punct de vedere În timp ce E. Fromm afirma că datele semnificative În domeniile neuropsihologiei, psihologiei animale, paleontologiei și antropologiei nu confirmă ipoteza după care ființa umană este Înzestrată În mod natural cu o tendință spontană și autopropulsantă spre agresivitate. Sfidările violenței. O primă provocare este de a Încerca deci să răspundem la această Întrebare: face parte din natura noastră umană orientarea spre violență sau mai degrabă ea este rezultatul procesului de civilizare și educație? Întrebarea este fundamentală pentru Înțelegerea fenomenului
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
mai cu seamă, un om pentru oameni. Ca simpli cetățeni, noi suntem Într-o relație de reciprocitate unii cu alții; ca ființă morală Însă, Eul reinventează un „alt-fel-de-a-fi”, adică „a-fi-pentru-altul”. Abia acest „alt-fel-de-a-fi” reprezintă existența morală. Paradoxul moralei este o sfidare la adresa vieții sociale și chiar a legilor psihologiei sau biologiei; mai mult chiar, este „o sfidare a simțului comun și a rațiunii.” Într-adevăr, a-l considera pe Celălalt mai important decât propria ființă nu reprezintă numai o situație paradoxală
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
reciprocitate unii cu alții; ca ființă morală Însă, Eul reinventează un „alt-fel-de-a-fi”, adică „a-fi-pentru-altul”. Abia acest „alt-fel-de-a-fi” reprezintă existența morală. Paradoxul moralei este o sfidare la adresa vieții sociale și chiar a legilor psihologiei sau biologiei; mai mult chiar, este „o sfidare a simțului comun și a rațiunii.” Într-adevăr, a-l considera pe Celălalt mai important decât propria ființă nu reprezintă numai o situație paradoxală ci chiar paralogică, adică irațională. Numai că, multe dintre trăirile morale, precum iubirea dezinteresată, spiritul de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
la asta, într-atât îi este de frică să nu i se întâmple. Astfel se instalează o formă de negare: „Asta nu mi se poate întâmpla mie, doar celorlalți”, iar atitudinea de a continua să fumeze este un semn de sfidare. Cealaltă ipoteză numită și „a reacției”: în fața unei constrângeri prea mar, individul adoptă comportamentul contrar celui recomandat. Este cazul fumătorilor care fumează două pachete de țigări pe zi și descoperă într-o zi fotografiile înspăimântătoare ale cancerului de plămâni într-
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
în 1986) și o reducere a numărului conflictelor de muncă (de cinci ori mai puține în 1990 față de 1975). Noi relații sociale se configurează, bazate pe un nou tip de management care să realizeze gestiunea optimă a resurselor umane. Două sfidări stau în fața managementului firmei în concurența de azi: cucerirea piețelor și cucerirea propriului personal. Managerul are nevoie de un personal competent și aderent la proiectul său pentru a cîștiga noi piețe. Gestiunea resurselor umane devine deci o funcție esențială a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
viața socială dă naștere multor ipocrizii în societățile noastre. Sper să sparg această linie de front. Și am renunțat la limba persană pentru a rosti durerea unei femei din țara mea. (ibid.) Abandonul limbii sale în beneficiul unei libertăți creatoare, sfidarea civilizației proprii printr-un ocol provocator exprimat sub mască și suprimarea vorbirii bărbatului pentru ca femeia să se poată exprima fără piedici, iată drumul întortocheat, plin de renunțări și revelații, pe care ni-l propune scriitorul afgano-francez. Syngué sabour este piatra
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înaintea morții sale, Mallarmé publică acest poem neobișnuit, etalat pe unsprezece pagini duble, jucîndu-se cu toate variațiile și combinațiile tipografice posibile, răspîndite în jurul frazei principale. "Maestrul", pe punctul de a naufragia, aruncă zarurile spre cer într-un gest de ultimă sfidare. Alegoria e transparentă prăbușirea lumii vechi și instaurarea unei incertitudini structurale, ce nu avea cum să devină Cartea vreunei noi religii. Și totuși, analizat de gînditori precum Sartre, Blanchot sau Deleuze, poemul s-a impus repede ca operă cheie și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de logică, cea a schimbului simbolic, pe care el vrea să o reabiliteze, cel puțin ca indiciu al fixării în coordonatele raționalismului occidental, care nu poate controla situații în care imperativele utilitaristo-economice dispar într-o nietzscheană energie dionisiacă a jocului, sfidării și a sărbătorii. În raport cu modelul lui Saussure de înțelegere a arbitrarietății semnului, Baudrillard preferă viziunea lui Benveniste, ce situează caracterul arbitrar între semn și referent, salvând astfel organizarea sa internă, cu precizarea că, din punctul său de vedere, separarea sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a o explica, discursul postmodern se evidențiază prin raportarea la alte texte decât la referenți externi, intertextualitatea introducând o anumită indeterminare și relativitate discursive. În acest stadiu, Baudrillard își va dezvolta propriul concept de teorie, bazată pe violență interpretativă, sfidarea regulilor, ironie și radicalizarea gândirii. Sunt din ce în ce mai numeroase studiile despre media, cultură, simulare, sexualitate, modă, în timp ce subiectele legate de economie și producție dispar din atenție. Rămâne încă activă problematica schimbului simbolic, dar el capătă acum forma provocării, a sfidării (termenul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interpretativă, sfidarea regulilor, ironie și radicalizarea gândirii. Sunt din ce în ce mai numeroase studiile despre media, cultură, simulare, sexualitate, modă, în timp ce subiectele legate de economie și producție dispar din atenție. Rămâne încă activă problematica schimbului simbolic, dar el capătă acum forma provocării, a sfidării (termenul défi fiind unul frecvent utilizat și încărcat simbolic) și chiar a seducției. În ceea ce privește utilizarea propriu-zisă a termenului "postmodernism", trebuie remarcat faptul că filosoful francez a catalogat de foarte multe ori, nu doar înainte de 1980, ci chiar și după acest
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acesta vrea să aducă în prim plan un mod de a regândi relația dintre teorie și realitate. Teoria Iluminismului a luat sfârșit și, o dată cu ea, și pretenția teoriei de a fi o reflectare a realului. Statutul teoriei se circumscrie unei sfidări a realului, așa cum realul nu este decât o provocare adusă teoriei. Dacă încă mai putem găsi o teorie care să nu se supună realului, înseamnă că suntem salvați de prea marea "viclenie" a realității și că ideea poate exista, iar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Pentru gânditorul francez, seducția operează în toate domeniile, mai ales în cele "științifice", consolidate, fixe, care impun adevărul și coerența discursului. Prin jocul aparențelor pe care îl provoacă, retrăgând obiectelor principiul lor de realitate, ea "comite" un tip special de sfidare adusă adevărului instituit și argumentelor sale. Seducția nu poate fi legată de ideea progresului, ea nu este lineară și nu cunoaște evoluția, deoarece este fulgurantă, lipsită de putința cumulării, aducând în prim plan dezordinea și dezarticularea. Din punct de vedere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
seduce binele"517, aceasta ar fi soluția pe care Jean Baudrillard o găsește acestei relații. În aceeași măsură, seducția vrea să depășească supremația dorinței pe care filosoful francez o consideră a fi o "ipoteză superfluă" pentru că nu reușește să încorporeze sfidarea, jocul, ritualul, artificiul, prin urmare nu este la fel de "rafinată" ca jocul seducției. Dacă este înțeleasă într-o accepțiune slabă, ca seducție a puterii, a publicității, atunci seducția poate fi apropiată strategiilor dorinței. Într-o altă concepție însă, și pe aceasta
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau al unui agon. La Baudrillard, legea aparențelor decurge firesc din faptul că la baza oricărui tip de seducție se află puterea metamorfozei orice trebuie transformat pentru a fi învăluit într-un ritual care captează. În această lege se găsește sfidarea profundă adusă ordinii naturale, căci omul tinde să trăiască într-o lume a sa, construită din trădare, dispariție și seducție decât într-o lume "dată", căreia să nu-i poată schimba nimic. Baudrillard proclamă: "a dispărea înseamnă a te risipi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]