1,535 matches
-
ori tratându-ne cu îngăduință când suntem în cofă și cu franchețe când ne aflăm pe val. Iar noi îi povestim deopotrivă izbânzile și înfrângerile, adoptându-l ca pe unul de-al nostru, cu care uneori ne lăudăm ori ne sfiim, alteori ne confruntăm sau ne pizmuim. Aproape am uitat că este englez, că statutul său de profesor de dirijat și de compoziție la Universitatea din Huddersfield (unde funcționează una dintre cele mai importante facultăți de muzică din lume) este intim
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
sunt foarte reușite, toate celelalte, dedicate fie lui Marin Preda, fie lui I. D. Sârbu, lui Ilie Constantin sau lui Leonid Dimov conțin suficiente argumente pentru a-și convinge cititorii că are dreptate și că gustul său e sigur. Nu se sfiește să spună despre volumele care i-au plăcut că reprezintă evenimente editoriale sau, cum face în cazul Ilenei Mălăncioiu, unde înregistrează un "deficit de imagine publică", să propună o rocadă în ierarhia convențională a poeziei feminine, astfel încât întâietatea să-i
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
a îndrăznit să muncească în calitate de ziaristă profesionistă. Ea relatează cât de greu i-a fost să primească ceea ce i se cuvenea: de la plata articolelor până la recunoașterea publică pe care o merita. A luptat contra opresiunii și intoleranței, nu s-a sfiit să treacă granițele a ceea ce era considerat acceptabil și normal în epoca respectivă, pentru cei de rasa ei. În 1895 culegerea ei de povestiri și poezii Violets and Other Tales (Violete și alte povești) e publicată în reputata The Monthly
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
din ei chiar au rezistat regimului), după Revoluția din decembrie '89, sub pretextul că ei sunt apolitici, au devenit auxiliarii și sprijinitorii activi ai actualului regim politic, rupându-se de toți marii scriitori care sunt, bineînțeles, în opoziție. Nu mă sfiesc să dau câteva nume pentru că oricare cititor al literaturii române, orice cunoscător al profilului intelectual român îi cunoaște. Este vorba de criticul Eugen Simion, de marele romancier care era chiar rezistent împotriva lui Ceaușescu - Augustin Buzura, și de un alt
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
iarna o să fie lungă și rece și eu fac bay-sitting seara, deci AM NEVOIE SĂ AM CE CITI. DECI NU STA PE FUND FĂRĂ SĂ FACI NIMIC. MIȘCĂ-TE ȘI GĂSEȘTE-MI CĂRȚI." E o cititoare exigentă care nu se sfiește să-l beștelească pe Frank Doel când îi trimite ediții maltratate: ,,NUMIȚI ASTA UN JURNAL AL LUI PEPYS, nu e un jurnal al lui Pepys, ci o prăpădită de culegere de BUCĂȚI ALESE din jurnalul lui Pepys, editat de cine știe ce
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
sa. în capitolul său, dedicat perioadei pașoptiste, din celebra Istorie a literaturii române moderne (Cioculescu, Vianu, Streinu), Asachi, Alecsandri, Heliade-Rădulescu, C.A. Rosetti, Bălcescu și ceilalți sînt departe de a fi simple fosile. Cioculescu nu iartă nimic și nu se sfiește să-i laude acolo unde e loc. își întîmpină clasicii cu o vioiciune foarte rar realizată în critica noastră. El anticipă, intuiește, de altfel, o apropiere extraordinară a criticii românești postbelice de această perioadă. Studii extraordinare, de la Paul Cornea și
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
Eftimiu, Octav Șuluțiu, I. Biberi, Petre Bellu, dar și ale militanților socialiști D. Ion Georgescu-Stoașe și Panait Macri sau ale unor antantofili sub ocupație ca D. Burileanu, Mircea Anghelescu are dreptate să observe că „Într-o lume care încă se sfiește să recunoască și să discute problemele marginalilor, ale nenumăraților indivizi care trăiesc în afara societății și a legii, care sunt prinși ca într-o capcană între sisteme, între lumi, fără nici un punct de sprijin, suferința provocată de închisoare, în toate variantele
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
intelectual, căruia i se dă Premiul de Excelență?" D-sa precizează că a criticat adesea astfel de "enormități" și a "primit imediat reacții". Cred și eu! Dar nu s-a lăsat intimidat și, într-o emisiune televizată, nu s-a sfiit să-l adaoge pe lista impostorilor pe dl Andrei Pleșu: "Aș fi vrut și eu disidența lui Pleșu la Tescani, să vedeți ce romane scriam dacă eram acolo", exclamă cu o candoare dezarmantă dl Comoroșan. Și încă: Dl Pleșu "a
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
calea ferată. Acolo se ivește semeață, la buza rîpei, cu turnul rotund înțepînd pădurea, scăldînd în lumină desișul frunzelor de foioase și negurimea brazilor. Înainte de 1989, lumea șoptea prin Cumpătu despre această vilă și numai cîțiva băștinași, bătrîni, nu se sfiau să mai povestească cîte ceva despre Maestru. Întîmplarea face să-i cunosc pe descendenții familiei de la care Enescu a cumpărat terenul, onorabili medici iubitori ai profesiunii. Domeniile se învecinează, iar armonia locului acesta discret, ascuns în pădure, ferit de ochii
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
prea mult asupra lor, preferând vârsta adultă. Copilul bolnăvicios, ferecat în inhibiții, a devenit un tânăr sociabil și un spirit matur, nu o dată contestatar. Lecturile abundente și variate i-au format un gust literar sigur, pe care criticul nu se sfiește să-l declare, cu exces de modestie, ca pe singura lui calitate. Student la Litere și Filosofie, discută în contradictoriu și îi face șicane lui Mihalache Dragomirescu, al cărui sistem critic, prin excelență dogmatic, forma obiectul unei ironii aproape generale
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
într-o excursie prin România Frumoasă, în care am invitat aproape 30 de doamne ambasador să descopere zona Brașovului și a Sighișoarei. S-au minunat de grădinile Castelului Foișor din Sinaia, s-au prins în horă, dar nu s-au sfiit nici la "brașoveanca". Nu știu ce le-a impresionat mai mult - poate revelația că România e (și) o țară cu castele și cetăți misterioase, poate sarmalele sau salata de vinete savurate în aerul curat al munților, poate micile ateliere de artă tradițională
Ce mărturisire i-au făcut Dacianei Sârbu ambasadoarele din străinătate by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29123_a_30448]
-
Proiectul Topîrceanu ar fi trebuit să fie rezultatul unei cooperări la care participau și Dan Duțescu, Leon Levițchi și Eugenia Farca. Cum îngerul morții a convocat pe unii dintre participanții la proiect, Cristina Tătaru și-a îndeplinit partea din întreg sfiindu-se să se atingă de poeziile rezervate celor plecați. Respectul față de maeștri explică unele absențe notabile din volum. Rămîn, însă, destule piese de rezistență: Acceleratul, Balada popii din Rudeni, Balada unui greier mic, Balada chiriașului grăbit, Rapsodii de toamnă, sau
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
pe umăr/ e destul pentru azi/ schimbă-te-mi zice/ du-te la joaca" (șam pune la loc bătăturile patronului). Acest ins stîngaci, neadaptabil, cu frustrări și angoase parcă tocite de îndelunga lor prezenta în conștiința, ajungînd parcă a se sfii și de suferințele ce nu-l ocolesc, arborează o etică glumeața ce semnalizează o apropiere nu numai de real, ci și de... optzeciștii care-l cultiva pe reversul sau derizoriu. Avem astfel punctate elementele unui "fals tratat de morală practică
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
lui Ceaușescu încoace, se înfruptă lacom din resturile "avuției naționale". Asemeni lui Cornel Nistorescu, editorialistul "Evenimentului zilei", Cristian Tudor Popescu a intrat în vizorul acestei lumi primejdioase care, speriată că a îndrăznit cineva să ridice vălul afacerilor necurate, nu se sfiește să amenințe cu moartea. Și, Doamne ferește, chiar să treacă la acțiune. Deși poliția "s-a autosesizat", a făcut-o cam în dorul lelii: nu suspendând carnetul de șofer al lui Becali poate fi curățată societatea românească de astfel de indivizi
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
Alexandru gardul de piatră al cimitirului este pus „să nu se molipsească pămîntul rămas viu / în libertate.” Același Fundoianu „colonist” se dovedește a fi, de fapt, un admirator fervent, pe viață, al lui Arghezi cel „iscat din cronicari”. Nu se sfiește nici să îl pună pe Nică al lui Ștefan alături de Mallarmé, cu convingerea că pentru a-l înțelege pe Creangă e nevoie de cel puțin tot atîtea lecturi și pregătire. Cît despre Eminescu, romantic integral, îi face inutili pe Heine
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
ironic, rece... Răceala lui mă îngheța". Vizitându-l, când criticul era în spital, spre sfârșitul vieții, are, o cu totul altă impresie: ,Aveam în fața mea un alt E. Lovinescu, un om cald, care nu-și ascundea căldura, care nu se sfia să fie sentimental". Era ,dezbrăcat de morga care-l acoperea ca o armură". Dar criticii nu-i sunt la inimă Luciei Demetrius. Aflându-se într-o vară la Casa Scriitorilor de la Bușteni, îi întâlnește pe Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
pune la punct pe amploaiatul său, Alexandru Papadopol. Acolo, expresia cu pricina se potrivea de minune. în filmul lui Veber, lucrurile stau puțin altfel. Ruby (Jean Reno) este un hoț profesionist care lucrează în stil mare și care nu se sfiește să ucidă, atunci cînd e cazul, fără multe mustrări de conștiință. Un tip singuratic, inteligent, dur, taciturn și doar în ochii ușor exoftalmici i se citește rareori o undă de duioșie (la început cînd își privește iubita și la sfîrșit
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
s-a suit cu sete în mașina de curse și după câteva sute de metri a mărturisit că dorul de adrenalină în cursele auto este extrem de mare. Ponta a primit un tricou oficial chiar în mașină și nu s-a sfiit să îl schimbe în mijlocul străzii. ”Mi-a lipsit foarte mult. E ca drogul. Nu l-am mai avut de foarte mult timp, de doi ani și mai ales atomsfera în mașină. Mă deconectează de la tot. Cel mai bun loc. Aici
VIDEO: Ponta, copilotul lui Titi Aur la Raliul Sibiului by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/36189_a_37514]
-
deformarea și mistificarea imaginii celorlalți, celor cu care își reglează conturile. Procedeul abil, asemănător unei scamatorii, este mistificarea la vedere. "Eu pretind că reglez conturi cu mine, de fapt le reglez cu ceilalți și păcălesc pe toată lumea." Autorul nu se sfiește să calce în picioare codul de onoare al purtătorului de cuvânt, căruia deontologia îi impune o anumită conduită. Un purtător de cuvânt vede multe și aude multe. Uneori trebuie să ia asupra sa greșelile altora. Face parte din meserie. Dar
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
într-o psihologie a reflexelor condiționate: cînd am fost educați în spiritul unei prudențe temătoare privind temele delicate ale culturii naționale - , perioada interbelică, închisorile comuniste, rezistența din munți, biserica, credința etc. -, e firesc ca, în fața unui om care nu se sfiește să spună ce crede, să batem în retragere. E reacția normală față de cineva care nu ne seamănă. Cînd toată viața am fost complicii unor minciuni interesate nu putem brusc să aplaudăm un om care vine și ne divulgă minciunile. În
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
că, încetînd să fie diplomat, el nu încetează să fie ambasador, reprezentînd în continuare mentalul țării căreia îi aparține. Georgios Poukamisas, ambasadorul Greciei la București, și-a însușit deplin lecția expresiei neprotocolare. Pe scurt, este un excelent mesager al Greciei, nesfiindu-se să încalce lustrul inexpresiv al clișeelor oficiale, pentru a spune sincer ce gîndește despre lumea în care trăim. De aceea, Dialog cu istoria e un exemplu de cutezanță discursivă defășurată după dictonul antic al perseverenței bine calculate: gutta cavet
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
sănătoase și mai bine dezvoltate. Moartea Monicăi Lovinescu a repus cu acuitate problema testamentelor și-a moștenirilor. Am văzut o pleiadă de lăudători iviți din neant înălțând osanale conștiinței care, alături de Virgil Ierunca, a fost decenii în șir - nu mă sfiesc s-o afirm - un dascăl al neamului. Moartea acestui extraordinar personaj ne lasă cu o întrebare grea: cine va duce mai departe ideile din testamentul Monicăi Lovinescu? Mă gândesc, desigur, la accentul pus pe valoarea etică a scrisului. Nu poți
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
regăsit Un aspect demn de semnalat în legătură cu acest nou volum al lui Eco, este că, deși cel mai adesea, autorul reia subiecte asupra cărora s-a pronunțat și în alte împrejurări, reușește să aducă puncte de vedere inedite, nu se sfiește să revină asupra unor afirmații mai vechi și nici nu ține cu tot dinadinsul să traseze o frontieră rigidă între cele două roluri - de critic/teoretician, respectiv de prozator. Nu de puține ori recurge, cum se întîmpla și în mai
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
acră a criticului culinar din Ratatouille, iar seria de malițiozități pusă în circulație înglobează și infracțiuni subtile nu numai încălcări flagrante ale spiritului civic specifice mizantropului prin excelență. Gru conduce o mașină antiecologică în măsură să afume totul, nu se sfiește să facă o farsă urâtă unui copil, nu ratează să fie respingător cu oricine îi iese în cale; până și animalul său de casă, un câine dințos, revendică aceeași agresivitate ca a stăpânului. Chiar dacă „Frumoasa" lipsește, în mod cert, mizantropul
Magnificii ticăloși cu suflete de aur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6068_a_7393]
-
Mama îi reamintește obsedant, periodic, datoria neonorată față de ai săi. Conștiința acestor culpabilități multiple este fondul psihologic și moral din care se va naște prozatorul. Nu-i deloc întâmplător că în crezul său artistic din Amalgam va recunoaște că se sfiiește să scrie la persoana întâi. e un simptom. Liviu Rebreanu avea o nevoie disperată să devină un mare scriitor, pentru a vedea astfel înfrânte și îngropate, prin prestigiul unei opere, impedimentele (vinovățiile obscure, complexele), care lucrau insidios împotriva lui. Gloria
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]