1,780 matches
-
credință Că inima-mi este că marea Păstrând, În adâncul ei,tot ce-a primit, Voi regăsi puterea s-o aud: -Începe prin a te iubi, Începutul e sfârșitul Nu-l caută. Raspunsu-ți este o întrebare, Intrebarea ești chiar tu! Sfioasa o lacrima mântuitoare Se zămisli,dezvăluindu-mi Secretul, Mă inundă cu-a ei desăvârșire Și-mi stinse focul. Oprii a mă mai întreba De este viața sens,sau sensul Viața. Învăț iubirii din nou să mă supun, Ea-i Alfa
INCEPUTURI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376530_a_377859]
-
La brâu și-a pus busuioc, Brebenei și canapăr, Albe flori, dalbe de măr, Iarbă crudă, siminoc. Buze roșii, dulci de fragă, Iar cercei, cireșe coapte. Miere de tei a ei șoapte Doamne, cât îmi e de dragă! Zbate genele sfioasă Unduindu-se din șolduri. Dulci-s, zău, a ei săruturi; Primăvara-i... drăgăstoasă! Referință Bibliografică: Dulce primăvară / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2320, Anul VII, 08 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate Drepturile
DULCE PRIMĂVARĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375841_a_377170]
-
Acasa > Poezie > Delectare > VISĂRI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2338 din 26 mai 2017 Toate Articolele Autorului visări naiade nude dizolvate-n seară, infante silfice, regine caste, plutesc sfios în aerul de vară în vicii dulci și în miresme faste. ca umbrele alunecă, se clatină, cu ochii lor nimic nu se măsoară, au părul un fuior de platină, scăldate în lumina cea de vară. m-a mângâiat o mână
VISĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375890_a_377219]
-
Prin văile adânci, fuioare lungi de ceață au gust de-mbrățișare. Simt toamnă! E bogată... Aromele-i intense, născute din dorința, cu brațe-ntinse așteaptă. Simt toamnă! E frumoasă... Pe chipul ei trec umbre tăcute și-ncâlcite, dar ea, râde sfioasa. Simt toamnă! E aroma... Pe frunza-i ruginie culorile se-mbată cu gust de viață nouă. Simt toamnă! E-așteptare... Sub bolta unui gând raze blânde de soare se împletesc în mare. Citește mai mult Simt toamnă!Simt toamnă! E
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
E culoare...Prin văile adânci,fuioare lungi de ceațăau gust de-mbrățișare.Simt toamnă! E bogată...Aromele-i intense,născute din dorința,cu brațe-ntinse așteaptă.Simt toamnă! E frumoasă...Pe chipul ei trec umbretăcute și-ncâlcite,dar ea, râde sfioasă.Simt toamnă! E aroma...Pe frunza-i ruginieculorile se-mbatăcu gust de viață nouă.Simt toamnă! E-așteptare...Sub bolta unui gândraze blânde de soarese împletesc în mare.... XXI. FLORI DE MYOSOTIS, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2085 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Azi, prin cotloane-ascunse renasc în mine, vise Rugandu-ma frenetic să le păstrez nestinse. Prin văile umbrițe de nori cerniți, si gri Seninul își croiește poteci prin razele-aurii. Azi, din izvor secat de-atata dor și pătimi Aleargă către voi, sfioase, înrourate lacrimi. Cuvintele nespuse se-nvalmasesc pe buze. Tăcerea fără rost nu-și mai găsește scuze. Azi se-nfiripa în jurul meu doar cântec, Pe arc de curcubeu culorile le-amestec. Și din pocal de suflet înlănțuiesc cuvinte, Si-asez în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
lacrima de ceara.Azi, prin cotloane-ascunse renasc în mine, viseRugandu-ma frenetic să le păstrez nestinse.Prin văile umbrițe de nori cerniți, si griSeninul își croiește poteci prin razele-aurii.Azi , din izvor secat de-atata dor și patimiAlearga către voi, sfioase, înrourate lacrimi.Cuvintele nespuse se-nvalmasesc pe buze.Tacerea fără rost nu-și mai găsește scuze.Azi se-nfiripa în jurul meu doar cântec,Pe arc de curcubeu culorile le-amestec.Si din pocal de suflet înlănțuiesc cuvinte,Si-asez în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului vântul pe afară mlădie frunzele de nuc cu aripile sale incolore un aer de toamnă ne umple simțirea căci ziua-i mai mică iar noaptea-nflorește pe palmele tale c-un surâs sfios de stea de aici din Ardeal se umblă pe muchii cu mersul în vânt și umbra pe umeri sfioasă să-mi numeri pașii făcuți prin tine zi înflorită pe praguri de vis 31 AUGUST 2016 cluj Referință Bibliografică: noaptea-nflorește
NOAPTEA-NFLOREȘTE PE PALMELE TALE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375956_a_377285]
-
un aer de toamnă ne umple simțirea căci ziua-i mai mică iar noaptea-nflorește pe palmele tale c-un surâs sfios de stea de aici din Ardeal se umblă pe muchii cu mersul în vânt și umbra pe umeri sfioasă să-mi numeri pașii făcuți prin tine zi înflorită pe praguri de vis 31 AUGUST 2016 cluj Referință Bibliografică: noaptea-nflorește pe palmele tale / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2079, Anul VI, 09 septembrie 2016. Drepturi de
NOAPTEA-NFLOREȘTE PE PALMELE TALE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375956_a_377285]
-
ne veselim!(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... XI. VESTITORII PRIMĂVERII, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017. Stratul moale de zăpadă Lasă-ncet să se-ntrevadă Vestitorul cel frumos, Ivit domol, cam sfios. Frigul este încă mare, Covorașul nu dispare, Dar plăpândul ghiocel Iese ca un clopoțel. Este firav, curajos, Foarte mândru, bucuros, Este primul vestitor Și al primăverii sol. Își dorește cu ardoare Raze calde și mult soare, Pentru că el știe bine
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
bine, Că te bucură pe tine. Văzându-i curajul mare, Iată și brândușa-apare, Toporașii, viorele, Îndrăznesc de ies și ele. Toate sunt flori curajoase, ... Citește mai mult Stratul moale de zăpadăLasă-ncet să se-ntrevadăVestitorul cel frumos, Ivit domol, cam sfios.Frigul este încă mare,Covorașul nu dispare,Dar plăpândul ghiocelIese ca un clopoțel.Este firav, curajos,Foarte mândru, bucuros,Este primul vestitorși al primăverii sol.Își dorește cu ardoareRaze calde și mult soare,Pentru că el știe bine,Că te bucură
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
ce-și are misterele lui, trăiește în comuniune cu florile și fluturii numiți zbor de stea, dar simte și o clipă a zadarnicei așteptări. Adrian Erbiceanu se zbate între dorință și teama de neîmplinire și definește iubirea drept o fată sfioasă, dar care știe să-i ademenească pe îndrăgostiți. Aceștia o vor simți ca pe o apă ce lasă în urmă umbră și lumine de începuturi neîncepute, căci de apa iubirii nimeni nu și-a potolit setea. Elena Armenescu îi poruncește
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
lui numit un altul care nu prea avea habar de specificul muncii de urmărire transfrontalieră. Prin urmare, pe linie de consecință, într-o dimineață, care nu se poate numi bună, la poarta reședinței de vară a lui Neluțu au bătut sfios, cu baroasele, niște mascați. Până și leii, ba chiar și crocodilii din grădina zoologică privată a castelului au cam înlemnit de frică. Însă stăpânul domeniului, calm, a pus jos, pe o măsuță indiană, ceașca de cafea și i-a ordonat
EROAREA JUDICIARĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376672_a_378001]
-
2014 Toate Articolele Autorului Demult, pe malul unui râu, Ascunsă-n trestii tremurate, Fecioara goală pân` la brâu, În ape calde și curate Își spală părul galben grâu. Era mlădie și frumoasă Toată un zâmbet și cânta Ca ciocârlia, dar sfioasă De taina ce în piept purta, Ascunsă celor de acasă. Clătind cosița-n apa lină, Gândea la tainicul iubit, La față-i arsă, dar senină Sub puful feței doar mijit, Ce-n ochi îi aducea lumină. Visa cum poate-o
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
De vraja ei cum se va pierde Când părul desfăcut, ușor Va undui ca iarba verde. Ea o zâmbi sub apasare, Simțind cum sânu-i îl împunge Și contopiți în sărutare La pieptul lui cu drag s-o strânge, Cu gând sfios de fată mare. Ăst timp, voinicii, toți s-au dus La scaldă, cum se strâng băieții, Departe, hăt pe râu în sus, Plecați cu roua dimineții, Să se întoarcă la apus. Arar, un sunet se aude, Orb chiot de la ei
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
buric. Aerul e plin de confetti, zboară bomboane și nu-i exclus să te trezești bombardat cu „cărbune dulce” (carbon de reyes). De pe tronuri fastuoase, Caspar, Baltazar și Melchior îi strigă pe copii, înmânându-le cadourile râvnite. Părinții îndeamnă odraslele sfioase să recite o poezie sau să cânte un cântecel. În scuarul învecinat se încing deja primele hârjoneli și jocuri între puștanii scăpați cu bine de emoțiile încă unui „interogatoriu” al Înălțimilor Lor. Magii, cum veniră, la fel și dispărură, în
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
Din văzduh se scutur norii Zgribuliți de-atâta dor, Tot privind cum trec cocorii Și sub ei un alt decor. Vântu suflă-n a lui strună Și se tânguie de zor, Din copaci frunze adună, Pe pământ face covor. Soarele sfios privește După-un văl de ceață groasă, Și-a lui rază-acum tânjește După vara-i prea frumoasă. Doi copii desculți aleargă Prin frunzișuri fără rouă, Râsul lor acum dezleagă, Anotimp în haină nouă. Sub o salcie pletoasă Pironit îmi număr
TREC COCORII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375217_a_376546]
-
hotărârea să o dechidă pe cea din stânga. Când s- a deschis, a văzut o cameră modestă, cu un pat mare, în care se găsea o fetiță de vârsta lui. Afară era noapte, ningea, iar soba era caldă. Copilul a pătruns sfios în încăpere. În colț, pe un dulăpior, era un brăduț împodobit sumar. S- a apropiat de patul fetiței și când să să o întrebe ceva, ușa s- a deschis brusc. El s- a ascuns sub masă. În cameră au intrat
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNȚĂ ! (II) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 217 din 05 august 2011 Toate Articolele Autorului Cu toate că sunt o fire sfioasă, am fost apreciat la viața mea !” Am fost din fire timid, sfios, la starea mea contribuind și faptul că din prima zi de școală, am fost batjocurit de învățătorul meu în fața întregii clase. Se legase de fizionomia mea și de
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNŢĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372793_a_374122]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNȚĂ ! (II) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 217 din 05 august 2011 Toate Articolele Autorului Cu toate că sunt o fire sfioasă, am fost apreciat la viața mea !” Am fost din fire timid, sfios, la starea mea contribuind și faptul că din prima zi de școală, am fost batjocurit de învățătorul meu în fața întregii clase. Se legase de fizionomia mea și de hainele pe care le purtam. Poate n-o fi făcut-o cu
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNŢĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372793_a_374122]
-
născut Cetatea din Galileea, unde-n desfrâu a decăzut... În patimi și ticăloșii, de duhuri rele bântuită, Alerga după MESIA, ca să fie Izbăvită ! Dorea cu toată ființa ei, să nu mai fie păcătoasă Și-ardea-n Nădejdea spre IISUS, ca o flacără sfioasă ! Când văzu LUMINA lumii, ce mult S-A Milostivit Lecuindu-i stricăciunea, o "Nouă Viață", a primit ! De-atunci, a rămas în preajma Bunului Învățător : Ca Ucenic ; Mironosiță, lângă al nost' Mântuitor : În casa lui Simon Leprosul, a venit lângă IISUS
SF.M.PROOR.IEZECHIEL SF.MIR.MARIA MAGDALENA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373082_a_374411]
-
omul se apropie unul de celălalt căutând dimensiunea sufletului. Acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră interioară și în reralitatea de dincolo, dacă ea există... Folosind puterea Cuvântului ca un sacrificiu pentru "viața" de dincolo a poetului sfios îmi adun gândurile pentru a mulțumi acelora care au făcut posibil strângerea în mănunchi a simțămintelor mele de la adolescentul confuz și timid pănă la momentul în care m-am împrietenit cu Viața, cu sentimentul, cu iubirea dar și cu Moartea
MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373172_a_374501]
-
viața pustiită de plecarea celor dragi. Golul incomensurabil rămâne, regretele celor apropiați își au pasul lor inconsistent, stingher, frustrant, nerostuit, îndârjit și neputincios, împleticit și totuși... O cunoșteam de copilă, în drum spre serviciu treceam prin dreptul casei ei. Era sfioasă, temătoare, cu privire în nesaț dar răbdătoare, ingenuă, fără prihană, grațioasă și fragilă totdeodată și alte câte pot deprinde și instrui un copil de țară, cu studii superioare la oraș mai târziu. Citește mai mult Agnes-Costina sau pecetea iubirii !... Nu
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
viața pustiită de plecarea celor dragi. Golul incomensurabil rămâne, regretele celor apropiați își au pasul lor inconsistent, stingher, frustrant, nerostuit, îndârjit și neputincios, împleticit și totuși...O cunoșteam de copilă, în drum spre serviciu treceam prin dreptul casei ei. Era sfioasă, temătoare, cu privire în nesaț dar răbdătoare, ingenuă, fără prihană, grațioasă și fragilă totdeodată și alte câte pot deprinde și instrui un copil de țară, cu studii superioare la oraș mai târziu.... X. SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI ELENA TOMA, RADIOCLUB XXL
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
nu mai e. Mă zbăteam dureros și cădeam, si plângeam, Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup. Era noapte, din cer picurau diamante, Iar ploaia de martie botez ne era, Visători, crinii galbeni ne zâmbeau în buchete, Cănd mâinile noastre sfios se-atingeau. Prin cochilii de scoici fluieram fericirea, Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din suflet s-a stins, tremurând, Doar ceară și fum au
DE IERI SI DE AZI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373270_a_374599]