3,370 matches
-
în scrisoarea Iisus din podul bisericii. .. Acum spun: sunt ca Iisus din podul bisericii! Iisus al meu este chiar în clipa asta singur în bezna din turnul bisericii unui sat din Transilvania mea cea forfecată de istorie nedreaptă. Stă în sicriul rece cu giulgiul murdar pe obrazu-i strivit de tabla acoperișului, mă așteaptă, poate chiar de Paști, să-L scot la Oameni, să-l aduc în Biserică. Aici începe, după părerea mea, evanghelia după Melania Cuc. Scriitoarea a fost, și este
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
nu era preot la altar să-mi slujească Am urcat fără să mă mișc, am urcat mai întâi cu gândul, apoi cu pasul foarte mic toate treptele înguste, înșurubate în chingi de stejar vechi, spre cer, spre clopotniță Am văzut sicriul întreg. Nu. Am văzut de-a dreptul chipul Lui, mai întâi. Iisus mi se arătase mie, uneia nu prea credincioase din fire! Îmi cerea fără gesturi să-l scot dintre păianjeni și să-l mărturisesc de acum încolo la orice
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
știe doar cum bătrânul albise tot și a rămas în singur de pereți. Ce a simțit că sora nu mai mișcă sau când pământul a acoperit-o, a fost doar bârfă-n sat. Poate că el a bătut cuie la sicriu ori i-a cărat coșciugul!... Dar după ce s-a-ntors acasă și-n fiecare zi sau noapte vedea că masa-i goală?... O fi-nvățat la bătrânețe să gătească?... Cum să își târguiască de-ale gurii când nu știa ce-i banul
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
Știți că în timpul evacuării frații mei mai mari, apoi și eu, treceam linia frontului ca să „furăm” de la casele noastre o traistă de boabe, de fasole? Și că unii au fost împușcați? Că pe timpul tifosului morții erau cărați ca lemnele, fără sicriu, fără prapuri, fără să-i plângă cei dragi și erau îngropați într-un fost tranșeu unul peste altul? Că jumătate din sătenii plecați au făcut grevă fiindcă au fost dați afară deoarece părinții lor nu voiau să se înscrie la
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
nime' că-n dimineața îngropăciunii, devreme de tăt, pă când începeu a cânta cocoșii, Ana o scos din lada de zestre cămeșa ruptă de bici- și-ave' și-acu' sângele ei uscat pă mânecă- și-o așezat-o adânc în sicriu, lângă Niculae...Lângă cămeșe, biciul ... De-atunci, tăt măi rar am mai auzit-o cântând , maică, și numa' pin grădina lor. Drăguț caaar cu paaatru boi, Drag mi-ooo fost mie de vooooi,măăăi, Dar măi draaag de cini' vă mânăăă
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
spre casa Anei. Poarta-i larg deschisă, ca la sat, când moare cineva. Ana parcă doarme. Tot frumoasă este Și nici n-a-ncărunțit de tot. Poate c-așa a vrut, să plece când toate grădinile râd. Îi așez în sicriu un braț de sânzâiene. Mi se pare, sau dâra unei lacrimi îi străbate cicatricea fină de pe obraz? ***** Sunt la mama nuuumai uuuna, Cuuuum îi soarele șiiii luna, Num-o dată ț-am călcat, măăăi, și , vai, rău m-ai măritaaat, măăăi
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
tu de bucuria lor. Halloween-ul a intrat nu doar în viața, ci și în limba română: „scarry”, „horror”, „amen break”, „Halloween live party”, „be prepared” și câte altele sunt parte a vocabularului celebrării. Celebrare cu fantome, mesaje de pe cea lume, sicrie și magie. Vorbind despre ele, Steve Almond, un renumit scriitor, a afirmat că „nimic pe pământ nu este mai frumos decât ultimul urlet înfiorător dintr-o noapte de Halloween”. Cu toate acestea, a existat cel puțin un caz când Halloween-ul
O SĂRBĂTOARE DRUIDĂ LA ROMÂNI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342043_a_343372]
-
-și fiecare locul de muncă demarcat de șeful acțiunii, trecură meticulos la scormonit, înhățat și pus în sac. Doar numai doi, căci Yală nu găsea ușa de la baie. - Unde-i baia fraților ? - bâjbâi el pe întuneric. * Pentru a le face sicrie celor doi. Stânjenit de gradul de rudenie impus de Yală, Sticlă Goală îl direcționă intenționat către o pistă falsă : - Dacă stai la curte fraiere ! Vezi că-i acolo unde miroase a picior călcat în varză împuțită. - Ptiu !! - zbură un scuipat
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
-mă de cer / mi s-a-nfundat pe sub sprânceană o egretă / ținându-mi loc privirilor când pier / A început Pământul ca să se rotească / și codrii noștri seculari / să uite limba românească / pe tandrii de penați și lari. / Săreau de din sicrie toți strămoșii / să apere ce noi nu apărăm / se-nvulturiseră cocoșii / pe fostul umărului meu de domn. / Se înmuiaseră Carpații / curgeau pe Dunăre la vale / și-i lopătau numai pirații / secundelor ovale / și toată România toată / curgea în Marea Neagră / hrană de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
mort de la spital, bine, nu mă sperii și a plecat mai departe. Peste câtva timp alt călător murat până la oase: ia-mă și pe mine până la oraș, plătesc, bine urcă sus, fără să-i mai explice că acolo era un sicriu gol și încă un călător, doar avea să-l vadă, nu? Ceea ce nu știa însă șoferul, este că primul, văzând sicriul gol, se adăpostise înăuntru. Pe drum părându-i-se că nu mai aude picăturile de ploaie, a ridicat capacul
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
-mă și pe mine până la oraș, plătesc, bine urcă sus, fără să-i mai explice că acolo era un sicriu gol și încă un călător, doar avea să-l vadă, nu? Ceea ce nu știa însă șoferul, este că primul, văzând sicriul gol, se adăpostise înăuntru. Pe drum părându-i-se că nu mai aude picăturile de ploaie, a ridicat capacul, cel de al doilea a crezut că are de a face cu vreun mort care n-a murit definitiv, s-a
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
2014 Toate Articolele Autorului Cuvintele mele Cuvintele mele, pedepsele mele îndelungi ... Vedeți, prinde puteri mucegaiul în grabă Citind secretul intim al ochilor mei zăpăciți. Numai să nu dau de o societate oarbă. Nimic mai înțelept decât să te înapoiezi în sicriu Și singur să tragi capacul, ermetic. Pe oasele proprii - poeme amare am să scriu, Evidențiindu-mi gândul profetic. Marilor mari, metafora nu-mi străjuiți. Cine ar vrea să-și preschimbe creierii săi În cununi de lauri, blânzi și arcuiți - Cu
CUVINTELE MELE de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341891_a_343220]
-
mai multe nume referitoare la Sfânta Fecioară. O cântare veche, care se cântă frecvent la praznicele Maicii Domnului, în Sfântul Munte Athos, numită “De demult proorocii”, reunește câteva nume folosite pentru Maica Domnului de proorocii Vechiului Testament: “năstrapă”, “toiag”, “tablă”, “sicriu”, “sfeșnic”, “masă”, “munte netăiat”, “cădelniță de aur”, “cort”, “ușă neumblată”, “palat”, “scară”, “scaun Împăratului”. De asemenea, o icoană care reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul, având de o parte și de alta prooroci și drepți ai Vechiului Testament, arată prefigurări
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]
-
a venit mai devreme: „Cineva are interesul să ne separe, însă nu despărțirea în sine e o mizerie, ci mai degrabă ce se va întâmpla după", apreciază omul de cultură, care și-a amintit că luni, când a fost depus sicriul actorului Medgyesfalvy Sándor, de la secția maghiară, în teatru, pentru prima dată niciun actor român n-a venit să stea la căpătâiul acestuia. „Cu indiferența începe ura! Cineva dintre politicieni are interesul să ne urâm, să ne separăm. Când au sărbătorit
PESTE 2.000 DE ORĂDENI AU SEMNAT ÎMPOTRIVA DESFIINŢĂRII TEATRELOR de LOREDANA IONAŞ în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342436_a_343765]
-
obținut și unele rezultate pozitive și care-i oferă posibilitatea respirației scurte în poezie. Iată un exemplu: „ridurile apei / înghit amurgul / ascuns în iarbă” (în poemul „Pânze la bărci”); apoi, în același poem, alt haiku: „țin la suprafață / un pian sicriu / cântec neterminat”; și tot așa în continuare: „oameni în zbateri sălbatice / plutesc / spre nicăieri”; „ printre icoane / păpuși / ochelari” ; „pustiurile-și sapă gropi / în suflete de stele / pe valuri ucigașe”; „îngerii / își cos aripile / pânze la bărci”. Toate aceste 6 poeme
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
cerc și vorbind în șoaptă. Apoi i-a văzut pe mama și pe tatăl ei și a înțeles imediat unde se afla; la înmormântarea mătușii Lucy. Când părinții ei se întoarseră, Jane le povesti tot ce văzuse. Le descrise poziția sicriului, culoarea hainelor cu care era îmbrăcată mătușa Lucy, felul în care îi fusese coafat părul. Nu fără o oarecare neliniște, părinții îi confirmară spusele. Totul se petrecuse așa cum le povestise ea. Asistase în vis la înmormântarea mătușii Lucy.” ************************* Se cunosc
VIAŢA DUPĂ CORTINA MORŢII (PARTEA A ŞASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342660_a_343989]
-
se adună... Putrede umbre mă scaldă în aproape, parcă aș fi și eu cioplit din granit, se cațără pe mine, cad peste pleoape, nici ceasul nu bate, demult stă amuțit. E liniște veche adânc în morminte, apuse amintiri suspină-n sicrie, se aprinde o stea, sau poate asfinte, iar vântul azi noapte, nu plânge, adie... Nu-mi pasă, e toamnă, prin ceața văd luna, norii sălbatici speranța-mi petrece, mă reazăm de-o cruce uitată și rece, simțind cum se scurge
GÂNDURI BACOVIENE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342665_a_343994]
-
și am rămas numai eu. Este foarte frig aici și-atât de întuneric! Unde sunt oare? De ce nu mă trezesc? Mi-e teamă de Iadul care este veșnic! Și poate Raiul e doar un vis omenesc. Poate sunt într-un sicriu și voi muri aici! Nu am greșit atât așa de crunt să mor Sufocat în pământul negru și greu de aici! Nu vreau în Iad! Am fost un luptător! Dacă visez, vreau să se sfârșească! Dacă am murit, cer să
VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340608_a_341937]
-
o păpușă de lut, un om mic, pe care îl împodobeau cu panglici, cârpe colorate, iar pe cap îi puneau o coajă de ou roșu, păstrată de la Paști. Acesta se numește Caloianu. Îl puneau pe o scândurică sau într-un sicriu mic, bine încleiat și i se simula înmormântarea și pomana. Era trimis în cer pentru a cere pornirea apelor. Fetele formau cortegiul funerar. Ele mergeau pe la case, ducând Caloianul cu lumânări aprinse și bocind: „Caloiene, Iene,/ Du-te-n cer
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
Cei mai bogați își cumpărară iahturi cu care la o adică s-o șteargă pe mare cu ceva gagici și pileală grupa mare că să poate depăși stresul, chiar dacă, exista și varianta asta, la un moment dat, luxosul iaht devenea sicriu. Tot luxos rămânea! Afaceriștii își băgară banii în terenuri mizând pe scumpirea lor odată cu unele dispariții teritoriale, țăranii, mai neîncrezători, cum sunt ei, își băgară banii în lăzi, apoi în pământ, sau sub pat, însă majoritatea își băgă picioarele în
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341087_a_342416]
-
vii?”/ “Vă întreb...”. La unele dintre ele chiar ea își răspunde, la modul cel mai serios și mai chibzuit, care nu reflectă nicicum vârsta de adolescentă în devenire, imprimându-le sensuri aforistice: “veșnicia e carte/ cu file de-adevăr/ în sicriu de hârtie”/ “Geneză”. O altă întrebare pe care și-o pune este cea legată de iubirea pe care încă nu a cunoscut-o. Însă, pentru a se putea pregăti pentru o astfel de stare, poeta-copil consideră necesar a se informa
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
un tango al poeziei”/ “Dans”. Surprinzător, ea tratează lumea și din punct de vedere social, grija ei fiind asociată fenomenelor naturii care o inspiră necontenit: “în jungla urbană/ ridurile apei/ înghit amurgul/ ascuns în iarbă/ țin la suprafață/ un pian sicriu/ cântec neterminat”, “oameni în zbateri sălbatice/ plutesc/ spre nicăieri”...”pustiurile-și sapă gropi/ în suflete de stele/ pe valuri ucigașe/ îngerii/ își cos aripile/ pânze la bărci”/ “Pânze la bărci”. La ea, “Greva foamei” este un joc de-a v-
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
dvs în funcția de ministru al Culturii? Cine și mai ales în ce direcție, asta e important. Important este dacă reforma în cultură va continua sau dacă se va așeza un capac de plumb peste ministerul Culturii ca peste un sicriu. Îmi doresc foarte mul ca reforma să continue, pentru că în spiritul ăsta am venit în Cabinetul Cioloș, sunt în continuare convins că Guvernul acționează în acest spirit, dar am semnale că există foarte multă reticență în acest sector. Ce veți
„Am deranjat grupuri de interese care au încercat să își impună punctul de vedere favorabil promotorilor imobiliari” () [Corola-blog/BlogPost/337962_a_339291]
-
se lăsa așteptat. Oamenii au pus mortul în căruță și au mers la preot acasă. - Părinte, te-așteptarăm șî nu mai viniș. - Apăi mă loai cu treaba șî-mi uitai. Las c-oi găta șî vin mediat. Sătenii au dat sicriul jos din căruță și i-au spus preotului: - Noa păi treabă avem șî noi. Lasăm mortu-aci șî-l îngropi metali când ei ave timp.
Dărâmați Catedrala Neamului și o voi ridica în trei zile () [Corola-blog/BlogPost/337864_a_339193]
-
mai interesează nimic. Fals. Copiii de azi au la fel de multă curiozitate (sau mai multă) ca noi și merită o educație de calitate. Ce haz fac micuții de a V-a când află că Ivan a păcălit moartea, închizând-o în sicriu și dându-i drumul pe apă! Sau că Nică a furat cireșele, iar Ionel a pus dulceața în pantofii vizitatorului. Sunt opere referențiale, care provoacă bucurie, emoție, empatie, fiind în același timp valabile estetic. Sunt impresii plăcute, la întâlnirea cu
o nouă reformă a manualului de literatură, făcută în tăcere () [Corola-blog/BlogPost/337895_a_339224]