1,022 matches
-
din Garda de Sus. Galeria se termină în tavanul Sălii de sub Poartă de care o leagă două puțuri. Ultima, "Galeria Y" începe câțiva metri mai la dreapta, neinteresanta deocamdată și se termină după 40m. Continuarea peșterii se face prin trecerea sifonului din capătul galeriei "V". După câțiva metri se sjunge sub hornul de 10 m care odată urcat da acces într-o galerie largă, puternic ascendentă, plină cu bolovăni imenși. Galeria se transformă în Sala de Mese, orizontală, plină cu numeroase
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
locul este greu de găsit se recomandă consultarea localnicilor sau localizând copordonatele 1950-1955 M.Șerban și D.Coman împreună cu o echipă de alpiniști clujeni explorează puțurile de acces, Sala Mare, Galeria cu Ploaie și Galeria cu Planșee. Aval explorează galeria Sifonului până la -168 m. 1971-1972 O echipă a Institutul de Speologie din Cluj și o echipă cehă reușesc să treacă treaptă antitectică de sub săritoarea de 30 de m și explorează zona mediana și galeria Râului Regăsit până la sifonul final. 1981 Liviu
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
Aval explorează galeria Sifonului până la -168 m. 1971-1972 O echipă a Institutul de Speologie din Cluj și o echipă cehă reușesc să treacă treaptă antitectică de sub săritoarea de 30 de m și explorează zona mediana și galeria Râului Regăsit până la sifonul final. 1981 Liviu Valenaș cu Clubul Z Oradea descoperă continuarea Galeriei cu Ploaie pe o distanță de 345 m. 1985 Viorel Ludusan cu Clubul Polaris Blaj descoperă o nouă galerie în apropierea Sălii Confluentelor, Galeria Șerban lungă de 250 m.
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
dintr-o galerie impenetrabila) o apă care adună totalitatea pîraielor întâlnite mai sus. Debitul, acum considerabil, a creat o tipică galerie activă, cu marmite, lingurițe și pereții lustruiți. După două cascade mai mici, apa se varsă la dreapta în Galeria Sifonului care, după prima treaptă de 13 m înălțime și apoi o a doua de 5 m, devine orizontală și se termină într-un lac de sifon la cota —168. Înainte de cascadă de 13 m, care cade la dreapta, galeria principala
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
pereții lustruiți. După două cascade mai mici, apa se varsă la dreapta în Galeria Sifonului care, după prima treaptă de 13 m înălțime și apoi o a doua de 5 m, devine orizontală și se termină într-un lac de sifon la cota —168. Înainte de cascadă de 13 m, care cade la dreapta, galeria principala prezintă o puternică denivelare pozitivă, Pragul Cehilor care a pus mari probleme primilor exploratori. Atingând vârful pragului constatăm că suntem iarăși sub tavanul Sălii Mari, la
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
termină pe buza unui alt puțde 12 m. Dacă poate cațără pe dreapta peste o sa și se ajunge la un perete în pantă care conduce la Gleria Râului Regăsit. Din dreapta vine un râul ce poate fi urmărit amonte până la un sifon terminal. Aval de locul în care s-a reântalnit apă, galeria, îngustă și meandrată, desi activă, prezintă frumoase podoabe: stalactite, stalacmite, coloane, scurgeri albe de montmilch ce nu pot fi distruse de viituri, debitul râului fiind regularizat de sifonul din
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
un sifon terminal. Aval de locul în care s-a reântalnit apă, galeria, îngustă și meandrată, desi activă, prezintă frumoase podoabe: stalactite, stalacmite, coloane, scurgeri albe de montmilch ce nu pot fi distruse de viituri, debitul râului fiind regularizat de sifonul din amonte. După încă o dispariție a apei, cu un ocol pe o galerie superioară și reapariția ei, galeria se termină într-un sifon cu nisip. Corelarea cu formațiunile de suprafață arată că acest punct se află doar la câteva
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
scurgeri albe de montmilch ce nu pot fi distruse de viituri, debitul râului fiind regularizat de sifonul din amonte. După încă o dispariție a apei, cu un ocol pe o galerie superioară și reapariția ei, galeria se termină într-un sifon cu nisip. Corelarea cu formațiunile de suprafață arată că acest punct se află doar la câteva zeci de metri de ieșirea apei la zi în Izbucul Poliței. este una dintre cele mai interesante peșteri din Munții Apuseni prin variația aspectelor
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
axul longitudinal arcuit al platoului sub care se află. Din ambele părți ale galeriei principale se deschid galerii secundare ce aduc afluenți proveniți din dolinele și peșterile de pe platou. După aprox. 2/3 din lungimea totală se ajunge la primul sifon , după care galeria principală continuă, cu mai multe sifoane și afluenți, joncționînd cu Peștera de la Izbucul Topliței de Roșia. Astfel se ajunge la un sistem carstic cu o denivelare de aprox. 200 m și o lungimea a galeriilor de peste 13
Peștera Ciurul Ponor () [Corola-website/Science/321077_a_322406]
-
Din ambele părți ale galeriei principale se deschid galerii secundare ce aduc afluenți proveniți din dolinele și peșterile de pe platou. După aprox. 2/3 din lungimea totală se ajunge la primul sifon , după care galeria principală continuă, cu mai multe sifoane și afluenți, joncționînd cu Peștera de la Izbucul Topliței de Roșia. Astfel se ajunge la un sistem carstic cu o denivelare de aprox. 200 m și o lungimea a galeriilor de peste 13 km, morfologia variind în funcție de caracteristicile calcarului străbătut.
Peștera Ciurul Ponor () [Corola-website/Science/321077_a_322406]
-
Curând după joncțiunea celor două intrări se găsește o treaptă pozitivă, formată dintr-o crustă stalagmitică, peste care se revarsă apele, la viituri, din perete în perete. După 120 m de la intrare, galeria lasă impresia că se termină cu un sifon, deasupra căruia se dezvoltă o scurgere parietală. În realitate, ea continuă cu o galerie aproape orizontală, cu desfășurare meandrată, în tavanul căreia se înscriu numeroase cupole de coroziune iar în podea se dezvoltă o succesiune de gururi adânci, pline cu
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
cu apă stagnantă în perioadele de secetă sau traversate de un puternic curs de apă în perioadele de viitură. Amonte de acest tronson, peștera se înalță până la 10 m și prezintă câteva plaje de nisip, cascade, lacuri subterane și un sifon, ușor de depășit prin intermediul unei galerii superioare. În continuare, se ajunge într-o zonă cu prăbușiri și câteva ramificații concreționate, după care urmează o cascadă de 3 m dincolo de care se desfășoară o galerie ascendentă ce lasă impresia, din nou
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
se desfășoară o galerie ascendentă ce lasă impresia, din nou, că peștera se înfundă cu depozite aluvionare. Sectorul dinspre amonte al peșterii se desfășoară aproximativ rectiliniu, pe direcția de la nord-vest spre sud-est, și prezintă mai multe strâmtori, câteva cascade și sifoane ce pot fi depășite prin scurte galerii superioare. La circa 490 m de la intrare se ajunge la prima bifurcație mai importantă din tot traseul parcurs până aici: direct înainte se dezvoltă o galerie destul de îngustă ce se termină, după 117
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
a avut propria moară. Sala de mașini nu a suferit nici o modificare în dimensiune, dar în interiorul acesteia a fost montat un grup generator de 8MW în anul 1925, numărul 4 de marca Stal-Asea. Deasemenea, au fost construite canalele și două sifoane în docurile noi în circuitul de răcire, care aducea apa din fluviu până în interiorul Centralei. A fost în această a treia fază de construcție din această primă perioadă a Centralei Tejo, că s-a terminat construirea fabricii (ambele săli,a
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
să ofere un spațiu la parter de descărcare și de manipulare a turbinei, alternatorului și a diverselor materiale. Întărirea puterii mașinilor a implicat, în același timp, o creștere a instalațiilor de aducere a apei de răcire, construindu-se două noi sifoane,unul pentru a primi apa și altul pentru a evacua apa,stabilindu-se, așadar, în total patru sifoane. După cincisprezece ani de construcți și extinderi,Centrala Tejo în faza ei de Joasă Presiune dispunea,în sfârșit,de trei mari arii
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
Întărirea puterii mașinilor a implicat, în același timp, o creștere a instalațiilor de aducere a apei de răcire, construindu-se două noi sifoane,unul pentru a primi apa și altul pentru a evacua apa,stabilindu-se, așadar, în total patru sifoane. După cincisprezece ani de construcți și extinderi,Centrala Tejo în faza ei de Joasă Presiune dispunea,în sfârșit,de trei mari arii de fabricație:cazane,mașini și substații,fiind situate paralel cu fluviul. Sala pentru cazane era formată din patru
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
sau/și la fabricarea înghețatei. De asemenea este folosită la ocazii festive pentru obținerea efectului de fum în paharele de băutură. Produsul este non toxic, băuturile pot fi consumate în deplină siguranță ( vor avea totuși un foarte ușor gust de sifon datorat dioxidului de carbon). Gheața carbonică (gheață uscată) este recomandată pentru șampanie, cocktail-uri și băuturi tari: consumate foarte reci, tăria și agresivitatea ( asprimea ) alcoolului nu se mai simte dar iese în evidență aroma. O altă calitate este și prevenirea
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
pentru o retragere. Orientarea ridică probleme deosebite, memorarea detaliilor fiind esențială. Într-o singură peșteră se pot întîlni mai multe obstacole ce îngreunează sau pot opri înaintarea, de la formațiuni sensibile pe lîngă care trebuie să te strecori atent pînă la sifoane abordabile doar de către scafandri. Tîrîșurile și strîmtorile sunt printre cele mai comune. Tîrîșurile se parcurg cu transporterul (sacul cu echipament) în față pentru a evita o eventuală înțepenire a lui și inerent imposibilitatea întoarcerii. În peșterile verticale de obicei se
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și ocupă o suprafață de 1 ha. (cunoscut și sub numele de „Avenul Independenței”) are o lungime totală a galeriilor ce însumează 1.125 m, și o denivelare ce se termină într-un sifon cu o adâncime de 286 m. și este inclus în Parcul Natural Apuseni. Aria protejată se află în Munții Bihorului (grupă montană a Munților Apuseni, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali) la o altitudine de 1.710 m. și
Avenul din Hoanca Urzicarului () [Corola-website/Science/325555_a_326884]
-
în acest mare sistem de peșteri, din care mai fac parte și peșterile Coiba Mare și Coiba Mică, au fost făcute în 1982, cănd scufundatorul maghiar Czako Laszlo, sprijinit de Liviu Vălenaș și Halasi Gábor, reușește să treacă de primul sifon, ajunge într-un clopot de aer și parcurge și al doilea sifon până la adâncimea de 47 m. Reușește să mai vadă continuarea până la cota de -55 m. Peșteră atinge o lungime scufundata de 105m. Următoarele tentative aparțin unui grup de
Izbucul Tăuzului () [Corola-website/Science/325635_a_326964]
-
peșterile Coiba Mare și Coiba Mică, au fost făcute în 1982, cănd scufundatorul maghiar Czako Laszlo, sprijinit de Liviu Vălenaș și Halasi Gábor, reușește să treacă de primul sifon, ajunge într-un clopot de aer și parcurge și al doilea sifon până la adâncimea de 47 m. Reușește să mai vadă continuarea până la cota de -55 m. Peșteră atinge o lungime scufundata de 105m. Următoarele tentative aparțin unui grup de scufundatori cehi, care ating prin Lubomir Benysek adâncimea de 70m, după ce au
Izbucul Tăuzului () [Corola-website/Science/325635_a_326964]
-
vechiul terminus, si străbate sala de la -85m, care se înalță vertiginos. Reușește să urce în hornul scufundat, cu un diametru de 20m, până la circa -50 m. În Ianuarie 2005 Szymanowski revine și reușește să urce până la adâncimea de -30m. Depășirea sifonului pare să fie aproape. Dar atât de departe... Din nefericire, în 6 aprilie a aceluiași an, Szymanowski piere la rândul sau într-un accident de scufndare. În septembrie 2014, în cadrul unei tabere de explorare româno-finlandeze organizată de Societatea Națională de
Izbucul Tăuzului () [Corola-website/Science/325635_a_326964]
-
Din nefericire, în 6 aprilie a aceluiași an, Szymanowski piere la rândul sau într-un accident de scufndare. În septembrie 2014, în cadrul unei tabere de explorare româno-finlandeze organizată de Societatea Națională de Speologie, Sami Paakkarinen și Patrik Grönqvist reușesc trecerea sifonului 2. După parcurgerea unei scurte galerii aerate ajung la sifonul 3, adânc de circa 5m și lung de 20. Explorarea s-a oprit după 300m în sifonul 4, la adâncimea de 60m. a fost declarat arie protejată prin "Legea Nr.
Izbucul Tăuzului () [Corola-website/Science/325635_a_326964]
-
la rândul sau într-un accident de scufndare. În septembrie 2014, în cadrul unei tabere de explorare româno-finlandeze organizată de Societatea Națională de Speologie, Sami Paakkarinen și Patrik Grönqvist reușesc trecerea sifonului 2. După parcurgerea unei scurte galerii aerate ajung la sifonul 3, adânc de circa 5m și lung de 20. Explorarea s-a oprit după 300m în sifonul 4, la adâncimea de 60m. a fost declarat arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", publicată în Monitorul Oficial al
Izbucul Tăuzului () [Corola-website/Science/325635_a_326964]
-
organizată de Societatea Națională de Speologie, Sami Paakkarinen și Patrik Grönqvist reușesc trecerea sifonului 2. După parcurgerea unei scurte galerii aerate ajung la sifonul 3, adânc de circa 5m și lung de 20. Explorarea s-a oprit după 300m în sifonul 4, la adâncimea de 60m. a fost declarat arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a
Izbucul Tăuzului () [Corola-website/Science/325635_a_326964]