1,315 matches
-
deoarece îi lipsește substanța, transformându-se astfel în simulacru. După Baudrillard, avem două forme de disimulare a semnelor: una care disimulează ceva și trimite la o teologie a adevărurilor și una care disimulează că nu mai există nimic, inaugurând era simulacrelor și a simulărilor. Întrebarea care survine acum este: în cazul imaginilor putem vorbi de concepte pure? Înțelegem prin pur acel concept care nu ascunde nimic. Dar puritatea nu e niciodată originară 5. Deci, conceptul nu poate să fenteze dublura, prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sale, dar și datorită a ceea ce aduce cu sine, în special mitul și simbolul. În acest sens, Baudrillard consideră că societatea este formată doar din simboluri și semne, iar experiența subiectivă nu este decât o simulare a realității. Mai mult, simulacrele arată că o cunoaștere a realității nu conduce spre o înțelegere a existenței noastre. Aceste simulacre sunt semnificațiile și simbolurile care stau la baza construcției realității percepute. Teoria simulacrelor pare să depășească distincția kantiană dintre noumen și fenomen, în timp ce simbolul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sens, Baudrillard consideră că societatea este formată doar din simboluri și semne, iar experiența subiectivă nu este decât o simulare a realității. Mai mult, simulacrele arată că o cunoaștere a realității nu conduce spre o înțelegere a existenței noastre. Aceste simulacre sunt semnificațiile și simbolurile care stau la baza construcției realității percepute. Teoria simulacrelor pare să depășească distincția kantiană dintre noumen și fenomen, în timp ce simbolul și semnul joacă un rol formator în înțelegerea realității așa cum este percepută. Prin urmare, realitatea este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
experiența subiectivă nu este decât o simulare a realității. Mai mult, simulacrele arată că o cunoaștere a realității nu conduce spre o înțelegere a existenței noastre. Aceste simulacre sunt semnificațiile și simbolurile care stau la baza construcției realității percepute. Teoria simulacrelor pare să depășească distincția kantiană dintre noumen și fenomen, în timp ce simbolul și semnul joacă un rol formator în înțelegerea realității așa cum este percepută. Prin urmare, realitatea este reflectată prin intermediul simbolului și al semnului, care ne apar sub forma de imagine
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înclinată spre amăgire. Un obiect purtător de un asemnea semn poate duce la identificarea unei realității obscure unde simbolul în sine nu se poate elibera din aparența realității. Al treilea stagiu ontologic al semnului reprezintă pentru Baudrillard absența realității, unde simulacrul pretinde apariția unei realități, dar o realitate inexistentă, unde reprezentarea lispește în totalitate. Prin această treaptă a semnului intrăm în ordinea magiei, unde apariția este artificială și conține un adevăr ermetic. Al patrulea statut ontologic al semnului este simularea pură
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
apariția unei realități, dar o realitate inexistentă, unde reprezentarea lispește în totalitate. Prin această treaptă a semnului intrăm în ordinea magiei, unde apariția este artificială și conține un adevăr ermetic. Al patrulea statut ontologic al semnului este simularea pură unde simulacrele nu au nicio relație cu realitatea. Semnul și simbolul rămân la nivelul simbolisticii și al interpretării în timp ce obiectele de artă și obiectele de cultură nu au pretenția de a reprezenta realitatea. Obiectul de artă este prins în aceste straturi ontologice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de anvergură din maquis le corespund două funcții: în felul acesta, populația se convinge că s-a eliberat singură, legitimând astfel Rezistența interioară, solicitată să discute de la egal la egal cu guvernele din exil și cu aliații, iar insurecția - sau simulacrele ei - maximizează ponderea celor mai deciși, mai intransigenți, pe scurt, a revoluționarilor. Dincolo de inevitabilele contingențe, această schemă se impune pretutindeni unde situația locală aduce insurecția la ordinea zilei: în Italia, începând din toamna anului 1943, în Franța, în Cehoslovacia, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anti-povestiri de călătorie despre URSS-ul lui Brejnev, publicate în 1978 de Nina și Jean Kehayan (Strada proletarului roșu), sau despre China maoistă, publicate în 1977 de către Claudie și Jacques Broyelle (A doua întoarcere în China). în acest „univers al simulacrului și al simulării” (F. Hourmant), călătorul nu mai este el însuși decât „un simulacru de explorator”, care vine să caute confirmarea presupunerilor lui ideologice. LEV TROȚKI Lev Davidovici Bronstein s-a născut în Ucraina, în 1879, într-o familie bogată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Jean Kehayan (Strada proletarului roșu), sau despre China maoistă, publicate în 1977 de către Claudie și Jacques Broyelle (A doua întoarcere în China). în acest „univers al simulacrului și al simulării” (F. Hourmant), călătorul nu mai este el însuși decât „un simulacru de explorator”, care vine să caute confirmarea presupunerilor lui ideologice. LEV TROȚKI Lev Davidovici Bronstein s-a născut în Ucraina, în 1879, într-o familie bogată de fermieri evrei; elev sclipitor, scapă de incidența lui numerus clausus care afectează evreii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
națională. Așa manipulări josnice, perverse doar pentru a integra România în matricele stângii vest-europene, manipulări ce poartă deasupra o firmă prestigioasa nu regăsești în revistele culturale românești. Se simte din plin că ei nu au trăit comunismul, ci doar un simulacru de socialism, de pe urma căruia trag ponoasele și acum... Trebuie să recunosc că am cumpărat revista doar pentru că avea două pagini despre situația din Irlanda de Nord... Codruț 4 august 2006 Am scris atât de multe enervări încât cred că ar merita să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
plan sau îl poate numai traversa. Pentru a n a l i z a d i s c u r s i v ă, dialogul pune probleme de diferite nuanțe și de diferite grade de importanță. În fond, dialogul este simulacrul unui discurs raportat pe două sau mai multe voci, devenind, în cazul unor texte literare, precum cele dramatice, însuși modul lor de realizare ca reprezentînd un gen distinct (genul dramatic). În interiorul discursului narativ, dialogul presupune particularități de structurare ce asigură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Înghețata serii, înghețata unei seri de ieri, cu ape de moar negru sau ivoar“. *** Și ar mai fi de adăugat încă alte și alte vorbe gingașe și echivoce despre prințesele ce ne bântuie, cu delicatețe, viața... VERBA WOLANd Dantelă și simulacru Ruxandra CESEREANU Cărțile s-au scris de-a lungul vremurilor pe tot felul de suporturi: hârtie, în primul rând, dar și piatră (pe ziduri, a se vedea graffitiurile de astăzi), scoarță de copac, pânză (ori mătase) etc. Unii au scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Așa încât îmi îngădui să spun că o carte pe dantelă este, probabil, cartea cea mai limpede imposibilă și, de aceea, cartea cea mai râvnită în această lume unde aproape totul este posibil. Marea temă a literaturii actuale cred că este simulacrul. Se pare că autorii s-au săturat de inventarierea unei lumi materiale, aici și acum, dar s-au săturat și de o altă lume, dincolo, altundeva, o lume, să zicem, strict spirituală, mentală etc. Drept care autorii au încercat să împace
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
s-au săturat de inventarierea unei lumi materiale, aici și acum, dar s-au săturat și de o altă lume, dincolo, altundeva, o lume, să zicem, strict spirituală, mentală etc. Drept care autorii au încercat să împace capra și varza prin intermediul simulacrului. Oho, să nu ne imaginăm că simulacrul este ceva ușor de izbutit și de croșetat - nicidecum! Dar simulacrul are ceva ce îl face dezirabil ca temă: poți să te joci cu el oricât, poți să-l învârți, să-l răsucești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
materiale, aici și acum, dar s-au săturat și de o altă lume, dincolo, altundeva, o lume, să zicem, strict spirituală, mentală etc. Drept care autorii au încercat să împace capra și varza prin intermediul simulacrului. Oho, să nu ne imaginăm că simulacrul este ceva ușor de izbutit și de croșetat - nicidecum! Dar simulacrul are ceva ce îl face dezirabil ca temă: poți să te joci cu el oricât, poți să-l învârți, să-l răsucești și apoi să-l distrugi, nu contează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
altă lume, dincolo, altundeva, o lume, să zicem, strict spirituală, mentală etc. Drept care autorii au încercat să împace capra și varza prin intermediul simulacrului. Oho, să nu ne imaginăm că simulacrul este ceva ușor de izbutit și de croșetat - nicidecum! Dar simulacrul are ceva ce îl face dezirabil ca temă: poți să te joci cu el oricât, poți să-l învârți, să-l răsucești și apoi să-l distrugi, nu contează. Simulacrul îngăduie orice, tocmai întrucât este simulacru. El este o aparență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
este ceva ușor de izbutit și de croșetat - nicidecum! Dar simulacrul are ceva ce îl face dezirabil ca temă: poți să te joci cu el oricât, poți să-l învârți, să-l răsucești și apoi să-l distrugi, nu contează. Simulacrul îngăduie orice, tocmai întrucât este simulacru. El este o aparență (sau un mănunchi de aparențe precum un mănunchi de chei ale unor pivnițe cu vinuri noi, neînvechite) cu pseudopode de esență, iată ce face dezirabil simulacrul! Nu știu dacă viitorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de croșetat - nicidecum! Dar simulacrul are ceva ce îl face dezirabil ca temă: poți să te joci cu el oricât, poți să-l învârți, să-l răsucești și apoi să-l distrugi, nu contează. Simulacrul îngăduie orice, tocmai întrucât este simulacru. El este o aparență (sau un mănunchi de aparențe precum un mănunchi de chei ale unor pivnițe cu vinuri noi, neînvechite) cu pseudopode de esență, iată ce face dezirabil simulacrul! Nu știu dacă viitorul literaturii ne va aduce un triumf
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
-l distrugi, nu contează. Simulacrul îngăduie orice, tocmai întrucât este simulacru. El este o aparență (sau un mănunchi de aparențe precum un mănunchi de chei ale unor pivnițe cu vinuri noi, neînvechite) cu pseudopode de esență, iată ce face dezirabil simulacrul! Nu știu dacă viitorul literaturii ne va aduce un triumf al simulacrului, sau decăderea sa este, totuși, inerentă! Nu pot să prezic nimic în acest sens. Deocamdată doar constat regatul indubitabil al simulacrului în literatură. BUCUREȘTI FAR WEST Un mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
este o aparență (sau un mănunchi de aparențe precum un mănunchi de chei ale unor pivnițe cu vinuri noi, neînvechite) cu pseudopode de esență, iată ce face dezirabil simulacrul! Nu știu dacă viitorul literaturii ne va aduce un triumf al simulacrului, sau decăderea sa este, totuși, inerentă! Nu pot să prezic nimic în acest sens. Deocamdată doar constat regatul indubitabil al simulacrului în literatură. BUCUREȘTI FAR WEST Un mic burghez (II) Daniel CRISTEA-ENACHE E adevărat, imaginea burghezului nu este prea bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
pseudopode de esență, iată ce face dezirabil simulacrul! Nu știu dacă viitorul literaturii ne va aduce un triumf al simulacrului, sau decăderea sa este, totuși, inerentă! Nu pot să prezic nimic în acest sens. Deocamdată doar constat regatul indubitabil al simulacrului în literatură. BUCUREȘTI FAR WEST Un mic burghez (II) Daniel CRISTEA-ENACHE E adevărat, imaginea burghezului nu este prea bună. Revoluțiile artistice și cele sociale l-au contestat, ridiculizat și lovit în egală măsură. A fost transformat într-un simbol al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
referim aici doar la perioada dintre cele două războaie mondiale, ci și la perioada de stăpânire a Imperiilor austro-ungar și german, când se țineau alegeri competitive. Pe de altă parte, anumite democrații populare păstrează prin intermediul fronturilor naționale cel puțin un simulacru al pluripartitismului, chiar dacă rolul dominant revenea partidului comunist. E interesant de observat faptul că directivele partidului comunist posedau cel puțin intuiția teoriei clivajelor multiple, eliminând dușmanii de clasă (partidele burgheze și aristocrate) și organizând un monopol riguros asupra reprezentanților muncitorimii
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
prilejul elaborării politicilor publice 41. În plus, oficializându-și orientarea naționalistă și introducând anumite poceduri participative preluate din instrumentarul de mocratic (alegeri generale și locale pentru mai mulți candidați, începând din 1975), regimul încearcă să-și așeze legitimitatea pe un simulacru de reprezentativitate 42. Încă din 1965, Partidul Comunist Român a abandonat progresiv politicile de consolidare a puterilor sale în favoarea politicilor de includere a unor segmente sociale, a căror autonomie de articulare era întrucâtva respectată, în cadrul propriei puteri 43. În acest
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de la linia oficială. Uniunea Scriitoilor a reclamat și ea post-factum statutul deloc alternativ de producere și reproducere a bunurilor simbolice 58. Regimul a acceptat existența "acestor organizații" concurențiale marginale 59, suscitându-le uneori, întrucât acestea își blocau aderenții într-un simulacru de abandon care îi împiedica să recurgă la luarea de cuvânt pentru a-și manifesta opiniile diferite. Această relație ambiguă între monopolul indolent și concurenții săi oficiali explică de ce aceste "insule ale societății civile", care au supraviețuit în timpul totalitarismului nu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
iar comentariul jurnalistului nu modelează gîndirea. Acestea nu sînt postulate neînsemnate. 2. Bucla lui Baudrillard Bucla se închide aici: începem prin a insista asupra capacităților inventive ale receptorului (Barnlund-Thayer), apoi ajungem să pătrundem în societatea din afara istoriei sau în societatea simulacrului generalizat al lui Baudrillard. Barnlund și Thayre ca și Gerbner se opresc brusc la intrarea în edificiu: pentru ei există încă event data de negociat. Ceea ce nu mai avem aici. Am intrat, fără a mai putea ieși, într-o comunicare
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]