7,756 matches
-
lucrurilor frumoase, să vă binecuvânteze și el. A doua zi fu rezervată pentru odihnă, meditații și despărțiri, iar frumoasă Maiana pregăti o cină copioasa pe plajă, exact în locul în care obișnuia să-și conducă nenumărații amanți, deși, de această dată, singurii invitați erau cei trei băieți cărora le promisese mâna ei. După cină, pentru care făcuse mari eforturi împreună cu mama ei și cu cele mai bune prietene, fata se ridică în picioare și lasă că fustița din frunze și flori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se bucure de nici un minut de odihnă, căci se părea că părăsirea spațiului limitat al navei determinase creșterea libidoului bărbaților, care își petreceau toată ziua, din zori și până în asfințit, hărțuindu-le pe cele trei femei. Miti Matái era singurul care n-avea asemenea preocupări, în primul rând pentru că era un om obișnuit cu perioadele lungi de abstinenta și în al doilea rând pentru că, în calitatea lui de căpitan, trebuia să dea exemplu celorlalți. Pentru Tapú Tetuanúi, miticul Navigator Căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de Șamoa - erau oameni amabili, deși nu excesiv de primitori, si acceptaseră prezenta călătorilor veniți de departe așa cum se acceptă o sarcină neplăcută pe care viața ne-o impune câteodată, fără să înțelegem foarte bine de ce trebuie să ne-o asumăm. Singurii care păreau să se bucure pentru sosirea Mararei erau copiii, care nu avuseseră niciodată ocazia să vadă un vas atât de impunător, precum și cei care se ocupau cu pescuitul în larg, care aveau motive să se bucure că aflaseră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
imensitatea unei asemenea absurdități. —Bine! recunoscu ea. Sigur c-o să-i placă, dar tu poți să-i oferi multe alte lucruri: oale, spade, oglinzi... Vetéa Pitó o să-i ofere și el oale, spade și oglinzi, si, în plus... un clopot. Singurul care există! Pentru moment, dat fiind că străinii nu dovedeau nici cel mai mic interes pentru a-și recupera neprețuita comoara, clopotul rămase atârnat de catargul de la pupă al Peștelui Zburător, desi căpitanul sau se văzu obligat să sublinieze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui, la pupă catamaranului, exprimând teamă tuturor participanților la expediție. Nu mă-ncântă ideea să rămân aici pentru tot restul vieții. Bănuiesc că va veni o zi când Miti Matái o să dea ordinul de plecare, observă Vetéa Pitó. El este singurul care-l poate forță pe Roonuí-Roonuí să renunțe. Dacă Roonuí-Roonuí nu vrea să plece, n-o să plecăm, argumenta Tapú Tetuanúi, sigur de ceea ce zicea. Peste jumătate dintre oameni sunt Arioi. La bord, toată lumea i se supune lui Miti Matái. — Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insă peninsula aceea dezolata era că o pluta făcută din nisip, eșuată sub soarele tropical, și singurul lucru pe care-l puteau face era să caute un palmier la umbră căruia să lâncezească, urmărind zborul pescărușilor. Tapú Tetuanúi era totuși singurul care nu avea timp să se plictisească, fiindcă Miti Matái părea hotărât să depună în mâinile lui responsabilitatea conducerii Mararei înapoi, în Bora Bora. — Presimt că nu voi încheia aceasta calatorie, îi mărturisi într-o zi, pe când ședeau singuri, cu fața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
preface în rechin alb mă îngrozește. La fel ca pe noi toți, observă prietenul lui. Până la urmă, cine altcineva decât regii ar putea ști ce înseamnă să ai sânge nobil în vine? Taaroa le-a dat puterea, și el este singurul care poate să le-o ia. Scufundatorul îl privi lung. —Chiar crezi? Asta e ceea ce mi s-a spus de când mă știu. Și, cunoscându-l pe Pamáu, n-am avut nici un motiv să mă îndoiesc. — Dar ea cu cine seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
De sub tricoul suflecat se zărește abdomenul zdrențăroasei, plat, fără pic de grăsime, și pielea ei rozalie, îngrijită. Erecția bețivului i-a umflat la prohab pantalonii largi. În vârful umflăturii e o pată întunecată și umedă. Packer și Evelyn sunt probabil singurii care-i privesc pe cei doi pipăindu-se. Valeții dau fuga de-aici până la garajul din josul străzii. Mulțimea de noi îmbogățiți se uită la secundarele care se rotesc pe ceasurile lor cu diamante. Bețivul o împinge pe zdrențăroasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fost peste așteptări. Au primit-o cu o atenție și grijă deosebite. Văzând-o atât de slabă și plăpândă, băieții o ajutau până și să urce scările. I-au dat maculatoarele să-și copie lecțiile, au ajutat-o la teme. Singurul care și-a păstrat poziția de ingrat a fost Rosti. Luana se pregătea pentru Cântarea României și stătea după ore cu Victor pentru repetiții. Câteodată, fetei nu-i plăcea cum sună chitara. Victor încerca zadarnic s-o convingă că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în rândul redactorilor, cu drepturi egale de salarizare. Se iscă atunci un protest general. Majoritatea bărbați, le era peste putință să accepte urcușul rapid al unei fetițe visătoare, ce reprezenta un real pericol pentru cariera lor. Se supuse la vot. Singurul favorabil fu acela al redactorului-șef. Văzând îndărătnicia celorlalți, acesta amenință că-și dă demisia. Ședința se suspendă, hotărârea urmând a fi luată mai târziu. Gheorghe Ereș, realizatorul rubricii sport, într-un moment de savantă filozofeală, trase concluzia că între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nervos, se repezea spre ușă și pleca fără un cuvânt. Obosită de războiul de la muncă, Luana nu se simțea în stare să mai ducă un altul și acasă. În liniștea nopților petrecute fără el, încerca să ghicească motivul acestui comportament. Singurul plauzibil pe care îl găsi era acela că Radu se temea de reacția părinților. Ca și Sanda, într-un alt moment, ei aveau să vadă în ea doar femeia despărțită, fără căpătâi. Se hotărî să-i vorbească, cu grijă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nimic în comun cu realitatea. Revenită la activitățile zilnice, nu mai știu ce e adevăr și ce nu în viața ei. Bolnavă, dezorientată și lipsită de puterea de-a merge mai departe, se cufundase într-o adormire de moarte iar singurul care mai crezuse într-o întoarcere fusese Ștefan. Bărbatul pe care ea îl înșelase. Ar fi dat orice să afle că partea reală a visului nu cuprindea și infidelitatea lui Radu. Deși numele lui o făcea să-și iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Avea, de azi înainte, în ciuda drumului pe care o apucare profesia ei, să fie un părinte adevărat. Era convinsă că va ști cum să facă asta. Plecarea bunicii îi aminti că acel înscris așezat deasupra ochilor și numit destin era singurul responsabil de învârtirea crudă și nedreaptă a roții vieții. Refuză să-și mai facă procese de conștiință față de faptul că urma să aleagă. Fiecare era obligat să-și poarte crucea cu care se născuse. În viață nu poți să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbind, nu-l omorâse, s-a Întâmplat Însă ca omul cu care s-a bătut să moară. Tatăl lui Neng doar l-a lovit. Mă rog, Îl lovise zdravăn, până și maică-sa a zis așa, dar n-a fost singurul. Mulți alții se bătuseră, fusese o Încăierare de stradă În fața magazinului unde se vindea orez, știi, lângă turnul cu ceas. Numai că taică-său era singurul care mai era-n pușcărie. și asta doar pentru că-i madurez. Atâta nedrep tate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bine seama de adâncimea nenorocirii pe care tocmai i-o Împărtășise Adam. Toți anii ăștia fără fratele tău, singur!... Singur. Da, și-a spus Adam, singur. — Nu știu dac-ar fi pentru tine o mângâiere să afli că nu ești singurul În situația asta. O mulțime de copii, zeci de mii, poate sute de mii, dacă nu chiar milioane, au rămas orfani În ultimii zeci de ani, Întocmai ca tine. Sărăcia și bolile, plus stupida politică de transmigrație au produs generații
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uita că nu sunt oricine, știi asta. Oamenii văd, dau din gură. Uite-l iar pe feciorul lui Halim cu curva lui. Faci familia de rușine! Mă rog să nu audă cumva maică-ta de toate astea! Nu sunt eu singurul care face familia de rușine. Oricum, nu te lua după bârfe, cum ziceai. Celaka. Asta-i prea de tot! N-ai pic de respect! Mă rog, hai să lăsăm prostiile, Johan, am o propunere. De-aia am vrut să bem
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
eroul tău este din fier forjat? Nu vezi? Nu-l atinge nici timpul. Crede-mă, par suspecți oamenii ăștia cu biografii prea rotunde, cărora nu li se întâmplă nimic într-o lume unde totul este ca frunza în vânt. El, singurul, rămâne neclintit, este intangibil! Nu-ți miroase a nimic? Își bătu cu degetul arătător nara. Puah, se strâmbă Nina, scuturându-se de repulsie, în semn că ei îi mirosea tare. Nu vă înțeleg, izbucni fata, și oricum nu vă cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care o fi și uitat că a făcut o cerere prin care solicita instalarea unui telefon? Nu, oricât se străduia era imposibil să-și poată face probleme din pricina unui aranjament, la urma urmei atât de firesc. Dacă ar fi fost singurul, dacă ar fi fost unicul, pe când așa... Și totuși această situație îl înfuria, îi displăcea să se știe amestecat de Alexe printre ceilalți, condamnat, blamat, afundat până la gât în marea mișcătoare a luptei pentru supraviețuire, a supraviețuirii cu orice chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nevasta lui făcuse numai fete ca să fie sigură că urmașii lor nu vor moșteni urâțenia ei. Într-adevăr, fetele îi semănau lui toate, fără ici un dubiu, de parcă ea nici nu participase în momentul coeziunii, rămăsese deoparte. Știa, desigur, că singurul răspunzător pentru sexul copiilor, nu era decât bărbatul dar îi plăcea să gândească altfel pentru că știa că viața are o parte văzută și o parte nevăzută. Dacă nu trecea multă vreme pe la Alexe, inginerul resimțea o absență, aștepta apelul telefonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Începu să-și perie de zor chipiul cu mâneca mantalei. Cozorocul Îl vei lustrui după ce vei răspunde la Întrebare, zise Petru pe un ton imperativ. Sunt nefericit, domnule Șendrean... Clipea des, un tic nervos, accentuat În stări emoționale. Nu ești singurul, observă ironic Petru. Da’ numai că eu am fost fericit astăzi. Am fost! Mă Înțelegeți? Și? Nu mai sunt. Vedeți cum arăt. Vei fi din nou fericit mâine. Credeți? De ce m-aș Îndoi? Domnule Șendrean, io, astăzi, ca să mă-nțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îl trăgea doar când Își aducea aminte, verifică robineții chiuvetei și ai aragazului, apoi Își spuse cu glas tare: Iolanda, telefon, măcelărie, librărie, mica publicitate. Își verifică portmoneul, actele, banii, scoase din dulap un sacou cu cotiere, destul de vechi dar singurul care se potrivea cu pantalonii de catifea raiată de culoarea lichenilor, Îmbrăcă parkaua căptușită cu puf de gâscă și, după o scurtă oprire În fața oglinzii În holul mare de jos, doar cât să-și treacă o singură dată o perie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Prețurile erau mari și lumea puțină. Era un client obișnuit și Îl cunoșteau toți chelnerii. Cafeaua era bună, ceștile curate și toate Întregi, adică cu toartă și fără zimți. Atmosfera era plăcută. Iolanda venea uneori și fără el. Locul acela, singurul din oraș, părea condus după legi care În alte părți nu funcționau. Aici Însă erau de neocolit. Eventualii insurgenți erau evacuați fără menajamente de oameni bine antrenați pentru astfel de misiuni. Pe lângă anonimi, puteai Întâlni acolo, zilnic, În pauze lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai rămânea doar să acționeze o manetă. Înainte de a proceda conform instrucțiunilor auzi un strigăt și semne curioase ale unei matahale blonde care până atunci privea calm Împrejur din balconul său situat la etajul doi al blocului cu fațadă roz, singurul de acest fel În zonă. Ce dracu o vrea și ăsta, se Întrebă el trăgând de manetă. Lada campionului se ridică precum o katiușă În filmele de război și În două minute inundă locul cu pasta de var și albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să spun că nu cunosc prea bine rechinul cu care ați avut contact dumneavoastră, dar cunosc foarte bine, prea bine, specia din care face parte. Se uită din nou la mine. — Păreți surprins. — Din cauză că... atât de mult timp am fost singurul. Să mai aud pe cineva vorbind despre asta... — Înțeleg, zise Nimeni, lăsându-se puțin în scaun și încrucișându-și și brațele pe genunchi. Omul pentru care lucrez e un savant. Studiază peștii conceptuali de ani întregi; heletrobi, pești remora-căpușă, ludogarieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
au spart sistemele de apărare computerizată. Creșteau Gloomi și i-au încărcat cu zecile, milioane de pești, în litere și cuvinte, pe care le-au trimis în sistemele noastre de monitorizare a limbajului. Bătrânul părea zăpăcit, vlăguit. — Eu am fost singurul Shotai-Mu care a supraviețuit și asta doar mulțumită ție. — Ai venit aici. — Departamentul ăsta fusese abandonat cu mult timp în urmă și oamenii lui Ward nu știau nimic de existența lui. Vezi tu, am crezut întotdeauna că prioritatea mea trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]