2,658 matches
-
și cultul au adus acele sărbătorești avânturi în suflet, care au fost în stare să insufle tuturor acestora (artelor spontane) cea mai înaltă posibilitate; ele cele dintâi au dat artelor conștiința matură a legilor înalte și au constrâns pe artiștii „singuratici la stil”adică la caracterul de unitate a culturii. Rolul religiei apare astfel genetic, stimulent și totdeodată ordonator ca o superioară disciplină în ansamblul variatelor manifestări ale culturii. Dar ca să precizăm o dată mai mult strânsa lor legătură originară, să amintim
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de un stil atât de unitar, cultura modernă a Europei se înfățișează ca un tumult haotic de năzuinți ce nu izbutesc să se cristalizeze în linia vreunui stil propriu. Stilul e rezultatul disciplinei spirituale la care Biserica supune pe artiștii, singuratici, chemați să slujească scopurile ei transcendente. Se întâmplă însă ca stilul consfințit de Biserică și însușit ca o proprietate a ei să se osifice și să dea naștere mai departe la confecțiuni de imitație formală a tradiției, fără viață și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
E o anumită imperfecțiune de care suferă și suspină cosmosul din pricina omului, după cum se exprimă apostolul Pavel. De aceea, marea mișcare de afirmare a romantismului împotriva clasicismului, mișcare care și-a făcut un principiu din solidarizarea naturii cu afectele eului singuratic, nu e pentru creștinism nici o noutate, ci numai o actualizare hiperbolică a ideilor lui. Și tot astfel, omul devenind sfânt, lumina virtuții lui se repercutează ca o dezlegare și ca o îmbunare a naturii. Cu puterea lui poate îmblânzi fiarele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
romanocatolicismului, precum bizantinul e o creație a ortodoxiei. Stilul însă e o chestiune mult mai stufoasă care, considerată pe planuri deosebite, dă naștere la teorii variate în ce privește geneza și esența lui. Se poate vorbi, bunăoară, de un stil personal al singuraticilor creatori de cultură; și în cazul acesta, stilul e totalitatea notelor caracteristice, care diferențiază opera individuală de operele altora. Există un stil al lui Rafael, un stil al lui Michelangelo, un stil a lui Goethe, un stil al lui Tolstoi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
copacului aflându-se astăzi sub masa altarului mănăstirii. A treia formă de apariție a unor mănăstiri și schituri a fost legată de așa numitul ,,fenomen de roire” - adică din diverse motive unii călugări sau chiar preoți se retrăgeau în locuri singuratice, izolate, trăind în condiții de pustnicie, de mare austeritate și pe locul cărora în timp au fost ridicate mănăstiri și schituri. O a patra formă de apariție a mănăstirilor și schiturilor a avut la bază inițiativa unor călugări, preoți<footnote
CONTRIBU?IA M?N?STIRILOR ?I SCHITURILOR LA DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL by Ion TALAB? () [Corola-publishinghouse/Science/83110_a_84435]
-
și despre scriitorul care a creat-o, și despre omul care a trăit-o. Într-un oraș de provincie, un fel de sat lățit și haotic, cu moravuri fanariote, cu jandarmi ideologici și ieniceri specializați în lingușire, trăiește un om singuratic, dominat de sentimentul ratării și al morții; a făcut războiul în Est și Vest, este un om de stânga și, pentru că are simțul justiției și nu îngăduie turcirea spiritelor, este băgat în mai multe rânduri în închisorile comuniste; scapă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
și Kostya Galitza, prim-redactor - S. Semilian. Deși dedicată, așa cum spune articolul-program, debutanților, talentelor nedescoperite, revista publică, aproape exclusiv, producții ale conducătorilor publicației și ale redactorilor săi. Astfel, în primul număr apar un „fragment de roman”, Întâlnirea, din Romanul unui singuratic de George Galitza, grupajul de amintiri Un flirt, semnat de S. Semilian, iar publicistică fac Kostya Galitza (Zangio) și S. Semilian (Panait Istrati și confrații săi români). Același S. Semilian publică, în numărul 5, amintiri despre Camil Baltazar, din creația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285433_a_286762]
-
un remarcabil evocator, cu darul povestirii, știind să reconstituie atmosfera unei lumi apuse, care generează fie inevitabile melancolii, fie un îngăduitor zâmbet ironic. Temele sunt orașul provincial (Tecuci), cu trăsurile lui și cu tristețea despărțirilor, vacanțele la moșie, valsul, plimbările singuratice, primii fiori ai dragostei, deniile, vilegiatura la Slănic, Bucureștiul tramvaielor cu cai, mai toate paginile amintind proza lui Duiliu Zamfirescu. Nu mai puțin dăruit este portretistul din Amintiri universitare (1920), Figuri dispărute (1924) și Momente solemne (1927), Din amintirile unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
cele mai importante, se ivesc și se transformă după o ordine dată. Un asemenea proces este În mod firesc exclus În ipoteza infinității lumilor. Apoi este mult mai logic să admitem că divinitatea nu se află În fața unei lumi unice, singuratice. (D) Fiind cu desăvârșire bună, divinității nu-i lipsește nici o virtute, cu atât mai puțin aceea de a fi justițiară și iubitoare. Aceste supreme calități se potrivesc cel mai bine cu natura zeilor. Divinitatea nu a creat nimic În van
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
al lui Ion Minulescu, cel văzut de Călinescu drept un Mitică liric. Mai "bacovieni" sunt, în schimb, poeții moldoveni, la ei miticismul filosofic și liric manifestându-se sporadic, ca în cazul unui Liviu Antonesei, care, totuși, se autoprezintă ca un singuratic "serios". Dimpotrivă, cei mai mulți continuă să trăiască nontranscendența nimicului ca spaimă existențială, cum se-ntâmplă în lirica unor Ion Tudor Iovian, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Beldeanu ș. a. Să fie o dovadă că ei persistă în a vedea în nimic un semn
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
măștile pledînd și ele pentru această ipoteză, În care se intra În urma unor ritualuri de inițere. Numărul de Călușari era limitat, fapt ce dovedește că accederea se făcea În urma unor selecții severe. Eliade spune că inițierea „se face În locuri singuratice sau păduri și constă mai ales În Învățătura unui număr mare de dansuri, În speță acrobatice.” Atributul specific și central al Călușarilor este măiestria coregrafico-acrobatică, În special abilitatea de a crea impresia că zboară prin aer. „Căpetenia cetei, care are
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
te țin deoparte de rafinamente și subtilități. Trăsătură definitorie: simțul dreptății. Smochinul. Impresionezi nu atât prin frumusețe, cât prin presonalitatea ta aparte. Ai nevoie de cineva cu care să te simți total dezinhibat. Trăsătură definitorie: sentimentalismul. Mărul. Ești o fire singuratică, generoasă, care nu păstrează nimic în mod special pentru sine. Ești senzuală și fidelă persoanei iubite. Trăsătură definitorie: făcută pentru a da și a primi iubire. Chiparosul. Ești o fire meditativă, ușor zăpăcită. Ai un farmec aparte și nu vei
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
astfel de rețea socială are nevoie de un loc de muncă nou, informațiile pe care le poate afla din respectiva rețea îl pot ajuta să găsească mai ușor un serviciu mai bun. Cel de-al treilea individ este un tip singuratic, care nu intră în contact frecvent cu rudele și nici nu prea are prieteni. Cei trei dispun de capitaluri relaționale diferite. Primul poate folosi resursele rudelor sale, atunci când este în nevoie. Al doilea poate accesa și resursele rudelor și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ribellione di un sanzionista, pref. N. Iorga, București, 1936; Pax americana - o pax sovietica, I-II, Madrid, 1947; Dotla - rien que des cendres, Paris, 1948; ed. tr. Badea Nicolescu, Alba Iulia-Paris, 1996; Un junimist antisemit: A. C. Cuza, Madrid, 1956; Un singuratic: C. Stere, Madrid, 1956; Poezie și politică - Octavian Goga, Madrid, 1956; Nicolae Iorga, Madrid, 1957; ed. București, 1990; Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor, Madrid, 1958; Articole de fond - „Curentul”, ianuarie-august 1944, München, 1978; Adevăruri care trebuiesc amintite, Madrid, 1980; ed. Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
atacul altor prădători. Acesta este amplasat de regulă În văgăuni și râpe adânci, În desișuri de pădure, În crăpături ascunse din blocuri de piatră din munți stâncoși, iar unele subspecii preferă să se retragă În scorburile unor copaci seculari. Lupii singuratici sau solitari sunt masculii tineri și neîmperecheați, care parcurg sute de kilometri pentru a-și găsi partenera de viață sau, sunt lupii ce au fost repudiați de către membrii unei haite și urmăresc să găsească și să se reintegreze, cu acceptul
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
nevoie cu fructele pădurii, pere sau mere pădurețe, fructele din culturile pomicole, rădăcini de copaci etc. Oricum, vânatul În haită țintește capturarea unor animale mai mari, pe măsura efortului și nevoilor Întregului grup. Altul este obiectivul de vânătoare a lupului singuratic, care se mulțumește cu un vânat mai mic, suficient pentru eforturile pe care le poate dezvolta și pentru satisfacerea poftei de mâncare. După cum s-a mai spus, lupul are toate simțurile dezvoltate, dar cel al văzului pe timp de noapte
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
iau drumul pribegiei pentru a se Împerechea și a-și Întemeia o familie, devenind și ei perechea dominantă În haita ce s-a format din descendenții lor. Aceasta este legea perpetuării la specia lupus. Sigur că În pribegia lor lupii singuratici au ajuns să se Împerecheze cu câinii de la stânele de oi și de la cirezile de vite aflate la păscut În locuri izolate, iar metișii rezultați s-au Împerecheat din nou cu lupul pribeag, contribuind astfel la formarea câinelui-lup cu trăsături
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
iar câinele În zigzag. Atenție la locurile izolate, tufișuri și mărăcinișuri expuse la soare și liniștite pentru că, de obicei, aici Își face patul pentru odihnă sau pentru nașterea și creșterea puilor. Oricum, trebuie reținut că sunt rare cazurile când lupul singuratic atacă omul. De obicei acest lucru se Întâmplă când sunt opriți sau abătuți din direcția lor de mers. ORIGINEA CÂINELUI-LUP (CIOBĂNESC GERMAN ȘI CIOBĂNESC CEHOSLOVACĂ) Deși originea câinelui-lup este sălbatică, calitățile și frumusețea de care dispune Îl situează În topul
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
bazele mănăstirii din Münster. De-a lungul timpului acești câini s-au extins și asupra altor teritorii, populând toată Valea Ronului, până În Munții Pădurea Neagră. Se presupune că În vremurile străvechi, nu rareori se Întâmpla ca lupii masculi să hoinărească singuratici până În apropierea locurilor palustre, izolate și vitrege, populate de oameni primitivi, fiind atrași de mirosul specific și irezistibil emanat de la mari distanțe de femelele În călduri din cadrul populației respective de câini, stârnindu-le apetitul pentru Împerechere. Din Împerecherea dintre lupi
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
unor acțiuni de ameliorare organizate și concrete, cât și de influența condițiilor de mediu diferite În care s-a format. Așa cum s-a mai spus, se presupune că În vremurile străvechi nu rareori se Întâmpla ca lupii masculi, hoinari și singuratici, să adulmece mirosul femelelor de câini În călduri aflate la mari distanțe, din preajma oamenilor primitivi ce populau Întinse locuri palustre din zonele izolate și vitrege ale globului, stârnindu-le apetitul pentru Împerechere. Astfel, din Împerecherile Întâmplătoare și repetate s-au
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
septembrie, 1986 atac asupra sinagogii Neve-Shalom din Istanbul, având ca rezultat 22 morți. Noiembrie, 1987 deturnarea unui iaht și luarea ostatici a celor 8 belgieni aflați acolo. Martie, 1988 atac asupra echipajului unui avion aparținând Alitalia executat de un trăgător singuratic, căpitanul fiind grav rănit. Mai, 1988 atacuri simultane asupra Hotelului Acropole și Clubului Sudan din Khartoum (8 morți și 21 răniți). Iulie, 1988 în urma exploziei premature a unei bombe aflate într-o mașină pe cheiurile Atenei au murit 2 teroriști
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
apariția ori alcătuirea unei ființe." Aristotel, Tratat despre părțile animalelor "Animale! Oh, ființe iubite, crude, muritoare! Mereu în luptă, mereu înghițite, digerate și asimilate, voi, care goniți după urma sângelui și putreziți la rându-vă în sânge; în fugă, împreună, singuratice, zărite, găsite, hăituite, sfâșiate; increate, fără Dumnezeu, părăsite, într-o viață amăgitoare, precum copiii de pripas!" Elias Canetti, Teritoriul omului Élisei, lui Tom, Clarei, lui Clément și Léïei, cu toții părinți de animale 1. Tufișul "Cât de mult ni se aseamănă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
bucăți pătrate de 2 palme, în depărtare de 6-10 palme una de alta, și pământul scos așa să se așeze peste locurile săpate, încât să le facă umbră. Iar la locuri de pădure pe care se află tufari sau copaci singuratici, sămănătura să se facă la umbra acelor tufari sau copaci aproape de a<le> lor rădăcini, pentru că în acest chip sămânța mai lesne răsare și mai bine crește. Deși natura, prin sămănarea de la sine, ni dă cea bună povățuire, când are
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
partea de gios are un capac carile închide gura, dar cu oarecare întoarcere se poate scoate. Luând ist sac în mână, prisecarul așteaptă minutul când roiul va să iasă din stup, lucru care fiecare prisecar ghibaci poate cunoaște din zborul singuraticilor albine ce propășesc ieșirea roiului. Îndată ce roiul purcede, sacul, cu partea unde este pânza, se pune înaintea urdinișului stupului, atunci tot roiul, în părere că este în aer, întră în acele rețele și, după ce se va strecura tot roiul, se
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
spiritele hoinare ale ploii”; „ceasuri de noapte cu acoperișurile orașului/ca o grămadă de fluturi strânsă la lumina lunii.” Iar concluzia criticului-mentor: „Sub nesecata inventivitate și sub revoltele juvenile ale poetului ghicim un suflet tandru, sentimental și delicat, retractil și singuratic. În cartea de debut nu sunt doar viziuni atroce, ca acelea din Cu mâinile curate sau din Lobotomia, ci și tristeți subtile, iubiri, nostalgii și multă, multă îndoială.” Verdict valabil pentru întreaga evoluție a poetului. Același balans între melancolie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]