2,599 matches
-
din poeme mă fac să cred că anii adună în riduri urâtul nemulțumirilor îți place să te zbați în plase himere o oarecare să fure mila cerșetorului să te lase pe tine să-i dezvelești obrazul cald bătrânelul din leul singuratic rage Amazonului în zadar... fluierul este ornic un joc care întoarce melodia către doi la bazar urechile stau ciulite așteaptă să le pui dimineața la cină scot poezia din torente îi piaptăn iubirile multe adânci o apropii de piept în
APELE ÎNVOLBURATE ALE AMURGULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348806_a_350135]
-
că se află biată lui sora. Dansa era bolnavă de picioare. Mergea anevoios, sprijinindu-se de el. - Mai spune-mi!... Mai spune-mi de el!... E poetul meu preferat. - Ce să-ți mai spun? îi plăcea să rătăcească prin locuri singuratice. L-am văzut, de multe ori, plimbându-se singur prin grădină Vărnav. - Unde este aceasta grădină? - Unde să fie, bre?!... E grădină publică a botoșenenilor. - Aaa... - Și cum îți spuneam, se oprea din loc în loc și asculta cântecul pasarelelor. Apoi
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
și redeschis drumuri Do ar tu, m-ai ajutat, mi-ai stat alături, doar tu. Și mfonia sufletului meu, așteaptă primăvară, La crimi, stând să iasă odată cu venirea ei, Sol ul, acoperindu-se, cu flori frumoase, ca tine, Fă ruri singuratice, avertizând marinării, ca, Mi siunea lor e-aproape de final, ei sunt acasă, Re ântâlnind iubiri, ce așteptau, privind în zare, Do rinte fălmânde, stăvilite în final, de iubiri ireale. Linz, Austria 25 februarie 2014 Coști Pop Solfegiu poetic Dorințe flamande
SOLFEGIU POETIC de COSTI POP în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347002_a_348331]
-
Singur mi-am închis și redeschis drumuri Doar tu, m-ai ajutat, mi-ai stat alături, doar tu. Simfonia sufletului meu, asteapta primăvară, Lacrimi, stând să iasă odată cu venirea ei, Solul, acoperindu-se, cu flori frumoase, ca tine, Faruri singuratice, avertizând marinării, ca , Misiunea lor e-aproape de final, ei sunt acasă , Reantâlnind iubiri, ce așteptau, privind în zare, Dorințe flamande, stăvilite în final, de iubiri ireale. Referință Bibliografica: Solfegiu poetic / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1222
SOLFEGIU POETIC de COSTI POP în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347002_a_348331]
-
gratuității'': (Polen stelar îți voi aprinde în plete/ Și rug de trandafir pe suflet o să-ți pun!, Recviem; Tristeți de toamnă-n neguri mă apasă,/ Te caut în ungherul sufletului meu./ Te regăsesc, te pierd, dar cu îi pasă/ Când singuratic cert pe Dumnezeu, Tristeți de toamnă). Lumea e goală, tristă și greu suportabilă, fără oameni și poeți ca Vasile BURLUI. Mă gândesc la caracterul său nobil, înclinat către prietenie și solidaritate, la verva, la umorul său, la surâsul său de
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
la istoria acelui val dacă nu cumva Mâna Lui l-a așternut neliniștit veșnic la suprafața apelor clare ale frazelor și dimensiunilor unui timp netrăit în spuma cunoașterii de tine omul cu ochii de vânt te sărută răsăritul pe stânca singuraticului unde numai farul clipește când și când în noaptea firii o picătură de vers tu renaști clipă de clipă reinventând așternutul memoriilor unui timp al bucuriei al glasurilor limpezi al începutului de început de început de hohot plânsul tău omule
GÂNDURI DE SEARĂ 1 AUGUST 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348401_a_349730]
-
populațiile care îl locuiesc au standarde de viață felurite, substantivul „democrație” este continuu plimbat pe sub nasul fiecărui cetățean al monolitului fisurat încă dintru început UE întocmai ca o batistă fluturată în semn de adio pe peronul dezolant al unei gări singuratice de mâna unui necunoscut. De fapt, termenul democrație și-a pierdut de mult și definitiv sensul său denotativ inițial, existând azi, așa cum spuneam în paragraful anterior, drept simplul paravan acoperitor al multiplelor jocuri de culise ale guvernelor lumii și a
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348421_a_349750]
-
aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE S-A ÎMPLINIT ÎN LUNA OCTOMBRIE ANUL 2 [Corola-blog/BlogPost/344959_a_346288]
-
pâclă ieșind prin crăpături. Picăturile cernute pe chip: pe obraji, pe gene, pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină. Zgribulit, singuraticul își ridică ușor umerii și își pleacă și mai mult chipul îndesându-și protector gâtul la adăpostul gulerului. E îndârjit. Nici ploaia, nici vântul, nici umezeala, nici întunericul, nimic din toate acestea nu-l pot abate din drumul său - să
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
că și România, resimțea torsiunile finalului de ciclu, sortit pieirii, iar mai apoi reinventării politicului și a istoriei. „Eram între cei care credeau, cu disperare poate, dar erau convinși că regimul Ceaușescu nu avea cum să reziste ca un atol singuratic, că fisurarea sistemului trebuia să-l afecteze mortal, să ducă la năruirea sa”, mărturisește Vladimir Tismăneanu (p.192), convins fiind, totuși, că vor exista și multe „tentative de regrupare a nomenklaturii”. El însuși disident, autorul impune o necesară aură statutului
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
Cișmigiu și botezat la fel: „Izvorul lui Eminescu”. Mă consider norocoasă pentru că în acești ani am călcat pe aceleași ălei pe care se plimbă Eminescu și am trăit în castelul care i-a inspirat versurile din Scrisoarea IV: „Stă castelul singuratic oglindindu-se în lacuri/ Iar în fundul apei clare, doarme umbră lui de veacuri”, am respirat aerul în acceași atmosferă de magică reverie că cea din poezia „Somnoroase pasarele” unde imaginea lacului că o oglindă te cucerea prin fermecătoarea-i frumusețe
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
amiază și stăteam până spre miezul nopții, căci plină era grădină mai ales serile, cănd luna-și revarsă lumină peste lac și pește luminișuri, încât parcă te aflai pe celalalt tărâm, între smei, zâne și feti frumoși. Aici stă castelul singuratic oglindindu-se în lacuri, aici e terasă cu liane, aici erau somnoroasele pasarele care la cuiburi se adună, aici luna iese întreaga și se’nalta așa bălaie, dar tot aici era și teatrul de păpuși și zvonul de vorbe omenești
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
pune pe fugă pe demoni, pricinuiește ajutorul îngerilor; este armă în frica de noapte și odihnă în ostenelile zilei; siguranță pentru copiii mici; podoabă pentru vârsta bărbatului în plină putere; consolare pentru preoți; podoabă foarte potrivită pentru femei. Sălășluiește în singuratici, cumințește adunările, este temei pentru începători, creșterea celor ce progresează, sprijinul celor desăvârșiți, glasul Bisericii. El dă măreție sărbătorilor, el provoacă întristarea după Dumnezeu. Fiindcă psalmul scoate lacrima și din inima de piatră. Psalmul este lucrarea îngerilor, tărâm ceresc, tămâie
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
școala îmi deschidea porțile spre cele mai minunate clipe ale unei copilării ca în povești... Omul de lângă mine tace...e plecat și el dincolo de viață prin cotloane de întuneric...tăcerea dintre noi vorbește mai mult decât orice cuvânt...mașina alunecă singuratică pe șoseaua lină; doar gâjâitul aparatului de radio, ce-și pierde postul din când în când lovește liniștea apăsătoare. - Nu mai plânge, nu ai ce face! Toate se întâmplă că așa trebuie să se întâmple. Cu vocea răgușită de cancerul
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
asprimea acelui zgomot inutil nu nu mă regăsesc și atunci bat darabana cu degetele febrei gâtul refuză să mai lase suntele să iasă amuțesc las doar tastele să rostogolească literele la fiecare bătaie a ceasului vechi în care o pasăre singuratică devine pe rând cuc vulture pleșuv cioară bufniță da bufniță strângând cuvintele iubirii cu înțelepciunea farurilor părăsite la colțuri de lumi apropo lumile sunt ascuțite la capete sau rotunde habar nu am cum să le desenez pe pânza de apă
ÎNTR-UN PICIOR PE ŞAPTE (ŞOTRON) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345370_a_346699]
-
apă deasupra căreia las propria-mi minte să lunece Doamne cât de bine gust și degust tăcerea liniștea coboară și urcă odată cu șarpele pe scara timpului fără acoperire materială când reușesc performanța asta mă transform eu însămi în pasărea aceea singuratică și iubesc secundele fără limite las integralele derivatele graficele să.și facă de cap pe un șotron în care creta și-a uitat capătul începutul și sfârșitul le strâng în pumn și prin oglinda unei bălți zgomotoase privesc săriturile copilului
ÎNTR-UN PICIOR PE ŞAPTE (ŞOTRON) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345370_a_346699]
-
avea o situație materială foarte bună. Acum se crede un adevărat senior pe domeniul soției și vrea să intre în diplomație, dar este refuzat discret de Titulescu. Convins că este un neînțeles, cu visurile eșuate, Mateiu I. Caragiale devine un singuratic, se claustrează în locuința sa, construindu-și un univers propriu. Solitar, trăind himeric, își făurește o emblemă de aristocrat sub deviza: cave, age,tace (ferește-te, lucrează, taci). Am trecut prin viața lui pentru faptul că existența lui s-a
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
la malul Mării Negre pe trei terase, construite într-o combinație arhitecturală: maură, mediteraneană și dobrogeană specifică zonei bulgărești, zonă populată în general pe atunci ca și acum, cu mulți cetățeni de etnie turcă. Castelului i se mai zicea și Cuibul Singuratic sau Tenha Juvah cum îl denumeau localnicii de origine turcă. Clădirea principală în care venea să locuiască regina, era străjuită de un minaret întâlnit de regulă la geamiile turcești și tătărăști, de unde muezinul își cheamă enoriașii la slujbă. Aici avea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
fi dorit ca această briză a nopții de august să poposească dacă se putea pe ringul de dans. Nu numai să-i răcorească gândurile înfierbântate de vinul din paharul lăsat gol pe masă, cât mai ales să-i mângâie sufletul singuratic, aducându-i pe aripile nevăzute ale cerului înstelat, surâsul lunii vesele de pe bolta plină cu licuricii nopții și să-i alunge tristețea. Venit în Neptun de o săptămână, nu găsise ce să facă în stațiune, în afară de plajă. Se plictisea. Citea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
DRAGOSTE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului lasă-mă să-ți cânt un cântec de dragoste care să-ți amintească de noi când nu vom mai fi împreună în nopțile singuratice el îți va spune în locul meu cât de mult te-am dorit și câtă nevoie am avut unul de altul cântecul de dragoste durează mai mult decât orice dragoste făcută vreodată iubito ce se va întâmpla cu mine și cu
CĂNTEC DE DRAGOSTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377005_a_378334]
-
meu prieten Orest și alți câțiva din gașca lui Oșorhan, eminent profesor de chimie și fizică, inginer chimist la bază, care ne considera ,,băieții lui”, ne amuzam, destul de gălăgios, ca să mai ascundem din emoțiile care ne stăpâneau. Pe o bancă singuratică, retrasă vreau să spun, colega noastră de la Oltea răsfoia de zor un caiet cu notițe. Cum stătea cu nasul în caiet, nu i-am putut desluși chipul și ca atare nu am zăbovit cu privirea. La un moment dat s-
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
numai răutăți. “Este prețul pe care trebuie să-l plătesc, pentru mintea cu care am fost dotat”, gândea el. „Uite un ursuleț cu stea argintie în frunte”, își spuse Alexandru. „Este însemnat, exact ca mine și de aceea este un singuratic. El va fi de astăzi, prietenul meu cel mai bun”. A doua zi, la masa de seară Alexandru nu-și putu ascunde bucuria și povesti părinților săi : - Tată, am văzut ieri un ursuleț cu stea argintie în frunte, la gunoaie
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
-mi iei / Iubirea fragedă din mine. / Alegeți alta din femei, / Că-ți plânge cerul de rușine ( În ceartă cu Dumnezeu ) Mă răzvrătesc, prezentul ăsta doare, / Și nici trecutul nu a fost mai bun, / Trădat sub lună alteori sub soare, / Un singuratic poate sau nebun.( Mă jur pe versul meu, copilă) Eu voi decide, nu durerea fricii!/ Rămân cu tine-n versul consacrat, / Căci aripile dorm în poala crucii / Și-n casa noastră ceru-i resemnat. ( Ai frica cerule de mine) E
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
te ascult și clipele să-mi pară niște muguri plini, din care înfloresc aievea - veșnicii.” Blaga pribeag sunt fără tine, femeie, ca un pom în furtună, învelește-mă cu dragostea ta și apără-mă de viscolul vieții sunt cel mai singuratic suflet, aș vrea să mă-mbăt, să dărâm orice vis ce se cuibărește în inima mea, orice altar barbar ce-mi aruncă pocalul în haos, se sparge de cer un corn de lună când râzi tu și noaptea devine poveste
POEM DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375828_a_377157]