5,099 matches
-
grupuri de clase lexico-gramaticale: a. clase cuprinzând cuvinte care pot realiza funcții sintactice; substantivul, adjectivul, pronumele, verbul și adverbul; b. clase cuprinzând cuvinte care realizează prin ele înseși un enunț sintactic: interjecția; c. clase cuprinzând cuvinte care nu realizează funcții sintactice ci marchează identitatea unor funcții sau relații sintactice sau numai asigură dezvoltarea relațiilor sintactice: prepoziția, conjuncția. Cel de-al doilea factor introduce diferențieri în interiorul primului grup de clase lexico-gramaticale. Verbul se impune ca element central în dezvoltarea funcțiilor sintactice și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care pot realiza funcții sintactice; substantivul, adjectivul, pronumele, verbul și adverbul; b. clase cuprinzând cuvinte care realizează prin ele înseși un enunț sintactic: interjecția; c. clase cuprinzând cuvinte care nu realizează funcții sintactice ci marchează identitatea unor funcții sau relații sintactice sau numai asigură dezvoltarea relațiilor sintactice: prepoziția, conjuncția. Cel de-al doilea factor introduce diferențieri în interiorul primului grup de clase lexico-gramaticale. Verbul se impune ca element central în dezvoltarea funcțiilor sintactice și a enunțului; verbului îi sunt definitorii poziția de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivul, pronumele, verbul și adverbul; b. clase cuprinzând cuvinte care realizează prin ele înseși un enunț sintactic: interjecția; c. clase cuprinzând cuvinte care nu realizează funcții sintactice ci marchează identitatea unor funcții sau relații sintactice sau numai asigură dezvoltarea relațiilor sintactice: prepoziția, conjuncția. Cel de-al doilea factor introduce diferențieri în interiorul primului grup de clase lexico-gramaticale. Verbul se impune ca element central în dezvoltarea funcțiilor sintactice și a enunțului; verbului îi sunt definitorii poziția de regent și funcția sintactică de predicat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcții sintactice ci marchează identitatea unor funcții sau relații sintactice sau numai asigură dezvoltarea relațiilor sintactice: prepoziția, conjuncția. Cel de-al doilea factor introduce diferențieri în interiorul primului grup de clase lexico-gramaticale. Verbul se impune ca element central în dezvoltarea funcțiilor sintactice și a enunțului; verbului îi sunt definitorii poziția de regent și funcția sintactică de predicat; este singura unitate lexico-gramaticală care poate realiza cele două componente semantice ale predicației: lexicală și gramaticală. Substantivul și pronumele se pot situa deopotrivă pe poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltarea relațiilor sintactice: prepoziția, conjuncția. Cel de-al doilea factor introduce diferențieri în interiorul primului grup de clase lexico-gramaticale. Verbul se impune ca element central în dezvoltarea funcțiilor sintactice și a enunțului; verbului îi sunt definitorii poziția de regent și funcția sintactică de predicat; este singura unitate lexico-gramaticală care poate realiza cele două componente semantice ale predicației: lexicală și gramaticală. Substantivul și pronumele se pot situa deopotrivă pe poziția de regent și pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și funcția sintactică de predicat; este singura unitate lexico-gramaticală care poate realiza cele două componente semantice ale predicației: lexicală și gramaticală. Substantivul și pronumele se pot situa deopotrivă pe poziția de regent și pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență. În interiorul relației de interdependență, substantivul și pronumele pot deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
componente semantice ale predicației: lexicală și gramaticală. Substantivul și pronumele se pot situa deopotrivă pe poziția de regent și pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență. În interiorul relației de interdependență, substantivul și pronumele pot deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
situa deopotrivă pe poziția de regent și pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență. În interiorul relației de interdependență, substantivul și pronumele pot deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de predicat. Cuvintele care nu realizează funcții sintactice se disting între ele în funcție de specificul relațiilor sintactice pe care le marchează sau a căror dezvoltare o asigură. Prepoziția realizează relații sintactice de dependență, în interiorul propoziției. Conjuncția realizează relații de dependență la nivelul frazei și de coordonare la ambele nivele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de predicat. Cuvintele care nu realizează funcții sintactice se disting între ele în funcție de specificul relațiilor sintactice pe care le marchează sau a căror dezvoltare o asigură. Prepoziția realizează relații sintactice de dependență, în interiorul propoziției. Conjuncția realizează relații de dependență la nivelul frazei și de coordonare la ambele nivele. Intrarea în raporturi sintactice și realizarea de funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de predicat. Cuvintele care nu realizează funcții sintactice se disting între ele în funcție de specificul relațiilor sintactice pe care le marchează sau a căror dezvoltare o asigură. Prepoziția realizează relații sintactice de dependență, în interiorul propoziției. Conjuncția realizează relații de dependență la nivelul frazei și de coordonare la ambele nivele. Intrarea în raporturi sintactice și realizarea de funcții sintactice este condiționată de autonomia semantică a termenilor lexicali. În consecință, termenii care își
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ele în funcție de specificul relațiilor sintactice pe care le marchează sau a căror dezvoltare o asigură. Prepoziția realizează relații sintactice de dependență, în interiorul propoziției. Conjuncția realizează relații de dependență la nivelul frazei și de coordonare la ambele nivele. Intrarea în raporturi sintactice și realizarea de funcții sintactice este condiționată de autonomia semantică a termenilor lexicali. În consecință, termenii care își pierd sensul lexical sau autonomia semantică sau care sunt, prin natura lor, lipsiți de această autonomie, indiferent de clasa lexico-gramaticală la care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe care le marchează sau a căror dezvoltare o asigură. Prepoziția realizează relații sintactice de dependență, în interiorul propoziției. Conjuncția realizează relații de dependență la nivelul frazei și de coordonare la ambele nivele. Intrarea în raporturi sintactice și realizarea de funcții sintactice este condiționată de autonomia semantică a termenilor lexicali. În consecință, termenii care își pierd sensul lexical sau autonomia semantică sau care sunt, prin natura lor, lipsiți de această autonomie, indiferent de clasa lexico-gramaticală la care aparțin, nu se mai înscriu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de autonomia semantică a termenilor lexicali. În consecință, termenii care își pierd sensul lexical sau autonomia semantică sau care sunt, prin natura lor, lipsiți de această autonomie, indiferent de clasa lexico-gramaticală la care aparțin, nu se mai înscriu în relații sintactice și nu mai realizează funcții sintactice. Acești termeni intră în clasa morfemelor (verbe auxiliare etc.) sau în clasa auxiliarelor sintactice în exprimarea unor categorii lingvistice mai largi (verbe semiauxiliare, adverbe de modalitate etc.), constituenți autonomi ai sistemului de semne gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În consecință, termenii care își pierd sensul lexical sau autonomia semantică sau care sunt, prin natura lor, lipsiți de această autonomie, indiferent de clasa lexico-gramaticală la care aparțin, nu se mai înscriu în relații sintactice și nu mai realizează funcții sintactice. Acești termeni intră în clasa morfemelor (verbe auxiliare etc.) sau în clasa auxiliarelor sintactice în exprimarea unor categorii lingvistice mai largi (verbe semiauxiliare, adverbe de modalitate etc.), constituenți autonomi ai sistemului de semne gramaticale, coexistând alături de sistemul de semne lexicale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin natura lor, lipsiți de această autonomie, indiferent de clasa lexico-gramaticală la care aparțin, nu se mai înscriu în relații sintactice și nu mai realizează funcții sintactice. Acești termeni intră în clasa morfemelor (verbe auxiliare etc.) sau în clasa auxiliarelor sintactice în exprimarea unor categorii lingvistice mai largi (verbe semiauxiliare, adverbe de modalitate etc.), constituenți autonomi ai sistemului de semne gramaticale, coexistând alături de sistemul de semne lexicale în organizarea și funcționarea sistemului semiotic al limbii. Din punct de vedere deictic, clasele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
natură gramaticală, concretizat în sensuri relaționale, mai mult sau mai puțin specifice și stabile, aceste cuvinte participă la planul semantic global înscris (și cu originea) în raportul lume-gândire-limbă. Specificul fiecărei clase lexico-gramaticale este dat de combinarea proprie a trăsăturilor semantice, sintactice, deictice și morfematice, dar marcarea identității distinctive se realizează mai ales prin trăsături morfologice și sintactice. CATEGORII GRAMATICALETC "CATEGORII GRAMATICALE" Prin constanta lor lexicală, cuvintele analizează, în interiorul raportului limbă-gândire, și denumesc „obiectele” care alcătuiesc lumea extralingvistică sau, mai exact, reflectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
participă la planul semantic global înscris (și cu originea) în raportul lume-gândire-limbă. Specificul fiecărei clase lexico-gramaticale este dat de combinarea proprie a trăsăturilor semantice, sintactice, deictice și morfematice, dar marcarea identității distinctive se realizează mai ales prin trăsături morfologice și sintactice. CATEGORII GRAMATICALETC "CATEGORII GRAMATICALE" Prin constanta lor lexicală, cuvintele analizează, în interiorul raportului limbă-gândire, și denumesc „obiectele” care alcătuiesc lumea extralingvistică sau, mai exact, reflectarea lor în conștiința lingvistică a vorbitorilor. Rezultatul analizei îl reprezintă sensul lexical al cuvintelor, sinteză între
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflectare, în conștiința lingvistică a vorbitorilor unei limbi, a variatelor moduri de a fi ale componentelor lumii extralingvistice, în funcție de diferite raporturi în care sunt înscrise ele înseși sau numai cuvintele care le denumesc: semantic (genul, numărul), deictic (timpul, persoana etc.), sintactic (cazul, diateza), pragmatic (determinarea, modul etc.). Cu originea în aceste raporturi externe, categoriile gramaticale își dezvoltă conținutul lingvistic specific prin desfășurarea unor raporturi interne, de opoziție, între doi sau mai mulți termeni. Intervenind în desfășurarea flexiunii specifice diferitelor clase lexico-gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în desfășurarea flexiunii specifice diferitelor clase lexico-gramaticale, categoriile gramaticale își diferențiază conținutul în funcție de acestea. Conținutul categoriei gramaticale a numărului, de exemplu, are natură semantică în flexiunea substantivului și pronumelui lup/lupi, acesta/aceștia, dar își are originea într-un raport sintactic în flexiunea adjectivului și a verbului: lup sur - lupi suri, el merge/ei merg. Existând în planul limbii ca ansamblu de termeni înscriși într-o relație de opoziție specifică, în funcție de raportul care le-a generat, categoriile gramaticale se actualizează în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o fată, Este iubit de o fată, Merge la școală etc.). Morfeme liberetc "Morfeme libere" Morfemele libere caracterizează flexiunea analitică; sub aspect fonetic ele rămân exterioare morfemului rădăcină. Unele dintre ele sunt chiar dislocabile prin alte unități lexicale, cu autonomie sintactică: să citești vs să le citești. Clasa morfemelor libere e constituită din două tipuri de elemente lingvistice: morfeme stabile și morfeme derivate, care pot fi variabile sau invariabile, simple sau complexe, continue sau discontinue. Morfemele stabile sunt elemente lingvistice care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta, a crede etc. Morfemele derivate sunt elemente lingvistice care aparțin unor clase lexico-gramaticale cu identitate specifică în sistemul vocabularului sau în structura sintactică a limbii dar care, printr-o serie de mutații în sfera lor semantică sau/și în structura lor morfologică, își pierd identitatea semantico-sintactică și dezvoltă o identitate funcțională în desfășurarea unor opoziții categoriale. Se înscriu aici: verbele auxiliare: • a avea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjunctă enclitică a auxiliarelor: „Închinare-aș și n-am cui , / Închinare-aș murgului.”, „Plecat-am nouă din Vaslui / Și cu sergentul zece.” (V. Alecsandri). În afara mijloacelor de natură morfologică, sensurile gramaticale se exprimă și prin mijloace fonetico-prozodice (morfeme suprasegmentale) și sintactice: topica și modalizatorii (verbe semiauxiliare și adverbe de modalitate). Dintre morfemele suprasegmentale, intonația exprimă cazul vocativ, redundant, concomitent cu dezinența specifică: „Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?” (M.Eminescu, I, p. 127) sau anulând omonimia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când este actualizat prin categoria determinării sau a cazului, la vocativ; la vocativ, substantivul devine expresie a interlocutorului din actul lingvistic: „Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea.” (M.Eminescu,I, p. 22), eventual, concretizare lexical-semantică, indirectă, a subiectului nerealizat sintactic, când verbul-predicat este la imperativ: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta.” (M. Eminescu, I, p. 1) Din perspectivă sintactică, este definitorie pentru substantiv compatibilitatea cu toate pozițiile (regent, determinant, termen în relație de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zeul nemurirea.” (M.Eminescu,I, p. 22), eventual, concretizare lexical-semantică, indirectă, a subiectului nerealizat sintactic, când verbul-predicat este la imperativ: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta.” (M. Eminescu, I, p. 1) Din perspectivă sintactică, este definitorie pentru substantiv compatibilitatea cu toate pozițiile (regent, determinant, termen în relație de interdependență sau de apoziție cu alt termen) și cu toate funcțiile sintactice. În versul eminescian „Credința zugrăvește icoanele-n biserici.” (Ibidem, p. 69), substantivele realizează funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]