5,222 matches
-
ultimul capitol, intitulat „Funcția sintactică cu dublă subordonare simultană”, am încercat a reliefa datele concrete despre funcția cu dublă subordonare simultană, și anume, prin ce se exprimă, elemente de relație - la propoziția dublu subordonată simultan -, prepoziții care însoțesc această funcție sintactică, topica și punctuația, precum și unele observații. Sperăm ca lucrarea de față să fie un exercițiu dar și un experiment didactic. Ne-am străduit să consemnăm esențialul, să ajungem la unele concluzii și generalizări, fără a putea epuiza întreaga problematică.
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
esențiale: A învăța să vorbești înseamnă a învăța să structurezi enunțurile (pentru că vorbim în enunțuri, nu în propoziții izolate și, chiar mai mult decît atît, nu în cuvinte izolate). Genurile discursului ne organizează vorbirea, așa cum o fac și formele gramaticale (sintactice) (1984, p. 285). Sursă: Mardaga (Liège) Noțiunea de "genuri ale discursului" evidențiază existența practicilor discursive reglementate. Definim coperta, supracoperta, textul de prezentare, reclama, catalogul, nota asupra ediției, drept genuri ale discursului paratextual editorial. Care sînt aceste "genuri ale discursului"? Trebuie
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ÎN SFÎRȘIT care apare singur pe primul rînd. Îl considerăm drept o marcă a reformulării nonparafrastice care indică și o schimbare de perspectivă apărută dintr-un implicit inițial; marcînd explicit finalul, el nu poate fi delimitat de apoziția care înglobează sintactic reformularea propriu-zisă. [P11] devine astfel o concluzie pe care temele cărților (Sexul; Puterea; Banul) o vor putea defini clar. Cît despre funcția unei asemenea reformulări, ea orientează receptarea propoziției de către alocutor (E. Gülich și T. Kotschi): Activitatea locutorului este întotdeauna
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
exemple ale funcționării textuale foarte răspîndite în această campanie publicitară: (3) și (4). În extrasul publicitar pentru cartea lui Michel Meyer, Știință și metafizică la Kant (5), regăsim o formulare mai complexă în actul definitoriu de prezentare a cărții: Structura sintactică este un calcul al coordonării latine: "nu doar... ci și". (5) Această carte nu este doar o interpretare a Criticii rațiunii pure, (ci) își propune să explice (și) în ce fel kantianismul este piatra de temelie a întregii filosofii contemporane
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
aceea de restructurare mentală. După cum se știe, dincolo de ceea ce este fluid, ambiguu, ambivalent, în mit există o coerență, o logică am putea spune coercitivă. Dar, în cele din urmă, această logică nu se limitează numai la înlănțuirea imaginilor, la rigoarea sintactică ce reglează narațiunea sa. Oricît de fragmentat, oricît de limitat poate părea, fiecare mit conține, este el însuși o viziune globală, bine structurată asupra prezentului, asupra evoluției colective. În cultul întreținut în 1940 în jurul persoanei mareșalului Pétain adulat deopotrivă ca
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
imagine într-o abordare computerizată astfel că una din căile des utilizate pentru a obține valoarea acestuia este aceea de a utiliza datele experților sau de a lua în considerație diametrul mediu din “graficul funcției diametrului”). Analiza fuzzy utilizează analiza sintactică bazată pe un limbaj și reguli gramaticale. Pentru o gramatică regulată există un automaton finit corespunzător (și vice-versa) componentele primare ale acestuia fiind denumite prin litere mici iar setările (reprezentând starea automatonului) prin majuscule. Formal vorbind, un automaton A este
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
gramatică regulată există un automaton finit corespunzător (și vice-versa) componentele primare ale acestuia fiind denumite prin litere mici iar setările (reprezentând starea automatonului) prin majuscule. Formal vorbind, un automaton A este denumit printr-o quintă: În acest context al analizei sintactice a conturului arterial profilul diametrului este definit ca o reprezentare liniară a diametrelor arteriale, alfabetul fiind alcătuit dintrun set de etichete . Dacă dref este diametrul de referință și x valoarea diametrului la o localizare dată de a lungul conturului arterei
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
referință și x valoarea diametrului la o localizare dată de a lungul conturului arterei, atunci:(δ este un coeficient determinat de experții în domeniu δ = 0.8) astfel încât reprezentarea practică a etichetelor s, n, d depinde de dref. Rezultatul analizei sintactice este descrierea simbolică a segmentului arterial în termeni de succesiune etichetați ca N, S, D în care: N - arie normală; D - arie dilatată; S - arie stenozată. Utilizarea setului fuzzy conduce astfel la luarea în considerație a incertitudinii. În cazul non
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
de credibilitate aproape de zero, abordarea fuzzy fiind în acest caz mai semnificativă. Ipoteza de cercetare este că diametrul cel mai frecvent calculat de a lungul unei artere este cel mai bun candidat pentru a aproxima valoarea de referință adevărată. Analiza sintactică este realizată printr-un automaton fuzzy care detectează ariile care au un diametru global mai mare decât diametrul de referință (dilatare) sau mai mic decât diametrul de referință (stenoză), restul ariilor fiind etichetate drept normale. EXAMENUL DUPLEX VASCULAR. Duplex-ul
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
dicționar, o bancă de date, o sursă bibliografică sau o enciclopedie? Mulți au impresia că da, dar puțini pot face bine și corect acest lucru. Important pentru succesul învățării este cum organizăm și esențializăm conținuturile uriașe de învățare în unități sintactice. ÎnvățaȚi tehnici informative, documentare și bibliografice așa cum cercetătorul, pentru a descoperi sau crea, trebuie să se înarmeze cu tehnici de cercetare și creativitate. 16. Principiul evitării eșecului Feriți-vă de eșecul ca ,,reacție în lanț” în învățare și la examene
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
a experienței noastre, realizate de cele mai multe ori în mod intuitiv." (1990: 13). În lipsa unor astfel de categorii, receptarea unor enunțuri produse ar fi probabil imposibilă: am fi copleșiți de diversitatea absolută, de impresia de haos pe care, cu siguranță, regularitățile sintactice nu ar reuși să o compenseze. Teza lingvistică a gradului ascendent de libertate, conform căreia dincolo de sintaxă nu ar mai exista nicio formă de organizare după anumite reguli, a compromis o perioadă mult prea îndelungată cercetările lingvistice. Influența științelor cognitive
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
revizuire. C. Bereiter și M. Scardamalia (1982 și 1987) arată că începătorii și nespecialiștii "nu dispun (încă) de aceste scheme și nu au reușit să transforme în automatisme un anumit număr de practici de "nivel minim" (de ordin grafic, ortografic, sintactic...). Ei trebuie să-și îndrepte o mare parte a atenției către rezolvarea acestor probleme de ordin micro-lingvistic, pe măsură ce acestea apar în înlănțuirea cuvintelor, în detrimentul compoziției de ansamblu, deoarece capacitatea de procesare a oricărui subiect este limitată și nicio compensație nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
învăța să vorbim înseamnă a învăța să structurăm enunțuri (pentru că vorbim prin enunțuri și nu prin propoziții izolate sau, cu atât mai puțin, prin cuvinte izolate). Vorbirea noastră este organizată, în aceeași măsură, de genurile discursului și de formele gramaticale (sintactice). (1984: 285) Originalitatea gândirii lingvistului rus constă în faptul că el extinde limitele competenței lingvistice a subiecților dincolo de frază, în direcția "tipurilor relativ stabile de enunțuri" (1984: 266) și a ceea ce el numește, în altă parte, "sintaxa marilor mase verbale
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în procesul nostru discursiv. (1984: 288) Cu toate că Bahtin nu explică nicăieri din câte cunoaștem cum se articulează contextul socio-politic și alegerea unei organizări compoziționale, lingvistica contemporană cu greu poate evita întrebarea: care sunt limitele autonomiei limbii (reguli fonetice, lexicale, morfologice, sintactice, semantico-logice de bază)? Care este partea supradeterminării sistemului prin punerea în text sau discurs? Înlănțuirea cuvintelor este determinată doar de reguli fondate în cadrul limbii sau depinde mai ales de constrângerile interacțiunii? Roman Jakobson a insistat de multe ori asupra principiului
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să vorbești înseamnă a structura enunțuri (pentru că vorbim prin enunțuri și nu prin propoziții izolate și cu atât mai puțin, bineînțeles, prin cuvinte izolate). Genurile discursului ne organizează vorbirea în aceeași măsură în care aceasta este organizată de formele gramaticale (sintactice). (1984: 285) Considerând aceste genuri de discurs ca fiind tipuri relativ stabile de enunțuri, Bahtin insistă asupra caracterului variabil și adaptabil al genurilor de discurs care nu se traduce, pentru subiectul vorbitor, printr-o inspirație aleatorie și anarhică: "Enunțul, în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de bază nu are sens decât în contextul limbajului conceput ca un sistem complex, compus din subsisteme sau module relativ autonome, aflate totodată în interacțiune unele cu altele. Modulele studiate în lingvistică prin metode clasice sunt cel fonetic-fonologic, morfologic, lexical, sintactic, semantic și pragmatic. Îmi propun aici să încerc o reorganizare a acestor subsisteme într-o teorie de ansamblu. Planurile de organizare ale textualității țin seama de caracterul profund eterogen al unui obiect care nu poate fi redus la un singur
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ARCĂ Blestemat Fie tatăl soției Făurarului care bătu fierul toporului Cu care pădurarul doborî stejarul În care fu sculptat patul În care se născu stră-străbunicul Omului care conduse mașina În care mama ta Îl întâlni pe tatăl tău!3 Conexitatea sintactică a acestui poem este corectă, dar progresia este mult prea forțată în raport cu coeziunea semantică, iar coerența nu este garantată din punct de vedere pragmatic decât dacă ne referim la o poeticitate inseparabilă de mecanismul ilocuționar al blestemului ritualic ("Blestemat fie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
al stilisticii. La un prim nivel, fiecare unitate (propoziție-frază) este structurată din punct de vedere morfo-sintactic. Acest nivel este cel descris în mod tradițional de către lingvistică, subliniind doar că autonomia sintaxei este totuși relativă. Într-adevăr, din punct de vedere sintactic și semantic, un enunț precum cel de la (5) nu este neapărat inacceptabil: (5) Varza mănâncă rândunica. Într-o lume în care varza ar fi recategorizată ca fiind o plantă carnivoră extraordinar de vorace, constrângerile semantice obișnuite nu vor mai exercita
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai mult de enigmă decât de fixarea unei teme a discursului și niciun raport izotopic nu poate fi instaurat fără un efort destul de mare de interpretare. În ceea ce privește legătura instaurată, propozițiile succesive introduc în mod continuu informații noi. Informații sigure, legate sintactic între ele, însă după modelul unei foarte vechi și cunoscute înlănțuiri de relative, inserate unele în altele la infinit precum Omul care a semănat porumbul care l-a hrănit pe cocoș care l-a trezit pe bunul domn care l-
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care a muls vaca care etc. Gramaticalitatea versurilor nu este suficientă pentru a garanta succesiunii de tipul (1) o coeziune suficientă. Într-o singură frază tipografică și un singur act de enunțare se poate ajunge la zece niveluri de delimitare sintactică (expansiuni prepoziționale interne sintagmei nominale atribut clasic și inserția unei noi propoziții relative). Dacă, în poemul lui Desnos, lipsa de coeziune-repetiție este flagrantă, aceasta se datorează faptului că elementul de legătură dintre fiecare nouă propoziție și precedenta este prea puțin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în oral, cât și în scris, interpretantul încearcă, înainte de toate, să înțeleagă ceea ce i se spune, iar diferitele planuri de organizare a enunțurilor, analizate mai sus, îl direcționează către cadrul general al acestor operații. Cu siguranță, nimic nu privilegiază nivelul sintactic. Ordinea cuvintelor, categoriile gramaticale și mărcile morfo-sintactice orientează interpretarea semantică doar la nivel local, iar reprezentarea semantică a unui enunț poate fi concepută ca "un ansamblu de informații înregistrate în formă abstractă" (Caron 1989: 156). Modul de a formaliza aceste
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Marchiza purta o rochie de catifea roșie. (13) Marchiza se urcă pe cal. În orice caz, dacă vom califica (11) în mod spontan ca fiind o propoziție mai degrabă narativă, nu se întâmplă același lucru cu propozițiile marcate prin modalități sintactice interogative (14), exclamative (15) sau imperative (16): (14) Oare marchiza ieși la ora cinci? (15) Marchiza ieși la ora cinci! (16) Doamna Marchiză, veți ieși la ora cinci! Negația este suficientă chiar pentru a face ca (11) să oscileze între
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
DIN ACEASTĂ CAUZĂ semnalează faptul că această concluzie poate fi respinsă, că provine dintr-o altă viziune (din logică) decât cea a locutorului. Analiza polifonică a lui O. Ducrot (1984:219-220) vine, într-un fel, să explice schimbarea de modalitate sintactică. Folosirea imperativului în propozițiile [f] și [g] arată că enunțurile care urmează după DECI sunt clar asumate de către locutor: acesta face să corespundă cunoștințele (propozițiile [b] și [d]) cititorului-interpretant unui punct de vedere care trebuie respins. Ansamblul mișcării precedente este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fluviului imens*. G. de Maupassant, "Un normand", în Poveștile becaței, p. 253 Un procedeu asemănător de dinamizare a descrierii constă în recategorizarea elementelor statice care formează elementul descris, atribuindu-le seme "animate" și "dinamice" (la nivel semantic) și, în plan sintactic, statutul de subiect al unui verb de acțiune. (42) [...] undeva cîmpia începea să coboare ușor în pantă și, în josul unei văi largi, nu foarte adînci, apăru un pîrîiaș îngust [...] spre apus se ridicau cîteva pante mici [...]. S. Lem, L'Invicible
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
simplă, se aseamănă cu o definiție din dicționar". Mai mult: Prin sistem descriptiv înțeleg o rețea verbală de formă fixă care se organizează în jurul unui cuvînt-nucleu, rețea formată din metonimele acestui cuvînt, în plan lexical, legate între ele prin stereotipuri sintactice. (1978, p. 194) Nu putem astfel să nu ne gîndim la clișeele descriptive criticate atît de Breton, cît și de Flaubert în Bouvard și Pécuchet (apropo de inevitabilele "fecioare curate", "castelani posaci", "cerșetori filosofi" și alți "valeți ștrengari" ce apar
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]